Opera unui Proiectant?

Dinţii ariciului-de-mare care se ascut singuri

● Cu ajutorul celor cinci dinţi ai lui, ariciul-de-mare sfredeleşte roci pentru a-şi săpa o adâncitură în care să se ascundă. Deşi sfărâmă şi răzuiesc suprafeţe dure, dinţii nu i se tocesc niciodată. „Nu se poate spune acelaşi lucru despre niciuna dintre sculele aşchietoare sau de rectificare cunoscute şi folosite în industrie“, declară Pupa Gilbert, profesor de fizică la Universitatea Wisconsin–Madison din Statele Unite. Dar care să fie secretul ariciului-de-mare?

Gândiţi-vă: Dinţii ariciului-de-mare sunt compuşi din cristale cimentate între ele. Totuşi, „dinţii prezintă puncte de spargere în anumite locuri“, precizează profesor Gilbert. Întrucât în aceste puncte — asemănătoare perforaţiilor existente într-o foaie de hârtie — materialul organic este mai slab, straturile uzate ale dintelui se desprind cu uşurinţă, lăsând în urma lor o nouă suprafaţă ascuţită. Dintele nu se va toci niciodată deoarece la un capăt creşte continuu, iar la celălalt capăt se ascute singur. Profesor Gilbert consideră dintele ariciului-de-mare „una dintre rarele structuri din natură care se ascut singure“.

Cunoaşterea modului în care dinţii acestei vietăţi se ascut singuri trezeşte interesul fabricanţilor de unelte. Teoretic s-ar putea realiza scule care să se ascută singure prin folosire. „Secretul constă în mecanismul folosit de ariciul-de-mare“, adaugă profesor Gilbert.

Ce credeţi? Sunt dinţii ariciului-de-mare care se ascut singuri produsul întâmplării oarbe? Sau sunt opera unui Proiectant?

[Diagrama de la pagina 16]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

Dinte care creşte

Plăcuţă calcaroasă

Dinte ascuţit

[Legenda fotografiei de la pagina 16]

Arici-de-mare

[Legenda fotografiei de la pagina 16]

Cinci dinţi

[Proveninenţa fotografiilor de la pagina 16]

Ambele fotografii: Courtesy of Pupa Gilbert/University of Wisconsin-Madison