Meduza şi sistemul ei de propulsie

● Corpul unei meduze conţine cel puţin 95% apă şi variază în diametru de la 3 cm la peste 2 m. Multe specii se propulsează contractându-şi şi relaxându-şi ritmic muşchii corpului lor în formă de clopot, mişcare asemănătoare închiderii şi deschiderii unei umbrele.

Gândiţi-vă: Oamenii de ştiinţă care studiază dinamica fluidelor au descoperit că unele meduze, deşi nu înoată foarte rapid, folosesc o uluitoare metodă de propulsie. La fiecare contracţie a corpului, aceste vieţuitoare creează un vârtej inelar de forma unui rotocol de fum, pe care apoi îl expulzează. Momentul cinetic al acestor vârtejuri generează o forţă opusă care propulsează meduza. Această mişcare de înaintare se aseamănă cu cea a unui avion cu reacţie, meduza fiind însă împinsă nu cu o forţă constantă, ci cu pulsaţii de energie. „Deşi pare simplu, modelul matematic al formării unui turbion inelar este foarte greu de realizat“, precizează revista New Scientist.

Cercetătorii studiază sistemul de propulsie al meduzei cu obiectivul de a construi vehicule subacvatice mult mai eficiente. Un cercetător a realizat deja un submarin cu o lungime de 1,2 m, care înaintează producând un jet asemănător celui al meduzei. Vehiculul utilizează cu 30% mai puţină energie decât unul convenţional, acţionat de elice. Rezultatele cercetărilor şi-ar putea găsi aplicaţii şi în domeniul cardiologiei. Întrucât mişcarea sângelui într-o cavitate a inimii formează vârtejuri inelare, orice anomalie a formei vârtejurilor ar putea dezvălui prezenţa unei boli cardiace în fază incipientă.

Ce credeţi? Sunt meduza şi sistemul ei de propulsie rezultatul evoluţiei? Sau opera unui Proiectant?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 13]

Meduza formează prin contracţia corpului un vârtej inelar, care, când este expulzat, o propulsează

[Provenienţa fotografiei de la pagina 13]

Fotografia: © JUNIORS BILDARCHIV/age fotostock; grafica: Courtesy of Sean Colin