Glasul ‘cetăţii eterne’

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN ITALIA

Priveliştea şi susurul fântânilor Romei l-au inspirat pe compozitorul italian Ottorino Respighi să compună suita pentru orchestră „Fântânile Romei“. Să ne oprim pentru câteva clipe la cea mai de seamă dintre ele: fântâna Trevi.

Păşind pe o străduţă ce duce la fântână, în faţa ochilor ni se deschide deodată o privelişte ce ne lasă fără grai: impunătoarea fântână Trevi, lată de 20 de metri şi înaltă de 26. Ce monument impresionant se ascunde într-o piaţă atât de mică!

Fântâna Trevi a fost realizată la cererea papei Clement al XII-lea şi proiectată de arhitectul italian Niccolò Salvi. Lucrările au început în 1732 şi s-au sfârşit în 1762. Fântâna este alimentată cu apă de apeductul Aqua Virgo. Construit în secolul I î.e.n., apeductul îşi începe drumul la 13 kilometri de oraş.

Fântâna, ce îmbracă faţada unui palat, ne duce cu gândul la mare. Silueta legendarului Neptun (sau, potrivit unora, a lui Ocean) tronează în trăsura-i în formă de cochilie, ţinând parcă în frâu apele ce se revarsă în cascadă la picioarele sale. Dimprejurul celorlalte personaje ies şuvoaie ce se prăvălesc peste rocile de dedesubt, asemenea valurilor mării ce se sparg de ţărm. Bazinul este foarte întins, lăsând impresia că fântâna îmbrăţişează întreaga piaţetă.

Nedorind să omită una dintre cele mai importante atracţii ale Romei, sute de vizitatori inundă zilnic piaţa. Şi potrivit obiceiului, aruncă monede în bazin. O dată pe săptămână, fântâna e golită. Banii aruncaţi de turişti, circa 9 000 de euro pe săptămână, sunt strânşi şi donaţi unei organizaţii religioase de caritate.

Dacă, aşa cum socotea Respighi, fântânile Romei îşi unesc glasul cu cel al ‘cetăţii eterne’, fântâna Trevi este o solistă de excepţie în acest cor al fântânilor Romei ce-i încântă pe turişti.