Calitatea vocii

OAMENII sunt puternic influenţaţi nu numai de ceea ce se spune, ci şi de modul în care se spune ceva. Dacă cel ce îţi vorbeşte are o voce plăcută, caldă, prietenoasă şi amabilă, nu-i aşa că-l vei asculta cu mai multă atenţie decât dacă vocea i-ar fi rece sau aspră?

Dezvoltarea calităţilor vocii nu ţine doar de tehnica vocii, ci şi de personalitate. Pe măsură ce vom progresa în cunoştinţă şi vom aplica în viaţă cu mai multă seriozitate adevărul biblic, ne vom schimba modul de vorbire. Vocea noastră va reflecta calităţi divine precum iubirea, bucuria şi amabilitatea (Gal. 5:22, 23). Va transmite interesul sincer pe care-l manifestăm faţă de alţii. Când spiritului de nemulţumire cronică îi vor lua locul sentimentele de recunoştinţă, această transformare se va observa atât în cuvintele noastre, cât şi în tonul vocii (Plâng. 3:39–42; 1 Tim. 1:12; Iuda 16). Chiar şi atunci când nu înţelegem limba în care vorbeşte cineva, ne putem da seama uşor dacă persoana respectivă este arogantă, intolerantă, critică şi dură sau, dimpotrivă, umilă, răbdătoare, amabilă şi iubitoare.

Uneori, un glas necorespunzător poate avea drept cauză anumite malformaţii congenitale sau o boală care a afectat laringele. Unele dintre aceste neajunsuri sunt atât de mari, încât nu pot fi corectate total în acest sistem de lucruri. Totuşi, calitatea vocii poate fi îmbunătăţită dacă învăţăm să ne folosim în mod corect organele vorbirii.

Trebuie să precizăm, mai întâi de toate, că fiecare voce are particularităţile ei. Obiectivul tău nu trebuie să fie acela de a imita o anumită voce, ci de a cultiva potenţialul propriei voci, cu toate particularităţile ei. Ce anume te-ar putea ajuta în acest sens? Există două condiţii esenţiale.

Controlul corespunzător al coloanei de aer. Pentru dobândirea unei voci de calitate este nevoie de o cantitate suficientă de aer şi de o respiraţie corectă. Dar fără întrunirea acestor cerinţe, vocea va fi stinsă, iar expunerea, sacadată.

Cea mai lată parte a plămânilor nu se află în secţiunea superioară a toracelui, unde pare mai mare doar datorită oaselor umerilor. De fapt, plămânii se lăţesc chiar deasupra diafragmei. Prinsă de coastele inferioare, diafragma desparte toracele de abdomen.

Dacă, atunci când inspiri, umpli cu aer doar partea superioară a plămânilor, vei rămâne în scurtă vreme fără suflu. Vocea va pierde din forţă, iar tu vei obosi repede. Pentru a respira corect, trebuie să stai jos sau în picioare cu spatele drept şi cu umerii traşi. Când inspiri pentru a vorbi, fă un efort conştient ca să nu dilaţi doar partea superioară a toracelui. Umple cu aer mai întâi partea inferioară a plămânilor. Când aceasta se umple, secţiunea inferioară a cutiei toracice se va mări lateral. Concomitent, diafragma va coborî, apăsând uşor stomacul şi intestinele, astfel încât vei simţi în zona abdomenului strânsoarea curelei sau a îmbrăcămintei. Dar plămânii nu sunt jos, în cavitatea abdominală, ci în cavitatea toracică. Pentru a-ţi controla respiraţia, aşază-ţi palmele de o parte şi de alta a perimetrului inferior al toracelui. Apoi, inspiră adânc. Dacă inspiri corect, nu-ţi vei suge burta şi nu vei ridica umerii, ci vei simţi cum coastele se mişcă uşor în sus şi în afară.

În continuare, concentrează-te asupra expiraţiei. Nu expulza dintr-o dată tot aerul din plămâni. Elimină-l lent. Nu încerca să-ţi controlezi expiraţia contractând muşchii gâtului, căci rezultatul ar fi o voce prea încordată sau ascuţită. Presiunea exercitată de muşchii abdominali şi de cei intercostali determină expulzarea aerului, în timp ce diafragma controlează viteza de expulzare.

Asemenea unui atlet care se antrenează pentru o cursă, oratorul poate învăţa să respire corect cu ajutorul exerciţiilor de respiraţie. În picioare, cu umerii drepţi, inspiră adânc până ce umpli cu aer partea inferioară a plămânilor. Apoi, expiră lent, numărând rar în gând cât mai mult, fără să-ţi tragi suflul. Apoi fă exerciţii de citire cu voce tare urmând această tehnică.

Relaxează-ţi muşchii încordaţi. Un alt element esenţial în dobândirea unei voci de calitate este relaxarea. Este uimitor să vezi cât de multe îmbunătăţiri se pot face dacă înveţi să fii destins când vorbeşti. Mintea şi trupul trebuie să fie relaxate, întrucât tensiunea psihică provoacă tensiune musculară.

Înlătură tensiunea psihică formându-ţi o idee corectă despre cei ce te ascultă. Dacă este vorba despre persoane pe care le întâlneşti în ministerul de teren, gândeşte-te că tu, chiar dacă studiezi poate Biblia doar de câteva luni, cunoşti deja multe lucruri valoroase despre scopul lui Iehova pe care ai putea să li le împărtăşeşti şi lor. În plus, tu te afli la uşa lor pentru că ele au nevoie de ajutor, chiar dacă nu sunt conştiente de asta. În schimb, la Sala Regatului, majoritatea celor din auditoriu fac parte din poporul lui Iehova. Îţi sunt prieteni şi vor să reuşeşti. Cât nu şi-ar dori şi alţi oratori din lume să aibă un auditoriu la fel de prietenos şi de iubitor ca al nostru!

Relaxează-ţi muşchii gâtului concentrându-te asupra lor şi decontractându-i printr-un efort conştient. Nu uita: coardele vocale vibrează sub influenţa coloanei de aer. Când muşchii gâtului se contractă sau se relaxează, tonul vocii se schimbă, asemenea sunetului pe care-l produce o coardă de chitară sau de vioară când, în timpul acordajului, este întinsă sau destinsă. Prin destinderea coardelor vocale iau naştere tonurile grave. Dacă muşchii gâtului sunt relaxaţi, fosele nazale rămân deschise, îmbunătăţind considerabil calitatea vocii.

Relaxează-ţi tot corpul: genunchii, mâinile, umerii, gâtul. În felul acesta se creează rezonanţa de care are nevoie vocea pentru a căpăta amploare. Rezonanţa se produce când întregul corp acţionează asemenea unei cutii de rezonanţă. Ea însă se pierde când corpul este tensionat. Sunetul, elaborat în laringe, nu reverberează doar în cavităţile nazale, ci şi în contact cu structura osoasă a toracelui, cu dinţii, cu palatul şi cu sinusurile. Toate aceste părţi ale corpului duc la o mai bună rezonanţă. Dacă pe cutia de rezonanţă a unei chitare este aşezată o greutate, sunetul se va auzi înfundat. Pentru a avea rezonanţa corespunzătoare, cutia de rezonanţă trebuie să vibreze liber. Acelaşi principiu este valabil şi în cazul structurii osoase a corpului nostru, structură susţinută de muşchi. Rezonanţa dă vocii modulaţie şi permite exprimarea unor sentimente cât mai nuanţate. Mai mult decât atât, vei putea fi bine auzit de un public larg, fără să-ţi forţezi vocea.