Campionul la viteză

De la corespondentul nostru din Africa de Sud

CUI i s-a acordat acest titlu? Ghepardului, cel mai rapid animal din lume pe distanţe scurte. Fiecare ghepard are modelul său unic de pete — de aici şi numele de ghepard, care provine dintr-un cuvânt sanscrit ce înseamnă „corp pătat“.

Unii spun că, la prima vedere, această felină e numai picioare. Alţii sunt de părere că are un spate arcuit şi un cap prea mic. Dar tocmai aceste trăsături îl avantajează. Picioarele din spate sunt lungi şi îi dau forţă, motiv pentru care ghepardul merge graţios şi aleargă plin de eleganţă. Iar când aleargă, aleargă, nu glumă! De pe loc, în numai câteva secunde, un ghepard poate atinge o viteză de 110 kilometri pe oră.

Constituţia fizică a ghepardului îl face să fie cel mai rapid alergător. Scheletul lui extrem de uşor include o coloană vertebrală neobişnuit de suplă, care se încovoaie şi îşi revine ca un arc. Ghepardul este înzestrat şi cu un piept lat, plămâni mari, o inimă puternică, o coadă care îl ajută să-şi menţină echilibrul şi nări largi, care îi permit să respire rapid — toate acestea sporind iuţimea inegalabilă a acestui animal. Însă explozia lui de energie este de scurtă durată. După ce aleargă cu viteză maximă pe o distanţă de 400 de metri, el trebuie să se oprească şi să-şi tragă sufletul.

De obicei, ghepardul nu constituie o ameninţare pentru oameni. Ann van Dyk, care ani de zile a hrănit gheparzi, a scris în cartea sa The Cheetahs of De Wildt următoarele: „După ce le dădeam de mâncare, îmi plăcea să-mi petrec ultimele momente dinaintea înserării cu familia mea de feline. Între noi s-a născut un sentiment de încredere şi, deşi nu erau domesticite, ştiam că nu îmi vor face nici un rău“.

Oamenii însă nu au fost întotdeauna atât de drăguţi cu ghepardul. De exemplu, vânătorii din Africa au tânjit după blana lui splendidă, iar colonizarea a restrâns aria în care poate alerga ghepardul. Acest fapt a dus la scăderea masivă a populaţiei de gheparzi. Deşi cândva în India se găseau din belşug, în 1952 gheparzii au dispărut din aceste locuri. Nu se mai găsesc gheparzi nici în alte ţări din estul Mediteranei.

Cât de bucuroşi putem fi că în lumea nouă a lui Dumnezeu animalele nu vor mai deveni victime ale lacomilor oameni (Isaia 11:6–9)! Poate că atunci veţi avea privilegiul să vă întâlniţi cu un ghepard, acest campion la viteză, atât de minunat înzestrat.