BEERA

[Fântână]

1. Căpetenie a rubeniților. Beera a fost dus în exil de regele asirian Tiglat-Pileser III, din câte se pare în timpul domniei lui Pecah (c. 778-759 î.e.n.) (1Cr 5:6).

2. Descendent al lui Așer, cap al unei familii (1Cr 7:30, 37, 40).