Ajutor pentru a ne învinge temerile

ÎŢI este uşor să-i slujeşti lui Iehova? — Marele Învăţător n-a spus că ne va fi uşor. În noaptea dinaintea morţii sale, el le-a zis apostolilor săi: „Dacă lumea vă urăşte, ştiţi că m-a urât pe mine înainte să vă urască pe voi“. — Ioan 15:18.

Petru s-a lăudat că nu-l va părăsi niciodată pe Isus, dar Isus i-a zis că exact în noaptea aceea va spune de trei ori că nu-l cunoaşte. Şi chiar aşa s-a întâmplat (Matei 26:31–35, 69–75)! Dar de ce? — Lui Petru şi celorlalţi apostoli li s-a făcut frică.

Ştii de ce li s-a făcut frică? — Ei neglijaseră ceva foarte important. Această lecţie explică ce putem face pentru a-i sluji lui Iehova indiferent de ce ne spun sau ne fac oamenii. Dar, mai întâi, să ne reamintim evenimentele din ultima noapte petrecută de Isus cu apostolii săi.

Ei au celebrat împreună Paştele. Era o cină specială, pe care poporul lui Dumnezeu o ţinea în fiecare an în amintirea eliberării strămoşilor lor din Egipt. În continuare, Isus a instituit altă cină specială. Despre importanţa ei şi despre modul în care ne ajută ea să ne amintim de Isus vom vorbi într-unul din capitolele următoare. După ce au terminat de mâncat, Isus şi-a încurajat apostolii şi au plecat împreună în grădina Ghetsimani. Ei mergeau deseori acolo, pentru că le plăcea mult acel loc.

Când au ajuns în grădină, Isus s-a îndepărtat puţin ca să se roage şi le-a spus lui Petru, lui Iacov şi lui Ioan să se roage şi ei. Dar ei au adormit. Isus a mers de trei ori să se roage şi de fiecare dată, când s-a întors, i-a găsit dormind. (Matei 26:36–47). Ştii de ce ar fi trebuit să stea treji şi să se roage? — Să vedem.

În seara aceea, Iuda Iscarioteanul fusese şi el împreună cu Isus şi cu ceilalţi apostoli la cina de Paşte. Ştii că Iuda devenise hoţ. Acum el devine şi trădător. El cunoştea locul din grădina Ghetsimani unde mergeau de obicei Isus şi apostolii săi. Iuda s-a dus acolo însoţit de soldaţii trimişi să-l aresteze pe Isus. Când au ajuns, Isus i-a întrebat: „Pe cine căutaţi?“

Soldaţii au răspuns: „Pe Isus“. Fără să se teamă, Isus le-a zis: „Eu sunt acela“. Soldaţii au fost atât de surprinşi de curajul său, încât au făcut câţiva paşi înapoi şi au căzut la pământ. După aceea, Isus le-a spus: „Dacă pe mine mă căutaţi, lăsaţi-i pe apostolii mei să plece“. — Ioan 18:1–9.

Când soldaţii au pus mâna pe Isus şi l-au legat, apostolii s-au speriat şi au luat-o la fugă. Însă Petru şi Ioan au vrut să vadă ce s-a mai întâmplat şi s-au ţinut după Isus, dar la o oarecare distanţă. Isus a fost dus apoi acasă la Caiafa, marele preot. Pentru că Ioan era un cunoscut al marelui preot, portăreasa l-a lăsat să intre în curte împreună cu Petru.

Preoţii sosiseră deja la locuinţa lui Caiafa pentru a asista la proces. Întrucât voiau să-l condamne pe Isus la moarte, au chemat nişte martori mincinoşi. Oamenii l-au lovit cu pumnii şi l-au pălmuit. Petru era în apropiere şi vedea totul.

