ARTICOL SPECIAL
Cum a ajuns Biblia până la noi
EXISTĂ dovezi clare că Biblia, Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu, a fost copiată cu exactitate și transmisă până în zilele noastre. Dovezile sunt manuscrisele antice disponibile astăzi – aproximativ 6 000 ale Scripturilor Ebraice în întregime sau fragmente din acestea și în jur de 5 000 ale Scripturilor grecești creștine.
Scrierile originale
Scrierile originale ale Bibliei au fost scrise de mână pe materiale perisabile cum ar fi papirusul și velinul; din câte se pare, în prezent nu mai există niciun manuscris original
Copii – În ebraică sau greacă
La scurt timp după ce au fost scrise textele originale, au început să fie realizate copii ale acestora. Copiștii au avut mare grijă să transcrie corect textul original; masoreții numărau până și literele pe care le copiau
Primele traduceri
Pentru ca Scripturile să fie disponibile în alte limbi, a devenit necesară traducerea Bibliei. Există și astăzi manuscrise ale unor astfel de versiuni, cum ar fi Septuaginta (o traducere a Scripturilor ebraice în limba greacă din secolele al III-lea și al II-lea î.e.n.) și Vulgata lui Ieronim (o traducere a textelor ebraice și grecești în limba latină, realizată în jurul anului 400 e.n.)
Texte de referință
În urma unui studiu comparativ al sutelor de manuscrise biblice existente, erudiții au realizat texte de referință. Aceste ediții tipărite ale textelor în limbile originale propun cele mai bune versiuni disponibile, în timp ce atrag atenția asupra unor variații ce ar putea exista în anumite manuscrise. Texte ale Scripturilor ebraice cu variante comparative la notele de subsol au fost pregătite de erudiți precum Ginsburg și Kittel. Printre textele de referință ale Scripturilor grecești creștine se numără cele publicate de Westcott și Hort, precum și de Nestle și Aland
Traduceri moderne
Pentru a realiza traduceri moderne, majoritatea traducătorilor Bibliei din zilele noastre apelează la textele de referință în limbile originale
Scripturile ebraice
Peșterile de la Qumran, în apropierea țărmului nord-vestic al Mării Moarte, unde au fost descoperite numeroase suluri biblice antice
Fragment din sulul lui Isaia găsit la Marea Moartă (datând aproximativ de la sfârșitul secolului al II-lea î.e.n.) Comparat cu textul masoretic descoperit cu mai mult de o mie de ani mai târziu, acesta dezvăluie diferențe minore, în general în ce privește scrierea
Fragment din Codexul de la Aleppo. Se remarcă litera ebraică ʽaʹyin tipărită deasupra celorlalte pentru a marca litera de mijloc a Psalmilor (80:13). Notele marginale masoretice atrag atenția în mod deosebit asupra acestei litere. Scribii numărau până și literele pe care le transcriau! Masoreții au adăugat vocalele și accentele ce pot fi văzute dedesubtul și deasupra textului consonantic.
Scripturile grecești creștine
Papirusul Rylands 457 (P52) – ambele părți ale unui fragment din Evanghelia după Ioan datat din prima jumătate a secolului al II-lea e.n., la doar câteva decenii după scrierea originalului
Manuscrisul sinaitic – un codex pe velin datând din secolul al IV-lea e.n., care conține Scripturile grecești creștine în întregime și o parte din traducerea în greacă a Scripturilor ebraice, Septuaginta
Mănăstirea Sfânta Ecaterina de la muntele Sinai, unde a fost descoperit manuscrisul sinaitic. Acest manuscris este păstrat în prezent în Biblioteca Britanică
Studiul comparativ al miilor de manuscrise antice oferă dovezi că Scripturile ne-au fost transmise într-o formă demnă de încredere. Așa cum a spus Sir Frederic Kenyon: „Toate aceste descoperiri şi toate aceste studii vin să aducă dovezi suplimentare în sprijinul autenticităţii Scripturilor şi a convingerii că avem în mâinile noastre, în mod integral, adevăratul Cuvânt al lui Dumnezeu.” (The Story of the Bible, 1937, p. 144)