‘Să le venim în ajutor celor slabi’!

1. Doar țărână noi suntem,

mult păcătuim,

dar iubirea Celui Sfânt

ne-ncetat simțim.

Îndurător și blând

e cu cel slab oricând.

Și noi pe cei slabi dorim

astfel să-i iubim!

2. Chiar și-o mână tare-acum

poate-n timp slăbi

și genunchii fermi cândva

pot azi șovăi.

Lângă cei slabi noi stăm,

inima le-alinăm,

temeri, griji le alungăm

pentru-a-i întări.

3. Să îi condamnăm nu vrem

pe cei slabi nicicând,

ci povara lor cu drag

o purtăm oricând.

Zbuciumul lor simțim,

consolator vorbim,

sincer ne-ngrijim de ei,

glas iubirii dând!