Iniţiative ale ONU pentru tineri: Cât de eficiente au fost?

CU APROAPE 15 ani în urmă, ONU a proclamat anul 1985 drept Anul internaţional al tineretului. În plus, cu circa patru ani în urmă, ONU a adoptat Programul mondial de acţiune pentru tineri aplicabil înainte şi după 2000. Existau speranţe ca aceste iniţiative să contribuie la reducerea problemelor şi la creşterea perspectivelor pentru cei peste un miliard de tineri din lume. Au îmbunătăţit aceste programe situaţia tinerilor?

Fără îndoială că în unele zone aşa s-a întâmplat. O revistă publicată de Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (Choices) furnizează câteva exemple: În Thailanda, în 1982 mai mult de jumătate dintre copiii preşcolari erau malnutriţi. Însă după mai puţin de 10 ani malnutriţia gravă şi cea moderată au fost eliminate aproape complet. În Oman, în 1970 existau numai trei şcoli şi doar 900 de băieţi mergeau la şcoală. Însă în 1994 aproape 500 000 de copii din această ţară mergeau la şcoală, iar 49% dintre ei erau fetiţe. Fără îndoială, în aceste cazuri s-au înregistrat succese.

Cu toate acestea, o publicaţie ONU (United Nations Action for Youth) precizează că, îndeosebi în ţările în curs de dezvoltare, progresul este umbrit de problemele existente aici legate de educaţie, muncă şi sărăcie, iar acestea nu sunt decât câteva domenii în care Programul mondial şi-a propus să facă îmbunătăţiri.

De exemplu, multe ţări în curs de dezvoltare nu vor atinge până în anul 2000 obiectivul de a le asigura tuturor copiilor o instruire elementară. Adesea, părinţii din aceste ţări nu pot să-i trimită pe copii la şcoală pentru că fie nu există şcoli, fie taxele sunt prea mari. Ca urmare, „numărul persoanelor analfabete va continua să crească“, declară United Nations Action for Youth. La rândul lui, analfabetismul alimentează şomajul, iar şomajul duce la o multitudine de probleme sociale, cum ar fi „un respect de sine scăzut, marginalizare“, irosirea talentelor pe care le au tinerii şi sărăcie lucie. Şi, cu toate că sărăcia îi afectează atât pe tineri, cât şi pe cei în vârstă, tinerii sunt extrem de vulnerabili. Aceeaşi sursă a ONU trage concluzia că, în pofida tuturor eforturilor, „foametea şi malnutriţia rămân printre cele mai grave şi mai greu de rezolvat probleme care constituie o ameninţare la adresa umanităţii“.

Deşi programele bine intenţionate şi specialiştii zeloşi aduc unele îmbunătăţiri, ei nu reuşesc să înlăture cauzele problemelor din societate. Pentru a realiza acest lucru trebuie să se facă ceva mai mult. Cartea Mensenrechten en de noodzaak van wereldbestuur (Drepturile omului şi necesitatea unei guvernări mondiale) declară că problemele lumii vor fi rezolvate numai ‘dacă se instituie un guvern mondial care să poată lua măsuri ce pot fi impuse’. Aşadar, nu este surprinzător faptul că creştinii — fie tineri, fie în vârstă — aşteaptă cu nerăbdare Regatul lui Dumnezeu, guvernul mondial pentru care Isus le-a spus continuatorilor săi să se roage (Daniel 2:44; Matei 6:9, 10). Acest guvern va aduce cu adevărat schimbări în bine!

[Legenda fotografiei de la pagina 31]

Instruirea este un drept fundamental şi o necesitate a tuturor copiilor

[Provenienţa fotografiei]

Foto OMS de J. Mohr

[Provenienţa fotografiilor de la pagina 31]

Foto FAO/F. Mattioli

Logotip: foto ONU