Ucigând în numele lui Dumnezeu

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN FRANŢA

„În numele lui Dumnezeu ucidem şi vom continua să ucidem.“

SUB acest titlu citat mai sus, International Herald Tribune publica următoarele cuvinte: „Ca şi secolele precedente, acest secol, care în viziunea unor optimişti mai rari a fost un secol iluminat, a fost marcat la fel de mult de înclinaţia înspăimântătoare a oamenilor de a se ucide unii pe alţii în numele lui Dumnezeu“.

Ziaristul a dat ca exemplu masacrele religioase care au avut loc în primele secole. Apoi, vorbind despre masacrele care au avut loc în acest secol, el a spus în încheiere: „Ceea ce vedem este o continuare şocantă a intoleranţei sălbatice din vremurile demult apuse. Închinarea rămâne o scuză pentru violenţa politică şi pentru cuceririle de teritorii“.

Unii încearcă să aducă o justificare pentru războaiele religioase din prezent, spunând că Dumnezeu a fost de acord ca israeliţii din vechime să-i ucidă pe canaaniţi. Însă aceasta nu constituie o justificare pentru războaiele purtate în prezent de cei care se pretind a fi creştini. De ce? Deoarece israeliţii au fost instruiţi în mod direct de Dumnezeu ca să acţioneze ca executori ai judecăţilor sale drepte împotriva popoarelor care se închinau la demoni şi a căror închinare cuprindea acte de imoralitate sexuală gravă şi sacrificarea copiilor. — Deuteronomul 7:1–5; 2 Cronici 28:3.

O dovadă a faptului că războaiele Israelului antic nu erau nişte conflicte obişnuite este natura miraculoasă a victoriilor pe care Dumnezeu i le-a dat acestei naţiuni. De exemplu, israeliţilor din vechime li s-a spus odată să folosească trompete, urcioare şi torţe — instrumente care, în mod sigur, nu erau folosite în războaiele clasice! Cu o altă ocazie, cântăreţii au fost aşezaţi în fruntea unei armate israelite care trebuia să înfrunte o forţă armată copleşitoare formată din armatele invadatoare trimise de mai multe naţiuni. — Judecătorii 7:17–22; 2 Cronici 20:10–26.

Mai mult, când israeliţii intrau uneori în războaie care nu erau ordonate de Dumnezeu, ei nu primeau binecuvântarea sa şi erau înfrânţi (Deuteronomul 28:15, 25; Judecătorii 2:11–14; 1 Samuel 4:1–3, 10, 11). Aşadar, războaiele purtate de israeliţi nu pot fi aduse ca justificare pentru războaiele purtate în cadrul creştinătăţii.

În numele religiei, hinduşii au luptat împotriva musulmanilor şi a sikiţilor; musulmanii şiiţi au luptat împotriva musulmanilor sunniţi; iar în Sri Lanka, budiştii şi hinduşii s-au măcelărit unii pe alţii.

Un exemplu tipic de măceluri înfăptuite în numele lui Dumnezeu îl constituie războaiele care au avut loc în Franţa pe parcursul secolului al XVI-lea. Relatările despre aceste războaie umplu câteva dintre cele mai sângeroase pagini ale istoriei religiilor romano-catolică şi protestantă din Europa. Să analizăm aceste războaie şi să vedem ce învăţăminte putem trage din ele.

[Provenienţa fotografiei de la pagina 3]

U.S. Army photo