Cîntarea 150
Pîinea din cer
1. O‚ Tată Sfînt din ceruri‚
Tu eşti acelaşi tot mereu.
Cîntăm laude ţie‚
Sfinţind acum numele tău.
Cîndva‚ ca un păstor‚ ai
Condus al tău popor
Asemeni unei turme‚
Dînd mana‚ pîinea lor.
Din stîncă le-ai dat apă
Şi setea lor ai potolit‚
I-ai dus în Canaan şi
O turmă tu ai fericit.
2. Iar mana ce le-ai dat-o
Pe Fiul tău prefigura.
El cerul părăsi chiar‚
Pierdutul om spre a-l salva.
El pîinea cea din cer e‚
El carnea lui şi-a dat
Drept jertfă‚ ca oricine
Să poată fi salvat.
Din pîine‚ prin credinţă‚
Da‚ zilnic noi să ne nutrim.
Mereu s-o folosim deci‚
Ca-n puritate să trăim.
3. Mesajul despre „pîine“
La cei flămînzi nu-l vom opri.
Mereu îl folosim noi‚
„Micuţe oi“ pentru-a hrăni.
Să caute dreptatea
Ajută altora‚
Salvarea s-o cîştige
Şi-astfel favoarea sa.
Cînd marea bătălie‚
Armaghedonul‚ se va da‚
Atunci laude‚ veşnic‚
Lui Dumnezeu îi vom cînta.