Promisiunea lui Iefta

Israeliții l-au abandonat din nou pe Iehova și au început să le slujească dumnezeilor falși. Când israeliții au fost atacați de amoniți, dumnezeii falși nu i-au ajutat. Israeliții au suferit ani de zile. În cele din urmă, ei i-au spus lui Iehova: „Am păcătuit. Te rugăm, salvează-ne din mâna dușmanilor noștri”. Israeliții au distrus idolii pe care îi făcuseră și au început să se închine din nou lui Iehova. Iehova nu dorea să-i mai vadă suferind.

Un luptător viteaz pe nume Iefta a fost ales să conducă poporul în bătălia împotriva amoniților. El i-a spus lui Iehova: „Dacă ne ajuți să câștigăm această bătălie, îți promit că, atunci când mă întorc acasă, îți voi dărui prima persoană care va ieși înaintea mea ca să mă primească”. Iehova a ascultat rugăciunea lui Iefta și l-a ajutat să câștige bătălia.

Când Iefta s-a întors acasă, prima persoană care i-a ieșit în cale a fost fiica sa, singurul lui copil. Ea a ieșit dansând și cântând la tamburină. Ce avea să facă Iefta? El și-a amintit de promisiunea lui și a zis: „O, nu, fiica mea! Mi-ai frânt inima. I-am făcut o promisiune lui Iehova. Și ca să o îndeplinesc, va trebui să slujești la tabernacolul din Șilo toată viața”. Dar fiica sa i-a răspuns: „Tată, dacă i-ai făcut o promisiune lui Iehova, trebuie să o respecți. Nu-ți cer decât să mă lași să petrec două luni cu prietenele mele în munți. Apoi voi merge la tabernacol”. Fiica lui Iefta a slujit cu fidelitate la tabernacol toată viața. În fiecare an, prietenele ei mergeau la Șilo ca să o viziteze.