BET-IEȘIMOT

[Casa pustiirilor]

Cel mai sudic punct până la care se întindea tabăra israeliților când au campat în câmpiile Moabului, înainte de a traversa Iordanul și de a intra în Canaan (Nu 33:48, 49). Tabăra se întindea de la Bet-Ieșimot până la Abel-Sitim (potrivit localizării sugerate pentru aceste puncte geografice, pe o distanță de aproximativ 8 km). Bet-Ieșimotul este identificat în prezent cu Tell el-ʽAzeimeh, situat în apropierea țărmului nord-estic al Mării Moarte și la aproximativ 19 km S-E de Ierihon. În vecinătate se află Khirbet Sweimeh, care, în perioada când era colonie romană, era cunoscut cu numele grecesc Besimot. Tot în apropiere se afla și un izvor cu debit mare. Tell el-ʽAzeimeh este situat pe un platou de unde se poate vedea câmpia ce se întinde mai jos și de unde se poate supraveghea ieșirea din una dintre văile ce brăzdează munții de la est.

Bet-Ieșimotul făcea parte din regatul lui Sihon, regele amoriților, iar după ce israeliții au cucerit regiunea, a fost dat ca moștenire tribului lui Ruben (Ios 12:1–3; 13:15–21; compară cu Ju 11:13–27). Pe vremea profetului Ezechiel, a fost amintit împreună cu alte orașe moabite situate pe versantul de la frontiera Moabului și descrise drept „podoaba țării“ (Eze 25:8–10). Profeția arată că Iehova avea să deschidă aceste orașe de frontieră în sensul că avea să expună Moabul atacului din partea ‘fiilor Răsăritului’, triburi nomade din Deșertul Arabiei. (Compară cu Ju 6:3; 8:10.) Moabul a luat în stăpânire Bet-Ieșimotul și alte orașe ale tribului lui Ruben probabil după deportarea acestui trib în Asiria, dacă nu chiar mai înainte (1Cr 5:26).