BARNABA

[Fiul mângâierii]

Acest personaj marcant al congregației creștine din secolul I este prezentat în Scripturi pentru prima dată de Luca, în Faptele 4:34-36. Acolo se arată că acest om cu teamă de Dumnezeu era un levit originar din insula Cipru, care se afla pe atunci în Ierusalim. Imediat după Penticostă, mulți credincioși și-au vândut terenurile și casele și le-au dat banii apostolilor pentru a-i susține pe creștini. Și Barnaba s-a numărat printre ei, fiind unul dintre puținii menționați cu numele. El se numea Iosif, însă apostolii l-au supranumit Barnaba, care înseamnă „Fiul mângâierii”. În acele timpuri, era ceva obișnuit ca o persoană să primească un supranume ce corespundea caracteristicilor ei.

Barnaba era un om foarte cald și generos, care nu ezita să se ofere pe el însuși, precum și bunurile sale pentru a promova interesele Regatului. El era fericit ‘să le vină în ajutor’ fraților săi (Fa 9:27), iar, într-o ocazie, când a cunoscut un grup de creștini convertiți de curând, „s-a bucurat și i-a încurajat pe toți să-i rămână fideli Domnului cu o inimă hotărâtă”. Barnaba „era un om bun, plin de spirit sfânt și de credință” (Fa 11:23, 24), care a slujit ca profet și învățător în Antiohia (Fa 13:1). Apostolii i-au numit pe el și pe Pavel „iubiții noștri . . ., oameni care și-au riscat viața pentru numele Domnului nostru Isus Cristos”. (Fa 15:25, 26) Deși el nu făcea parte dintre cei 12 apostoli, a fost numit pe bună dreptate apostol (Fa 14:14), întrucât era ‘trimis de spiritul sfânt’ (Fa 13:4, 43).

Relația strânsă dintre Barnaba și Pavel, care a durat ani la rând, a început după circa trei ani de la convertirea lui Pavel, când acesta a încercat să ia legătura cu congregația din Ierusalim. Biblia nu menționează cum s-au cunoscut cei doi, însă Barnaba a fost cel care a avut privilegiul de a li-l prezenta pe Pavel lui Petru și discipolului Iacov. (Fa 9:26, 27; Ga 1:18, 19)

Între timp, în Antiohia din Siria, niște iudei vorbitori de limbă greacă din Cipru și din Cirena le-au trezit multora interesul față de creștinism. Drept rezultat, corpul de guvernare din Ierusalim l-a trimis pe Barnaba la Antiohia ca să continue să-i încurajeze și să-i zidească pe cei nou-veniți la adevăr. Această alegere a fost înțeleaptă, pentru că Barnaba era un cipriot vorbitor de limbă greacă. Apoi, când „o mulțime mare a crezut în Domnul” în Antiohia, Barnaba a plecat repede la Tars și l-a convins pe Pavel să vină cu el și să-l ajute în serviciul său. Cam în aceeași perioadă, un avertisment divin cu privire la o foamete iminentă i-a determinat pe frații din Antiohia să adune multe provizii, care au fost trimise la timp congregației din Ierusalim prin Barnaba și Pavel. (Fa 11:22-24, 27-30; 12:25)

După această lucrare de ajutorare, cei doi s-au întors în Antiohia în aproximativ 47 e.n. și, de acolo, au pornit sub îndrumarea spiritului sfânt într-o călătorie misionară. Barnaba și Pavel au ajuns mai întâi în Cipru, unde l-au ajutat pe proconsulul Sergius Paulus să cunoască adevărul despre Dumnezeu. Apoi, ei au călătorit pe teritoriul Asiei Mici. De câteva ori, au întâmpinat persecuții aprige din partea gloatelor. Într-o ocazie, după ce au vindecat un olog în Listra, mulțimile au crezut că Barnaba era Zeus, iar Pavel, care „lua cuvântul de cele mai multe ori”, era Hermes, sau Mercur. Dar nici bine nu au convins „mulțimile să nu le aducă jertfe”, că au și venit niște iudei și „au atras mulțimile de partea lor, astfel că au aruncat cu pietre în Pavel și, crezând că este mort, l-au târât afară din oraș”. (Fa 13:1-12; 14:1-20)

În aproximativ 49 e.n., Barnaba și Pavel au mers la corpul de guvernare din Ierusalim pentru a-i aduce în atenție problema arzătoare a circumciziei neevreilor. După soluționarea ei, cei doi s-au întors în Antiohia și s-au pregătit pentru următoarea călătorie misionară. (Fa 15:2-36) Totuși, pentru că nu au căzut de acord dacă să-l ia sau nu cu ei pe Ioan Marcu, fiecare a plecat într-o altă direcție. Barnaba a mers cu Marcu, vărul său, în Cipru, iar Pavel l-a luat pe Sila în Siria și Cilicia. (Fa 15:37-41) După acest episod, Barnaba mai este menționat în Biblie doar sporadic, în unele dintre scrisorile lui Pavel. (1Co 9:6; Ga 2:1, 9, 13; Col 4:10)