Sărăcia: ‘Pericolul tăcut’

„AUZIM vorbindu-se mult despre anumite pericole alarmante, cum sunt încălzirea planetei, subţierea stratului de ozon şi poluarea oceanelor“, a spus dr. Mahbub Ul-Haq, consilier la Naţiunile Unite; dar el a adăugat: „Rămâne de văzut dacă încălzirea planetei şi multe alte pericole alarmante vor ucide pe cineva, [însă] pericolele tăcute deja seceră zilnic multe vieţi în ţările în curs de dezvoltare“. Dr. Ul-Haq a făcut câteva comentarii cu privire la unul dintre aceste pericole tăcute. „Sărăcia, a spus el, este de fapt cel mai mare ucigaş.“ Cum aşa?

Pentru mulţi dintre cei 1,3 miliarde de oameni de pe întregul pământ care îşi duc viaţa cu un dolar pe zi, sau chiar mai puţin, sărăcia se transformă în mod cert într-un dezastru mortal. Revista UN Chronicle raportează că până la 18 milioane de oameni mor în fiecare an din „cauze asociate cu sărăcia“. Acest număr este uluitor! Imaginaţi-vă ce titluri „răsunătoare“ ar apărea pe prima pagină a ziarelor dacă, de exemplu, întreaga populaţie a Australiei, aproximativ 18 milioane, ar muri de foame într-un an! Totuşi, conform observaţiei făcute la un post de radio al Naţiunilor Unite, despre moartea acestor milioane de săraci „nu se vorbeşte prea mult“. De fapt, acesta este un ‘dezastru tăcut’.

Pentru a rupe tăcerea, reprezentanţii din 117 ţări care au participat la primul Summit Mondial pentru Dezvoltare Socială au vorbit despre modalităţile de a lupta împotriva problemei mondiale a sărăciei. „Acum 150 de ani, lumea s-a avântat în lupta împotriva sclaviei“, a reamintit James Gustave Speth, administratorul Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare. „Astăzi trebuie să ne avântăm într-o luptă mondială împotriva sărăciei, care afectează nenumărate persoane.“ De ce există această preocupare? Sărăcia, a avertizat el, „generează disperare şi instabilitate şi constituie o ameninţare la adresa societăţii noastre“.

Cu toate acestea, chiar în timp ce delegaţii analizau modalităţile de eradicare a sărăciei, un ‘orologiu al sărăciei’ care înregistra numărul bebeluşilor născuţi zilnic în familii sărace arăta că situaţia generată de sărăcie pe plan mondial era tot mai sumbră. Ceasul, care a fost amplasat la locul unde s-a ţinut reuniunea, a indicat că, pe parcursul săptămânii în care a avut loc summit-ul, aproape 600 000 de nou-născuţi au îngroşat rândurile în continuă creştere ale săracilor. La sfârşitul ultimei zile a summit-ului, ceasul a fost oprit; însă, în realitate, aşa cum a remarcat Speth, „ceasul continuă să ticăie“. Întrebarea care se pune acum este următoarea: Va fi el auzit?