Nu vă lăsaţi înşelaţi de aparenţe

NE AFLAM la o prietenă. Casa confortabilă în care locuia era construită în pădure, iar apartamentul în care dormeam era situat jos, la demisol. Prin urmare, în interior, ferestrele ajungeau la nivelul ochilor noştri, iar în exterior, ele erau la nivelul solului. În prima dimineaţă, cam pe la ora şase, am fost trezit de un zgomot ciudat: două lovituri uşoare, care păreau să vină din părţi diferite ale apartamentului. Intrigat, m-am ridicat din pat şi am început să merg spre bucătărie ca să văd dacă zgomotul provenea de la frigider sau de la radiator. Nu era de la nici unul dintre ele. Nedumerit, am auzit deodată un zgomot care venea din sufragerie. Am intrat tiptil şi, spre marea mea uimire, am văzut afară o frumoasă pasăre roşie, o pasăre cardinal, care ataca ferestrele! A zburat apoi de la o fereastră la alta în jurul casei: la dormitor, la baie, la camera de zi — oriunde era o fereastră la nivelul solului. Eram contrariat.

După ce m-am apropiat încetişor de fereastră, am descoperit cheia misterului: afară, la o depărtare de numai câţiva centimetri, era o pasăre cardinal femelă, care ciugulea cu plăcere nişte seminţe. Dar de ce ataca masculul ferestrele? Probabil deoarece confunda reflectarea în geam a propriei lui imagini cu un cardinal rival, de care încerca să scape! Era înşelat de aparenţe.

Mai târziu am avut confirmarea faptului că acesta a fost motivul pentru care pasărea s-a purtat atât de ciudat. În cartea The Cardinal, autoarea June Osborne relatează cum cardinalul mascul „merge până la distanţe îndepărtate ca să se asigure că pe bucata lui de pământ nu s-a strecurat nici un alt mascul din aceeaşi specie. . . . [El] nu numai că îi alungă pe intruşi, dar a ajuns renumit şi pentru faptul că . . . îşi ciocăneşte propria imagine reflectată în capacele de la roţi, în oglinzile de la maşini, în geamuri sau în uşile de sticlă glisante“. După aceea autoarea adaugă o idee cu care noi eram perfect de acord: „Acest lucru poate tulbura liniştea proprietarului casei“. Am constatat acest lucru pe pielea noastră în fiecare zi, dimineaţa devreme.

Ce se poate face pentru a opri comportamentul obsesiv al acestui mascul? Scriitoarea Osborne ne sfătuieşte astfel: „Uneori, ca să restabileşti pacea şi liniştea, este necesar să acoperi suprafeţele lucioase . . ., ca să nu mai vorbim că acest lucru va feri pasărea de eventualele răni pe care şi le-ar putea provoca singură în timpul acestor atacuri, am putea spune, aproape sinucigaşe“. — De la un colaborator.