Opera unui Proiectant?

Ţestoasa marină şi sistemul ei de navigaţie

● Potrivit cercetătorilor, migraţia ţestoasei marine de la locul de hrănire până la plaja unde îşi depune ouăle este „una dintre cele mai impresionante călătorii din regnul animal“. De zeci de ani, această reptilă îi fascinează pe oamenii de ştiinţă.

Gândiţi-vă: La fiecare 2–4 ani, ţestoasa femelă se întoarce pe ţărm pentru a-şi depune ouăle, aproximativ 100 într-un cuib, pe care le acoperă apoi cu nisip. Odată ieşiţi din ou, puii se îndreaptă singuri spre ocean şi pornesc într-o lungă şi grea călătorie de aproximativ 13 000 km. După câţiva ani, femelele ajunse la maturitate se întorc exact pe plaja unde au văzut lumina zilei ca să-şi depună şi ele ouăle.

Cum navighează ţestoasele marine? „Se pare că aceste vietăţi au moştenit un fel de hartă magnetică“, a afirmat biologul Kenneth Lohmann, de la Universitatea Carolina de Nord (Statele Unite), într-un interviu acordat publicaţiei National Geografic News. Cercetătorii au descoperit că ţestoasele se orientează folosindu-se de câmpul magnetic terestru. Această capacitate uimitoare le permite micuţelor reptile lipsite de apărare să străbată în migraţia lor cei circa 13 000 km în apele Atlanticului, „iar asta pe cont propriu, fără a urma alte ţestoase“, spune Lohmann.

Ce credeţi? A apărut oare din întâmplare ţestoasa marină cu sistemul ei de navigaţie? Sau este opera unui Proiectant?

[Chenarul de la pagina 25]

ŞTIAŢI CĂ . . .

● După ce îşi depune ouăle şi le acoperă cu nisip, ţestoasa femelă abandonează cuibul.

● Ca să spargă coaja oului, puii se folosesc de o formaţiune anatomică specială asemănătoare unui dinte, numită carunculă, care apoi cade.

● Ţestoasele marine îşi petrec 90% din viaţă în ocean.

[Provenienţa fotografiei de la pagina 25]

© Masa Ushioda/WaterF/age fotostock