Mistralul — un maestru în peisagistică

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN FRANŢA

GARDURI vii aşezate paralel în şiruri ordonate, sate îngrămădite pe coastele dealurilor bătute de vânt şi copaci ce parcă şi-au pierdut pe o parte toate frunzele şi crengile . . . Astfel de imagini pot fi des întâlnite în peisajul din Provence — o provincie situată în sud-estul Franţei —, iar mistralul, vântul care bate aici, şi-a adus o contribuţie însemnată la acest peisaj.

Mistralul poate sta alături de alte vânturi „celebre“, cum ar fi fönul în Alpi, pampero în America de Sud, chinook-ul în Munţii Stâncoşi din America de Nord, harmattan-ul din nord-vestul Africii şi Eurachilonul, menţionat în Bibliea (Faptele 27:14). Denumirea de „mistral“ provine dintr-un cuvânt provensal care înseamnă „cu măiestrie“. În armonie cu numele său caracteristic, el poate atinge o viteză de 200 kilometri/oră.

Mistralul a luat naştere în urma eternului „conflict“ dintre presiunea atmosferică ridicată existentă în centrul Franţei şi presiunea atmosferică scăzută de deasupra Mediteranei. Marea lui putere provine din efectul aşa-numit „crăpătură în munte“. Croindu-şi drum printre Alpi şi platoul Masivului Central, mistralul atinge forţa maximă după ce iese din trecătoarea Donzère, de parcă ar fi trecut printr-o pâlnie.

Pe timpul verii, mistralul risipeşte norii. Pe timpul iernii, mistralul face ca frigul să pară de nesuportat şi poate provoca îngheţuri târzii în regiuni de altfel temperate. În orice anotimp, când localnicii sunt nervoşi, principalul învinuit este deseori mistralul.

Însă în splendidele păduri de cedri din Lubéron, mistralul dă frâu liber talentului său, sculptând copacii sub formă de steaguri care flutură în vânt. Pe de altă parte, mistralul înteţeşte incendiile izbucnite în păduri în anotimpul uscat, distrugând în felul acesta roadele propriei sale munci.

„Trei, şase sau nouă zile“ va bate mistralul, se spune într-o veche zicătoare provensală. Însă acest vânt cu calităţi de maestru poate dura mai mult decât atât. În 1965, de exemplu, a bătut fără întrerupere nu mai puţin de 23 de zile!

Omul a învăţat să stăpânească mistralul. Garduri vii paralele protejează câmpiile, iar vechile case rurale rareori au ieşirea spre nord. Deşi adierile lui răcoroase nu sunt îndrăgite, mistralul poate fi considerat totuşi un maestru în peisagistică.

[Notă de subsol]