Capitolul 10
Unul dintre leproşi l-a preamărit pe Dumnezeu
A GĂTIT mama ta astăzi ceva bun de mîncare pentru tine? — Nu a fost aceasta drăguţ din partea ei? — I-ai mulţumit tu? — Uneori uităm ză zicem „mulţumesc frumos“‚ dacă alţii arată bunăvoinţă faţă de noi‚ nu-i aşa? Cînd Învăţătorul cel Mare era pe pămînt‚ unii leproşi au uitat să zică „mulţumesc frumos“.
Ştii tu ce este un lepros? — Un lepros este cineva‚ care are boala numită lepră. Această boală poate face ca să se descompună pînă şi ceva din carnea respectivului. Cînd Isus a trăit pe pămînt‚ leproşii trebuiau să trăiască departe de ceilalţi oameni. Iar dacă un lepros vedea pe cineva venind‚ el trebuia să strige: ’Eu sînt lepros. Depărtează-te!‘ Altfel oamenii s-ar fi putut infecta cu lepră.
Isus era foarte amabil cu leproşii. Într-o zi‚ pe cînd Isus mergea spre Ierusalim‚ a ajuns în apropierea unui orăşel. Zece leproşi au ieşit ca să-l vadă.
Leproşii n-au venit aproape de Isus. Ei s-au oprit la o oarecare depărtare. Ei auziseră însă‚ că Isus primise de la Dumnezeu putere să vindece tot felul de boli‚ chiar şi lepra. De aceea ei au strigat după el: ’Isuse‚ Învăţătorule‚ ajută-ne!‘
Ai tu milă faţă de persoanele care sînt bolnave? — Isus avea milă. El ştia cît de trist era să fi lepros. De aceea le-a răspuns şi a zis: ’Mergeţi şi arătaţi-vă preoţilor lui Dumnezeu.‘
Pentru ce le-a spus Isus că ei trebuie să facă aceasta? — Aceasta era din pricina legii‚ pe care o dăduse Iehova poporului său. Această lege spunea că preotul lui Dumnezeu trebuie să examineze carnea unui lepros. Preotul ar fi spus leprosului‚ dacă boala a cedat. Apoi el putea să locuiască din nou cu oamenii sănătoşi. — Levitic 13:16, 17.
Dar aceşti zece leproşi erau încă legaţi de boala lor. Să meargă ei‚ oare să se arate preotului‚ aşa cum le spusese Isus? — Da‚ ei au mers imediat. Aceşti bărbaţi trebuie să fi crezut că Isus i-ar elibera de boala lor.
Şi ce s-a întîmplat? — Ei bine‚ în timp ce erau în drum spre preot‚ boala a cedat. Carnea lor a fost vindecată. Ei au devenit sănătoşi. Credinţa lor în puterea lui Isus a fost răsplătită. Ce bucurie au simţit ei atunci!
Dar ce ar fi trebuit să facă ei acum pentru a-şi arăta mulţumirea lor? Ce ai fi făcut tu? —
Unul din leproşi s-a întors la Isus şi a început să-l preamărească pe Iehova‚ în timp ce binecuvînta pe Dumnezeu. Astfel era corect‚ căci puterea‚ care i-a vindecat‚ venea de la Dumnezeu. Acest bărbat s-a aruncat chiar la picioarele Învăţătorului cel Mare şi i-a mulţumit. El era mulţumitor pentru ceea ce-i făcuse Isus.
Dar cum stau lucrurile cu ceilalţi nouă bărbaţi? Isus a întrebat: ’Nu erau zece leproşi? Unde sînt ceilalţi nouă? Numai unul s-a întors să dea onoare lui Dumnezeu?‘
Da‚ aşa era. Numai unul din cei zece leproşi a dat onoare lui Dumnezeu şi s-a întors să-i mulţumească lui Isus. Iar aceasta era un samaritean‚ un bărbat din altă ţară. Ceilalţi nouă bărbaţi nu i-au mulţumit lui Dumnezeu‚ nici măcar nu i-au mulţumit lui Isus. — Luca 17:11–19.
Cu care din acei bărbaţi te asemeni tu? — Noi amîndoi dorim totuşi‚ să fim ca samariteanul‚ nu-i aşa? — Ce n-ar trebui să uităm noi să facem dacă cineva se manifestă prietenos faţă de noi? — Noi ar trebui să ne exprimăm mulţumirea noastră.
Adesea oamenii uită să zică „mulţumesc frumos“. Dar este bine să se zică „mulţumesc frumos“. Este corect să se facă aceasta şi dacă tu o faci, aceasta îi place lui Iehova şi Fiului său‚ Isus.
Dacă reflectezi puţin‚ ţi-ai aduce aminte că alţii au făcut mult pentru tine. Poţi tu să-ţi aminteşti dacă ai fost vreodată bolnav? — Tu n-ai fost încă niciodată aşa de bolnav ca acei zece leproşi. Dar tu ai fi putut fi foarte răcit sau să fi avut dureri de stomac. A fost mama ta sau tatăl tău îngrijorat pentru tine? — Te bucuri că ei te-au ajutat‚ ca din nou să-ţi meargă mai bine? —
Samariteanul a mulţumit lui Isus‚ pentru că-l făcuse sănătos‚ şi aceasta l-a bucurat pe Isus. Crezi tu că mama ta sau tatăl tău se bucură dacă zici „mulţumesc frumos“ pentru ceea ce au făcut ei pentru tine? — Da‚ ei se bucură.
De multe ori fac oamenii în fiecare zi sau în fiecare săptămînă ceva pentru noi. Putea să fie datoria lor să facă aceasta. Ei puteau să fie fericiţi chiar să facă aceasta. Dar poate noi am uitat să le mulţumim.
Învăţătoarea ta poate se străduieşte foarte mult să contribuie cu multe lucruri la educaţia ta. Aceasta e datoria ei. Dar ea se va bucura‚ dacă-i mulţumeşti pentru că te ajută să înveţi ceva.
De multe ori fac oamenii lucruri oarecum neînsemnate pentru tine. Îţi ţine cineva vreodată uşa deschisă? — Sau te serveşte cineva la masă cu mîncare? — E bine să spunem „mulţumesc frumos“‚ chiar şi pentru aceste lucruri mici.
Dacă ne gîndim să zicem „mulţumesc frumos“ oamenilor de pe pămînt‚ atunci cu atît mai mult trebuie să ne gîndim să-i mulţumim Tatălui nostru din cer. Şi cîte lucruri există totuşi pentru care-i putem mulţumi lui Iehova. El ne-a dat viaţa şi toate lucrurile bune‚ care ne fac viaţa plăcută. De accea avem toate motivele să-l preamărim pe Dumnezeu‚ spunînd lucruri bune despre el în fiecare zi.
(În legătură cu aducerea mulţumirilor citiţi şi Psalmul 92:1 şi Efeseni 5:20.)