ORZ

[ebr. seʽoráh; gr. krithḗ]

Orzul este o specie de plante cerealiere aparținând genului Hordeum, cultivată pe scară largă din vechime până în prezent. A fost una dintre culturile prețioase ale Țării Promise, această regiune fiind și în prezent „o țară cu grâu [și] cu orz”. (De 8:8)

Termenul ebraic pentru orz (seʽoráh) este înrudit cu termenul tradus prin „păr” (seʽár) și descrie firele lungi și subțiri care formează „barba” spicului de orz. Este o plantă foarte rezistentă, capabilă să supraviețuiască în condiții de secetă și să se adapteze la o climă variată mai bine decât orice alt tip de plante cerealiere. La maturitate atinge circa 1 m înălțime și are frunze puțin mai late decât grâul.

Secerișul orzului este cadrul în care s-au desfășurat evenimentele principale din cartea Rut. În Israel, orzul era semănat în luna bul (octombrie-noiembrie), după ce începeau ploile timpurii și pământul putea fi arat. (Is 28:24, 25) Orzul se coace mai repede decât grâul. (Ex 9:31, 32) Secerișul orzului începea primăvara devreme, în luna nisan (martie-aprilie), în Valea Iordanului, unde erau temperaturi foarte ridicate, continua în zonele mai înalte, cu o climă mai temperată, și se încheia pe platourile înalte de la E de Iordan în luna ziv (aprilie-mai). Secerișul orzului marca deci o perioadă anume din an. (Ru 1:22; 2Sa 21:9) El începea în perioada Paștelui, astfel că snopul legănat de preot în ziua de 16 nisan era din primele roade ale recoltei de orz. (Le 23:10, 11)

Orzul valora mai puțin decât grâul. Conform viziunii lui Ioan din Revelația 6:6, era de trei ori mai ieftin. El se găsea din abundență, astfel că a putut fi folosit și ca nutreț pentru caii lui Solomon (1Re 4:28); și în prezent e folosit ca nutreț. Orzul se măcina, iar din făină se făcea pâine, deseori sub formă de turte (2Re 4:42; Eze 4:12; Ioa 6:9, 13); făina de orz era uneori amestecată cu alte tipuri de făină. (Eze 4:9)

Chiar dacă orzul era consumat mai mult de săraci datorită prețului său mic, nimic nu dă de înțeles că era desconsiderat de israeliți, nici chiar de cei care își permiteau să cumpere grâu. De exemplu, orzul a fost unul dintre produsele oferite regelui David și însoțitorilor săi la sosirea în Galaad, în timpul răzvrătirii lui Absalom. (2Sa 17:27-29) Solomon i-a dat lui Hiram, regele Tirului, 20 000 de cori (4 400 000 l) de orz și aceeași cantitate de grâu, precum și mult ulei și vin, pentru slujitorii lui care pregăteau materialele de construcție pentru templu. (2Cr 2:10, 15) Tributul pe care Iotam, regele lui Iuda, i l-a impus regelui amoniților includea 10 000 de cori (2 200 000 l) de orz. (2Cr 27:5) După căderea Ierusalimului, ca să nu fie asasinați de Ismael, niște bărbați l-au asigurat că aveau „ascunse pe câmp provizii de grâu, de orz, de ulei și de miere”. (Ier 41:8)

Cu toate acestea, orzul era un aliment simplu și obișnuit, iar unii erudiți sugerează că acesta este motivul pentru care ʻturta de orzʼ văzută de un madianit într-un vis simboliza armata modestă a lui Ghedeon. (Ju 7:13, 14)

Osea a plătit 15 arginți (33 de dolari, dacă erau sicli) și un homer și jumătate (330 l) de orz pentru a o cumpăra înapoi pe soția sa adulteră, Gomer. (Os 1:3; 3:1, 2) Unii erudiți consideră că, în total, el a plătit prețul unui sclav, și anume 30 de sicli de argint (66 de dolari). (Ex 21:32) În cazul în care un soț își bănuia soția de infidelitate, el trebuia să aducă, potrivit Legii, o zecime de efă (2,2 l) de făină de orz ca „ofrandă de cereale pentru gelozie”. (Nu 5:14, 15) Orzul era folosit și ca mijloc legal pentru stabilirea valorii unui teren, aceasta calculându-se în funcție de câtă sămânță era necesară pentru a semăna acel teren. (Le 27:16)