Albinele mele au scos pui!

LOCUIESC la o mică fermă din nordul Suediei. Recent, două dintre găinile mele au început să clocească, iar eu le-am ţinut sub observaţie. La câteva zile după ce primii puişori ieşiseră din ou, câţiva dintre ei au plecat la plimbare şi, din întâmplare, au trecut pe lângă cealaltă găină. Presupunând că aceşti pui erau ai ei, găina s-a sculat imediat, şi-a lăsat ouăle în cuibar şi a început să adune puii sub aripile ei. Se părea că puilor puţin le pasă care dintre găini se îngrijeşte de ei.

Am încercat să o fac pe găină să ducă înapoi puii „furaţi“ şi să se aşeze din nou pe ouăle ei, însă eforturile mele au fost zadarnice. Eram pe punctul de a arunca la gunoi ouăle abandonate, însă am stat puţin şi m-am gândit: „S-ar putea să fie încă viaţă în ele!“ Atunci mi-a venit o idee.

O familie mare de albine păstrează în stup o temperatură constantă de circa 34°C. Prin urmare, am luat ouăle, le-am aşezat pe o pânză de bumbac şi le-am pus într-unul din stupii mei, deasupra ramelor cu puiet. Apoi am pus lângă ele două ceşti cu apă pentru a păstra umiditatea în „cuibar“. Întorceam ouăle în fiecare zi, imitând astfel cloşca.

După câteva zile, din mai multe ouă s-au auzit piuituri clare. La puţin timp după aceea, dintr-o găoace a ieşit un puişor ud! L-am luat imediat şi l-am pus sub găina care îşi abandonase ouăle. Din fericire, ea l-a acceptat. Nu după mult timp, ea se îngrijea de 12 puişori pufoşi, şi aceasta datorită albinelor active. — De la un colaborator.

[Provenienţa fotografiilor de la pagina 31]

Toate imaginile: Foto, Roland Berggren, Västerbottens-Kuriren, Sverige