Căsnicii în impas

„Nu mai suport!“ Aţi auzit soţi sau soţii rostind astfel de cuvinte despre căsnicia lor? Dacă sunteţi căsătoriţi, aţi simţit şi voi vreodată aşa?

PRINŞI în mrejele iubirii sau ale pasiunii, mii de tineri îşi încep viaţa în doi aşteptându-se să trăiască fericiţi până la adânci bătrâneţi. „Când ajung la mine, mulţi sunt deja pe culmile disperării“, declară un psiholog, adăugând: „Sunt dezamăgiţi de partener, de căsătorie, de dragoste şi, uneori, chiar de viaţă“. Multe cupluri nu mai au nimic în comun decât un certificat de căsătorie şi un acoperiş deasupra capului.

Unele căsnicii sfârşesc sub povara stresului şi a îngrijorărilor tot mai mari. Slujbele solicitante, munca în ture sau programul lung de lucru îi epuizează afectiv chiar şi pe cei ce se iubesc foarte mult. În timp, iubirea şi respectul pot scădea din cauza problemelor financiare şi de sănătate sau din cauza problemelor legate de creşterea copiilor, de mutarea într-o locuinţă nouă ori de schimbarea locului de muncă. Pe scurt, schimbările care vin odată cu trecerea vremii pot genera tensiuni, iar tensiunile pot şubrezi, în cele din urmă, căsnicia.

Multe mame au „două slujbe“ cu normă întreagă: una la locul de muncă, iar alta acasă. Nu e de mirare că nu mai acordă atenţie decât serviciului şi copiilor. Stresaţi şi epuizaţi, mulţi parteneri de căsătorie nu prea mai au timp unul pentru celălalt. Mulţi ajung să se simtă prinşi, fără putinţă de scăpare, în ghearele dezamăgirii şi, implicit, ale înstrăinării. Dar de ce sunt supuse multe căsnicii atâtor presiuni? Ce puteţi face pentru a avea o căsnicie fericită?