O slujnică, cea care îi lăsase pe Petru şi pe Ioan să intre în curte, a dat cu ochii de Petru. „Şi tu erai cu Isus!“, i-a zis ea. Petru a răspuns însă că nici măcar nu-l cunoaşte pe Isus. După un timp, o altă slujnică l-a recunoscut pe Petru şi le-a zis celor ce stăteau acolo: „Acest om era cu Isus“. Petru a negat şi de data aceasta. Puţin mai târziu, câţiva oameni l-au văzut pe Petru şi i-au spus: „Într-adevăr şi tu eşti unul dintre ei“. Petru a negat din nou, pentru a treia oară, zicând: „Nu-l cunosc pe omul acesta!“ Şi a jurat chiar că spune adevărul. Atunci, Isus s-a întors şi s-a uitat la el. — Matei 26:57–75; Luca 22:54–62; Ioan 18:15–27.

Ştii de ce a minţit Petru? — Deoarece i-a fost frică. Dar de ce i-a fost frică? Ce-ar fi trebuit să facă pentru a prinde curaj? Gândeşte-te puţin! Ce-a făcut Isus ca să capete curaj? — S-a rugat la Dumnezeu, iar Dumnezeu i-a dat curaj. Şi nu uita că Isus îi spusese de trei ori lui Petru să se roage şi să rămână treaz. Dar ce a făcut Petru? —

Petru a adormit de fiecare dată. El nu s-a rugat şi n-a vegheat. De aceea, arestarea lui Isus l-a luat prin surprindere. Mai târziu, la proces, când Isus a fost bătut şi condamnat la moarte, lui Petru i s-a făcut frică. Dar ce le spusese Isus apostolilor săi doar cu câteva ore mai înainte? — Că lumea îi va urî, aşa cum îl urâse şi pe el.

Să ne gândim acum la ceva ce ţi s-ar putea întâmpla şi ţie. Să presupunem că te afli într-o sală de clasă, iar colegii tăi încep să spună lucruri urâte despre cei ce nu salută drapelul sau nu celebrează Crăciunul. Dacă cineva se întoarce spre tine şi te întreabă: „Nu-i aşa că nici tu nu saluţi drapelul?“ Sau dacă alţii îţi spun: „Am auzit că tu nu ţii Crăciunul!“, ţi-ar fi frică să spui adevărul? — Ai fi tentat să minţi, aşa cum a făcut Petru? —

Mai târziu lui Petru i-a părut foarte rău că-l renegase pe Isus. Când şi-a dat seama ce făcuse, a ieşit din curte şi a plâns. El a regretat amarnic fapta sa (Luca 22:32). Acum, gândeşte-te! Ce ne-ar putea ajuta să ne învingem frica şi să nu spunem ceva de care ne va părea rău mai târziu? — Să ne amintim că Petru a neglijat să se roage şi nu a rămas vigilent. Deci ce crezi că trebuie să facem pentru a fi adevăraţi discipoli ai Marelui Învăţător? —

Fără îndoială, trebuie să-i cerem ajutor lui Iehova în rugăciune. Ştii ce a făcut Dumnezeu când Isus s-a rugat? — A trimis un înger ca să-l întărească (Luca 22:43). Ne pot ajuta şi pe noi îngerii? — În Biblie se spune: „Îngerul [lui Iehova] tabără în jurul celor care se tem de El şi-i scapă“ (Psalmul 34:7). Dar, pentru a primi ajutor de la Dumnezeu, nu e suficient să ne rugăm. Ştii ce-ar mai trebui să facem? — Isus le-a spus discipolilor săi să rămână treji şi vigilenţi? Dar noi, cum crezi că putem rămâne treji şi vigilenţi? —

Trebuie să ascultăm cu atenţie ce se spune la întrunirile creştine şi să medităm la cele citite în Biblie. De asemenea, trebuie să ne rugăm cu regularitate lui Iehova şi să-i cerem să ne ajute să-i slujim. Dacă vom face aşa, vom primi ajutor pentru a ne învinge temerile şi le vom vorbi cu bucurie altora despre Marele Învăţător şi despre Tatăl său.