Mici maeştri ai zborului

VJJJ . . .! Pliciul loveşte cu viteză aerul în încercarea ta de a atinge din zbor musca. Însă musca se fereşte din calea pliciului. Pentru o clipă zboară cu greu prin vârtejul creat. Apoi se redresează, după care se răsuceşte şi aterizează cu capu-n jos pe tavan, bătându-şi joc de neîndemânatica ta încercare de a o ucide. O extraordinară demonstraţie de zbor, nu-i aşa? Într-adevăr, în lumea insectelor, familia muştelor prezente pretutindeni se mândreşte cu zburătorii care fac cele mai frumoase acrobaţii, iar aceasta datorită, în parte, unor organe externe de echilibru minunat proiectate, numite balansiere.

Asemănătoare unor micuţe trestii cu măciulie în vârf, cele două balansiere sunt situate pe torace, chiar sub cele două aripi (vezi fotografia de pe pagina alăturată). Când o muscă începe să bată din aripi, bate şi din balansiere — cu aceeaşi frecvenţă, adică de sute de ori pe secundă. De fapt, balansierele acţionează ca nişte micuţe giroscoape, ajutând insecta să zboare. Acestea transmit semnale la creier ori de câte ori insecta îşi schimbă direcţia, de exemplu, când micuţa insectă este lovită de o rafală de vânt sau de un curent de aer creat de un plici sau de un ziar ce şuieră periculos de aproape. Balansierele îi spun imediat insectei dacă a făcut un viraj unghiular în jurul axei verticale, dacă are ruliu sau tangaj, exact cum giroscopul dintr-un avion îi furnizează pilotului aceleaşi informaţii, chiar dacă nu atât de perfect cum o fac balansierele. Musca îşi corectează zborul rapid şi uşor.

Spre deosebire de giroscoapele tradiţionale, care se rotesc, balansierele seamănă mai mult cu nişte pendule. Însă ele nu atârnă, adică nu au o poziţie verticală, ci sunt situate pe părţile ei laterale. Când încep să se mişte, balansierele, asemenea pendulelor, continuă să oscileze, adică să se balanseze, în aceeaşi direcţie sau plan, conform legilor mişcării. Prin urmare, când corpul muştei îşi schimbă poziţia în spaţiu, forţele exterioare răsucesc la bază balansierele oscilante, nervii de aici sesizând răsucirea. Creierul analizează aceste semnale primite de la nervi şi orientează automat aripile pentru ca musca să ajungă în poziţia corectă — toate acestea având loc cu iuţeala fulgerului.

De fapt, numai muştele sunt dotate cu aceste balansiere. Familia muştelor numără aproximativ 100 000 de specii, printre care se numără şi musca-de-cal, musca-de-casă, musca-de-carne, musca-de-oţet, musca-ţeţe, musculiţele veninoase şi ţânţăroii. Ingenioasele giroscoape fac ca muştele să aibă o manevrabilitate aeriană mai bună decât alte familii de insecte zburătoare. Într-adevăr, această insectă, privită deseori cu dispreţ, este o dovadă a geniului ştiinţific al Creatorului.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 24]

Viraj unghiular în jurul axei verticale

[Legenda ilustraţiei de la pagina 24]

Ruliu

[Legenda ilustraţiei de la pagina 24]

Tangaj

[Legenda fotografiei de la pagina 25]

Musca-soldat (mărită); balansierele sunt încercuite

[Provenienţa fotografiei]

© Kjell B. Sandved/Visuals Unlimited

[Legenda fotografiilor de la pagina 25]

Musca-de-casă

Ţânţăroi

[Provenienţa fotografiilor]

Animals/Jim Harter/Dover Publications, Inc.

[Provenienţa fotografiei de la pagina 25]

Century Dictionary