De la cititorii noştri

Religie şi război Doresc să-mi exprim recunoştinţa pentru seria de articole „Amestecul religiei în războaie“ (22 octombrie 1994).a Deşi am trăit timpurile când sârbii au fost măcelăriţi în Croaţia, pe atunci eram prea mic ca să-mi amintesc despre aşa ceva. De aceea, această situaţie complexă şi tragică mă preocupă foarte mult. Am apreciat modalitatea în care aţi scos în evidenţă rolul pe care l-a jucat religia şi eforturile susţinute pe care le-a depus ea în exacerbarea dezbinării şi a urii dintre aceste grupuri naţionale.

M. K., Statele Unite

M-a impresionat articolul „Noi nu am sprijinit războiul lui Hitler“.b A fost foarte bine redactat. Aproape că mi-au dat lacrimile. Am  15 ani şi mă simt încurajată dacă ştiu că, oricare ar fi persecuţia cu care m-aş confrunta la şcoală sau în lucrarea de predicare, o voi putea învinge.

A. M., Statele Unite

N-am putut să-mi reţin lacrimile când am citit despre încercările prin care a trecut familia Wohlfahrt. În comparaţie cu încercările prin care au trecut ei, descurajările mele mărunte par atât de neînsemnate! Articolul mi-a dat forţă să perseverez în continuare, ştiind că, în calitate de creştini, ne putem confrunta cu o împotrivire similară pe măsură ce acest sistem se apropie de sfârşit.

M. S., Statele Unite

Eforturi de ajutorare Eram îngrijorată cu privire la situaţia Martorilor lui Iehova din Rwanda. Citind articolul „Grijă faţă de victimele tragediei din Rwanda“ (22 decembrie 1994), am înţeles acum câte ceva despre situaţia grea prin care trec ei. În articol se arăta că au murit multe persoane. Ceea ce m-a ajutat să depăşesc mai uşor toate acestea a fost speranţa pe care o am de a-i întâlni în Paradis. Până atunci mă voi ruga pentru fraţii din Rwanda.

J. D., Japonia

Lupul neînţeles Vă mulţumesc pentru numeroasele articole informative şi deseori amuzante referitoare la creaţia lui Iehova. Articolul despre Canis lupus, intitulat „O creatură neînţeleasă — urâtă şi iubită“ (8 noiembrie 1994), a fost extrem de interesant. Numai că silueta din imaginea de pe prima pagină a articolului pare prea mică pentru un lup.

S. W., Germania

Îi mulţumim acestei cititoare cu un spirit de observaţie atât de fin pentru remarca sa. Se pare că silueta din imagine era de fapt a unui coiot, nu a unui lup. Ne cerem scuze pentru greşeală. — ED.

Satanism Lucrurile arhicunoscute şi generalităţile pe care le-aţi atribuit muzicii heavy-metal în seria de articole „Capcana satanismului“ (22 septembrie 1994) mă dezgustă.c Deşi este adevărat că există formaţii cărora li se aplică cele afirmate, articolul dumneavoastră nu menţionează şi mesajele pozitive pe care le transmite muzica heavy-metal.

C. C., Statele Unite

Probabil că nu toată muzica heavy-metal promovează direct satanismul. Totuşi, aspectul şi comportamentul scandalos al formaţiilor heavy-metal, chiar şi al celor obişnuite, sunt bine cunoscute. La fel de bine cunoscută este şi vechea legătură a acestui gen de muzică cu drogurile şi violenţa. Ţinând cont de toate acestea, ne simţim obligaţi să ne avertizăm cititorii cu privire la asocierea cu orice formă a acestei muzici. — ED.

Tot ceea ce aţi scris este exact. Fiica noastră cea mai mare a crescut creştină. Apoi a devenit din ce în ce mai nesupusă. Am descoperit că se asocia cu copii care ascultau muzică heavy-metal. Ea ascundea casetele cu muzică heavy-metal şi le asculta noaptea la căşti. Unele dintre versuri promovau satanismul! Mai târziu am descoperit ascunse la ea în cameră simboluri satanice. În cele din urmă a plecat de acasă, iar acum este moartă din punct de vedere spiritual. Şi toate acestea au început de la muzica heavy-metal.

D. B., Statele Unite

[Note de subsol]