„Noii“ bunici

„Bine aţi venit la bunicu’ şi la bunica. Răsfăţăm copii.“ Iată ce scrie la intrarea în locuinţa lui Gene şi Jane.

TOTUŞI, după ce intri, nu vezi o pereche în vârstă legănându-se în balansoare, ci un cuplu tânăr, în jur de 40 de ani, plin de energie. Departe de a-şi ocoli rolul de „veterani“, Gene şi Jane au acceptat cu entuziasm statutul de bunici. „Este adevărat, acesta este unul dintre micile semne că îmbătrâneşti, mărturiseşte Gene, dar nepoţii sunt una dintre răsplăţile de care te bucuri în urma creşterii copiilor.“

Un vechi proverb spune: „Copiii copiilor sunt cununa bătrânilor“ (Proverbele 17:6). În general, între bunici şi nepoţi există o legătură specială de iubire şi apropiere. Iar potrivit revistei Generations, „în prezent, în societatea americană numărul bunicilor este mai mare ca oricând“. Care este motivul? „Durata de viaţă mai mare şi o nouă rutină în ciclul vieţii de familie“, explica articolul. „Având în vedere modificările survenite în rata mortalităţii şi a natalităţii, se estimează că trei sferturi din adulţi vor ajunge în cele din urmă bunici . . . Majoritatea persoanelor de vârstă mijlocie ajung bunici la vârsta de aproximativ 45 de ani.“

În unele ţări a apărut o nouă generaţie de bunici. Totuşi, mulţi dintre aceştia sunt tot mai ocupaţi cu îngrijirea nepoţilor. De exemplu, fiul şi fosta noră ai lui Gene şi Jane au divorţat, iar copilul le-a fost încredinţat spre creştere ambilor părinţi. „Încercăm să fim de ajutor îngrijindu-ne de nepot în timp ce fiul nostru este la serviciu“, mărturiseşte Jane. Potrivit unui sondaj, în Statele Unite bunicii care se îngrijesc de nepoţi fac acest lucru în medie 14 ore pe săptămână. Valoarea muncii lor se ridică la aproximativ 29 de miliarde de dolari pe an!

De ce bucurii au parte bunicii din zilele noastre? Care sunt necazurile lor? Aceste întrebări vor fi analizate în articolele următoare.