DIAVOL

Acest nume descriptiv i-a fost dat lui Satan întrucât el este principalul calomniator și acuzator al lui Iehova, al cuvântului său și al numelui său sfânt. Termenul grecesc diábolos înseamnă „calomniator”. (Compară cu Lu 16:1, unde apare forma verbală diabállō; vezi SATAN.)

De-a lungul secolelor, Diavolul a demonstrat că este principalul împotrivitor al lui Dumnezeu și al omului. El s-a contrazis cu Mihael cu privire la corpul lui Moise (Iuda 9); a demonstrat că are putere să-i prindă pe alții în cursă (1Ti 3:7; 2Ti 2:26); s-a folosit de oameni precum conducătorii religioși falși, Iuda Iscariot și Bar-Isus ca și cum ar fi fost copiii săi (Ioa 8:44; 13:2; Fa 13:6, 10); i-a oprimat pe unii astfel încât nici doctorii nu-i puteau vindeca (Fa 10:38); a făcut ca oameni drepți să fie aruncați în închisoare (Re 2:10); și chiar a avut mijloacele de a cauza moartea în mod prematur (Ev 2:14). De aceea, creștinii sunt avertizați să nu-i facă loc acestui Calomniator al lui Dumnezeu continuând să fie plini de mânie. (Ef 4:27) „Rămâneți lucizi, vegheați!”, a avertizat Petru. „Vrăjmașul vostru, Diavolul, dă târcoale ca un leu care răcnește, căutând să devoreze pe cineva.” (1Pe 5:8)

Există și alte ocurențe ale termenului diábolos în textul original al Scripturilor grecești creștine, dar nu cu referire la Satan; de aceea, termenul este redat în mod potrivit prin „calomniator”. De exemplu, referindu-se la Iuda, Isus le-a spus celor 12: „Unul dintre voi este calomniator” (Ioa 6:70); femeile din congregație au fost avertizate să nu fie calomniatoare (1Ti 3:11; Tit 2:3); iar faptul că „oamenii vor fi . . . calomniatori” e un semn al ‘zilelor din urmă’. (2Ti 3:1-5)

Legea dată de Iehova națiunii Israel interzicea calomnia. (Le 19:16) Scripturile condamnă cu consecvență folosirea greșită a limbii pentru a calomnia. (2Sa 19:27; Ps 15:3; 101:5; Pr 11:13; 20:19; 30:10; Ier 6:28; 9:4)