Un şerif îşi cere scuze

Tom Will Lane a fost şeriful despre care Edward Michalec vorbise în revista Treziţi-vă! din 22 decembrie 1996, în articolul „Întăriţi pentru a face faţă încercărilor viitoare“. În această relatare, Michalec spusese:

„Şeriful oraşului Wharton (Texas, S.U.A.) era furios. Arestându-mă pentru a patra oară, el a ţipat: «De ce nu te supui ordinelor?»

«Sunt perfect îndreptăţit să fac asta», i-am replicat imediat. Aceasta l-a înfuriat şi mai tare şi a început să mă bată cu un baston de cauciuc. I s-au alăturat şi alţi poliţişti, care m-au bătut cu patul revolverelor“.

Recent, Mary Perez, o femeie care a lucrat pentru şeriful Lane la începutul anilor ’60, a scris următoarele: „El ştia că sunt Martoră a lui Iehova. Tom mi-a povestit cum l-a persecutat pe Ed Michalec. El m-a rugat să le spun celorlalţi Martori că îi părea rău pentru ceea ce făcuse. A spus că nu ştia că Martorii sunt oameni buni, care se supun legilor. Îi părea sincer rău“.

Mary a adăugat: „Deşi şeriful a murit în urmă cu câţiva ani, sper ca această scrisoare să transmită scuzele sale“.

Apoi a povestit cum a devenit ea Martoră: „Fratele Michalec a fost persecutat la începutul anilor ’40. Acest lucru m-a făcut să-i ascult pe Martori atunci când au venit la uşa noastră. La scurt timp am început să studiem Biblia. Eu şi soţul meu ne-am botezat în 1949“.

Acesta nu este decât un alt exemplu care ilustrează ce efect de proporţii poate avea asupra vieţii altora poziţia fermă faţă de principiile creştine. De exemplu, câţi nu au fost influenţaţi în mare măsură de poziţia curajoasă pe care Petru şi alţi apostoli au adoptat-o în secolul întâi? — Faptele 5:17–29.

[Legenda fotografiilor de la pagina 31]

Ed Michalec şi Mary Perez în anii ’40