Prăpastia dintre bogaţi şi săraci se adânceşte

„În ultimele cinci decenii s-au înregistrat progrese mai mari în ce priveşte reducerea sărăciei la nivel mondial decât în ultimele cinci secole“, precizează UNDP Today, publicaţie editată de Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare. „În ţările în curs de dezvoltare, rata mortalităţii infantile s-a redus cu 50% faţă de anii ’60, malnutriţia a fost redusă cu 33%, iar numărul copiilor şcolarizaţi a crescut cu 25%.“ Totuşi, aceeaşi sursă recunoaşte că, în pofida progreselor înregistrate, sărăcia „rămâne răspândită“ la nivel mondial.

Ceea ce e şi mai grav, nedreptăţile din cadrul aceleiaşi societăţi şi cele existente între societăţi diferite s-au înmulţit. „Comparativ cu anul trecut, mult mai mulţi oameni suferă de malnutriţie şi de foame“, declară Catherine Bertini, director executiv al Programului Mondial al Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie. De fapt, în prezent, aproximativ 840 de milioane de persoane din ţările în curs de dezvoltare suferă permanent de foamete, cu mult peste un miliard de persoane nu au acces la apă potabilă, iar aproape 1,5 miliarde de persoane abia dacă supravieţuiesc cu mai puţin de un dolar pe zi. Mary Robinson, Înaltul Comisar ONU pentru Drepturile Omului, avertizează că „ne aflăm în situaţia critică de a ajunge ca lumea să fie împărţită nu în ţări dezvoltate şi ţări în curs de dezvoltare, ci în ţări extrem de dezvoltate şi ţări care nu vor fi niciodată dezvoltate“.

Câţi bani ar trebui să dea comunitatea mondială din prezent, formată din şase miliarde de oameni, ca să micşoreze prăpastia dintre bogaţi şi săraci? Mai puţin decât ar crede unii. ONU a calculat că, pentru a asigura condiţii de igienă şi apă potabilă pe întregul pământ, ar trebui anual un plus de 9 miliarde de dolari (1,50 dolari de persoană), iar pentru a asigura strictul necesar în domeniul sănătăţii şi al alimentaţiei pentru toţi locuitorii pământului ar fi necesare alte 13 miliarde de dolari (în jur de 2 dolari de persoană). Deşi acestea sunt sume mari, ele par mici în comparaţie cu cât se cheltuieşte în lume pentru alte servicii. Să ilustrăm acest lucru: în 1998, în lume s-au cheltuit 435 miliarde de dolari (mai mult de 70 de dolari de persoană) pentru publicitate şi 780 miliarde de dolari (130 de dolari de persoană) în domeniul militar. În mod evident, micşorarea prăpastiei dintre bogaţi şi săraci nu este atât de mult o chestiune de găsire a fondurilor necesare, cât o chestiune de stabilire a priorităţilor corespunzătoare.