DEDICARE

Separare sau punere deoparte pentru un scop sacru. Sensul de bază al verbului ebraic nazár (a dedica) este „a (se) ține departe”, „a (se) păstra separat”. Termenul ebraic înrudit, nézer, era folosit cu referire la semnul, sau simbolul, dedicării sacre purtat ca o coroană de marele preot (al cărui cap era sfințit) sau de un rege uns; termenul se referea și la nazireat. (Nu 6:4-6; compară cu Ge 49:26, n.s.)

Când a fost învestit mare preot, lui Aaron i s-a pus pe cap un turban de in fin. Pe partea din față a turbanului, prins cu un șnur albastru pentru a fi văzut de toți, era ‘semnul dedicării’ (nézer), o placă strălucitoare din aur pur, pe care erau inscripționate cu gravuri de sigiliu cuvintele în ebraică: „Sfințenia este a lui Iehova”. Apoi, ca parte a ceremoniei de învestire, pe capul marelui preot era turnat uleiul de ungere sfântă. (Ex 29:6, 7; 39:30, 31; Le 8:9, 12) Drept urmare, marele preot trebuia să fie atent să nu facă ceva ce ar fi profanat sanctuarul, ‘căci semnul dedicării, uleiul de ungere al Dumnezeului său, era peste el’. (Le 21:12)

Termenul nézer se referea, totodată, la ‘diadema’, sau coroana oficială purtată de regii unși ai Israelului ca simbol al numirii lor sfinte. (2Sa 1:10; 2Re 11:12; 2Cr 23:11; Ps 89:39; 132:18; Pr 27:24)

Când o persoană îi făcea lui Iehova o făgăduință de nazireat, aceasta nu trebuia să-și taie părul sau să-și radă barba cât timp se afla sub jurământ. Părul lung era un semn clar al nazireatului (nézer) său. (Nu 6:4-21) Asemănând Ierusalimul cu o femeie care și-a încălcat jurămintele de a se păstra sfântă pentru Iehova, profetul Ieremia a exclamat: „Tunde-ți părul care ți-a rămas netăiat [sau «părul dedicat»; nizrék, o formă a lui nézer] și aruncă-l!”. (Ier 7:29) Printr-un alt profet, Iehova a arătat cât de rebeli au fost israeliții, care „s-au dus la Baal-Peor, s-au dedicat [waiyinnazerú, o formă a verbului nazár] lucrului rușinos”. (Os 9:10)

Și în Scripturile grecești creștine se face referire la unele lucruri dedicate. În relatarea despre serviciul pământesc al lui Isus este menționată „Sărbătoarea Dedicării” (enkaínia), care se ținea iarna. (Ioa 10:22; vezi SĂRBĂTOAREA DEDICĂRII.) Isus a atras atenția asupra învățăturilor tradiționale ale fariseilor despre „corban”, care înseamnă un dar dedicat lui Dumnezeu. (Mr 7:11; Mt 15:5; vezi CORBAN.) De asemenea, el a avertizat că avea să vină timpul când templul lui Irod, „împodobit cu pietre frumoase și lucruri dedicate [anathḗmasin]”, avea să fie dărâmat. (Lu 21:5, 6)