De la cititorii noştri

Evoluţia contra creaţiei Seria de articole „Cum am apărut? Întâmplător sau intenţionat?“ (8 mai 1997) a fost prezentată clar, simplu şi foarte logic. Mi-a făcut o deosebită plăcere să văd pagini întregi de dovezi ştiinţifice în favoarea creaţiei. Ilustraţiile au fost convingătoare. Mi-a plăcut îndeosebi faptul că am vizitat din nou celula şi toate părţile ei componente. Nu m-am mai gândit la funcţiile mitocondriilor şi ale aparatelor Golgi de când eram la şcoală, de aceea, această serie mi-a plăcut în amănunţime.

J. S., Statele Unite

În calitate de student la biologie şi agnostic de o viaţă, doresc să vă mulţumesc pentru articole. Cu toate că articolele au suferit unele simplificări exagerate . . ., acestea au îndreptat atenţia spre o adevărată problemă referitoare la actuala teorie a evoluţiei: acceptarea aproape universală de către comunitatea ştiinţifică a superiorităţii evoluţiei prin selecţia naturală, în pofida multiplelor carenţe pe care le prezintă aceasta în materie de dovezi. Ştiinţa trebuie să fie supusă în permanenţă testelor scepticilor pentru a se stabili dacă este corect să fie numită ştiinţă. Prin faptul că aţi îndreptat atenţia asupra lacunelor teoriei neodarviniste nu numai că aţi prezentat argumente în favoarea credinţei în Iehova, dar aţi şi adus un serviciu viitorului cercetărilor ştiinţifice. Vă mulţumesc.

A. S., Statele Unite

Emigrare Mi-a plăcut foarte mult articolul intitulat „Calculaţi preţul emigrării!“ (8 mai 1997). Trec printr-o situaţie foarte asemănătoare celei pe care aţi descris-o. Întrucât m-am mutat din Africa în Europa, întâmpin încontinuu dificultăţi în ce priveşte rasa, limba, culoarea şi, mai presus de toate, prejudecăţile. Mass-media le-a creat o imagine distorsionată africanilor şi străinilor în general.

P. A., Germania

Divertismente Vă mulţumesc pentru articolul „Ce s-a întâmplat cu divertismentele?“ (22 mai 1997). Am  12 ani, iar în vacanţele şcolare mă uit mult la televizor. Articolul m-a ajutat să înţeleg că există şi alte forme de destindere de care mă pot bucura.

J. L., Anglia

Predicarea în zonele rurale africane Aş dori să vă mulţumesc pentru articolul „Ce urmăreşte o pasăre prin ploaie . . .“ (22 mai 1997). Apreciez abnegaţia şi perseverenţa fraţilor din Nigeria. Deşi au trebuit să dea faţă cu şerpi, crocodili şi lipitori, iubirea lor faţă de oameni i-a îndemnat să continue. Data viitoare când voi merge în lucrarea de predicare şi îmi va fi cald sau voi obosi, mă voi gândi la fraţii noştri dragi din Nigeria.

S. S., Statele Unite

Schimbarea atitudinii faţă de sexualitate Aş dori să îmi exprim recunoştinţa sinceră pentru seria de articole „Ce înseamnă schimbarea atitudinii faţă de sexualitate“ (8 iunie 1997). Aceasta mi-a întărit foarte mult credinţa. Nu de mult timp, un vecin mi-a spus [mie, unei fete] că sunt „handicapată fizic“ deoarece am 19 ani şi încă sunt virgină. Sunt fericită că i-am putut spune că, în ochii lui Iehova, sunt sănătoasă atât din punct de vedere fizic, cât şi spiritual.

W. M. C. C., Zimbabwe

Referinţa la „gene promiscue“ pe care aţi făcut-o la pagina 10 este greşită. Sunt studentă în anul patru la biologie şi vă pot spune că expresia „gene promiscue“ se referă la anumite gene dintr-un cromozom, care se deplasează în interiorul aceluiaşi cromozom sau se relocalizează în alt cromozom. Acestea nu au nimic în comun cu comportamentul.

L. P., Canada

Afirmaţia potrivit căreia Dumnezeu nu ne-a creat cu „gene promiscue“ făcea, de fapt, referire la un discurs ţinut de episcopul anglican de Edinburgh (Scoţia), care a fost citat parţial la pagina 4 a aceleiaşi ediţii. Episcopul a spus că „Dumnezeu . . . ne-a dat nişte gene promiscue“ — încercând, evident, să justifice comportamentul imoral. Articolul nostru a expus absurditatea acestei afirmaţii. — ED.