O vizită în Honduras

SE SPUNE că, pentru a descrie apele Atlanticului ce scaldă ţărmul acestei regiuni, Cristofor Columb a folosit cuvântul spaniol honduras, care înseamnă „adâncuri”. De aici şi provine, de fapt, numele ţării!

Hondurienii pun mare preţ pe loialitate şi colaborare în cadrul familiei. De exemplu, deciziile majore, între care cele privitoare la cheltuielile gospodăreşti sau la educaţia copiilor, sunt luate adesea de ambii parteneri.

Majoritatea hondurienilor sunt mestizos, descendenţi ai uniunilor dintre europeni şi amerindieni. Unele grupuri de indigeni, precum chortí, există şi în prezent. Alţi băştinaşi, precum populaţia garifuna, îşi au originile pe alte meleaguri.

Garifuna sunt descendenţii uniunilor dintre africani şi caraibii care locuiau pe Insula Saint Vincent. Ei au sosit pe Insulele Bahia în jurul anului 1797. Ulterior, s-au stabilit de-a lungul coastei caraibiene a Americii Centrale, de unde s-au răspândit în alte părţi ale Americii Centrale şi de Nord.

Garifuna iubesc dansurile antrenante, executate pe ritmul tobelor. Din cultura lor nu lipsesc îmbrăcămintea tradiţională viu colorată, spusul poveştilor şi preparatele culinare precum ereba (un soi de lipie subţire, dar mare, făcută din tapioca).

În Honduras există aproximativ 400 de congregaţii ale Martorilor lui Iehova. Programul întrunirilor se ţine în spaniolă, engleză, garifuna, limbajul semnelor hondurian, mandarină şi miskito.