De la cititorii noştri

Stres cauzat de informaţii Vă scriu ca să vă mulţumesc pentru seria de articole „Stresul cauzat de informaţii — Sunteţi o victimă?“ (8 ianuarie 1998). Îmi place extraordinar de mult să citesc, însă abia acum mi-am dat seama că deveneam obsedat de dorinţa de a şti totul despre tot. Aceste articole m-au ajutat să am un punct de vedere echilibrat.

M. E., Italia

Doresc să vă felicit pentru aceste articole atât de detaliate. V-aş fi foarte recunoscător dacă mi-aţi acorda permisiunea să reproduc articolul introductiv într-un buletin editat pentru asociaţia noastră de educaţie şi tehnologie mass-media. Aşa-numita supermagistrală de informaţii este aglomerată şi numai cu ajutorul unor astfel de articole putem fi informaţi în mod corect şi putem face faţă erei informaţiei.

G. D., Ghana

Vă acordăm permisiunea de a reproduce articolul. — ED.

Să ne temem de Dumnezeu? Mă simt îndemnată să-mi exprim încântarea în legătură cu articolul „Potrivit Bibliei: Cum poţi să te temi de un Dumnezeu al iubirii?“ (8 ianuarie 1998). De un timp mă tot gândeam exact la această întrebare. Înţelesesem că a te teme de Dumnezeu înseamnă a avea o teamă sănătoasă de a nu-i displăcea. Totuşi, simţeam că aveam nevoie să înţeleg mai bine acest subiect. Apoi am citit acest articol. În sfârşit, o analiză despre ceea ce înseamnă a te teme de Dumnezeu, o analiză care aduce cu adevărat satisfacţie!

M. J. T., Statele Unite

Nedreptate corectată Vă mulţumesc pentru articolul „O curte europeană corectează o încălcare a unui drept“ (8 ianuarie 1998). Când am citit că fraţii noştri apelează la tribunal pentru a nu fi obligaţi să satisfacă serviciul militar mi-am adus aminte de modul în care fraţii noştri au câştigat dreptul de a predica din casă în casă duminica. Aceste relatări mă ajută să nu consider niciodată acest privilegiu ca ceva de la sine înţeles.

S. V., Statele Unite

Incaşi După citirea articolului „Destrămarea Imperiului de Aur al incaşilor“ (8 ianuarie 1998), mă simt îndemnată să-mi exprim profunda apreciere pentru o asemenea povestire sfâşietoare, frumos ilustrată. Eforturile pe care le-aţi depus voi, Martorii lui Iehova, pentru a le aduce urmaşilor incaşilor un mesaj consolator se vor dovedi, fără îndoială, foarte eficiente. Vă mulţumesc vouă, redactorilor revistei Treziţi-vă!, pentru că spuneţi adevărul.

S. B., Nigeria

Am  10 ani şi doresc să vă mulţumesc pentru acest articol. Am  rămas uimit când am aflat câţi kilometri de drum au construit incaşii. Mi-a plăcut şi modul în care trimiteau ei mesajele.

F. C., Statele Unite

Când copiii pleacă de acasă Vă sunt recunoscătoare pentru seria de articole „Când copiii părăsesc casa părintească“ (22 ianuarie 1998). Despărţirea de copiii mei dragi a fost dureroasă şi s-a produs treptat. Însă aveţi dreptate. Pe măsură ce trece timpul şi înţelegi mai multe lucruri îţi vine tot mai uşor să trăieşti în cuibul gol. Noi, părinţii, ne putem înnoi legăturile conjugale.

A. E., Canada

Articolele au fost un răspuns la rugăciunile mele. Plecarea copiilor de acasă poate fi o sursă de amărăciune şi de conflicte. Însă, cu ajutorul sfaturilor bune din aceste articole, pacea şi dragostea pot triumfa.

P. N., Franţa

Am  avut impresia că articolele au fost scrise pentru mine. Nu de mult timp am plecat de acasă ca să slujesc într-o zonă unde este nevoie de evanghelizatori cu timp integral. Aceste articole m-au ajutat să înţeleg ce simt părinţii mei şi să înving sentimentele de vinovăţie pe care le am pentru că i-am lăsat. În plus, voi urma sfatul dat în articolul: „O sugestie pentru copiii deveniţi adulţi: Ajutaţi-i pe părinţi după ce aţi plecat“. Chiar dacă sunt departe de casă, voi reuşi astfel să mă simt aproape de părinţi. Vă mulţumesc pentru aceste articole care sosesc întotdeauna la momentul potrivit.

G. U., Italia