Un nume nou pentru o orgie străveche
DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN JAPONIA
ANN, o tânără în vârstă de 15 ani din Marea Britanie, deschide cu nerăbdare plicul pe care tocmai l-a primit în cutia de scrisori. Scoate din el o felicitare. Pe partea din faţă sunt desenate nişte inimioare delicate. În interior sunt trecute câteva cuvinte de dragoste şi este semnată: „De la un admirator“. Cu ochi visători şi cu obrăjori îmbujoraţi, Ann lasă să-i scape un suspin. Vizibil flatată, însă nedumerită, Ann se întreabă: „Cine mi-o fi trimis această felicitare?“
În Japonia, Yuko a început să lucreze într-un birou. Se apropie Ziua Sf. Valentin. Potrivit calculelor făcute de Yuko, ca să cumpere cutiuţe cu ciocolată pentru toţi colegii săi de birou va trebui să cheltuiască 20 000 de yeni (200$ S.U.A.). La prânz, Yuko merge împreună cu prietenele ei să cumpere ceea ce ele numesc giri-choco — ciocolata obligatorie.
14 februarie este ziua în care romanticii nerăbdători de pretutindeni aşteaptă să li se spună, într-un fel sau altul, „Te iubesc“. Nici Ann, nici Yuko, nici măcar nu bănuiesc care este originea acestei sărbători. S-ar putea să le surprindă lucrurile pe care le vor afla.
Rădăcinile a ceea ce în prezent se numeşte Ziua Sf. Valentin se trag din Grecia antică, unde era în floare închinarea la Pan. Acest zeu mitologic al fertilităţii, jumătate-om— jumătate-ţap, avea o fire sălbatică, imprevizibilă, stârnind groaza în oameni. În mod corespunzător, în limba română cuvântul „panică“ înseamnă literalmente „de la Pan“.
Se credea că Pan supraveghea turmele în timp ce cânta la nai. Însă atenţia îi era repede distrasă în altă parte. Pan a avut multe aventuri amoroase cu nimfe şi zeiţe. O sculptură îl înfăţişează pe Pan făcându-i avansuri Afroditei, zeiţa iubirii. Eros, zeul iubirii, pluteşte deasupra lor dând din aripi — asemenea lui Cupidon de pe felicitările de amor de astăzi.a
În Roma, mulţi se închinau unui zeu similar, pe nume Faunus. Şi el era înfăţişat jumătate-om — jumătate-ţap. Închinarea la Faunus culmina cu Lupercalia, o sărbătoare orgiastică celebrată în fiecare an la data de 15 februarie. În timpul acestei sărbători, bărbaţi îmbrăcaţi sumar alergau în jurul unui deal, fluturând nişte bice din piele de ţap. Femeile care doreau să aibă copii stăteau în apropierea drumului pe care alergau ei. Romanii credeau că dacă o femeie era lovită cu biciul, ea devenea cu siguranţă fertilă.
Potrivit cu The Catholic Encyclopedia, Lupercalia a fost desfiinţată de Papa Gelasius I la sfârşitul secolului al V-lea e.n.b Însă astăzi există un corespondent modern al acesteia, răspândit sub denumirea de „Ziua Sf. Valentin“. Există diferite ipoteze privitoare la originea acestui nume „creştinizat“. Potrivit unei legende, Claudiu II, împărat roman din secolul al III-lea, le-a interzis tinerilor să se căsătorească. Valentin, un preot, căsătorea cuplurile tinere în secret. Unii susţin că el a fost executat pe data de 14 februarie, aproximativ în anul 269 e.n. În orice caz, un titlu „sfânt“ nu poate anula originea dezgustătoare a acestei sărbători. Ziua Sf. Valentin îşi trage rădăcinile din ritualuri păgâne şi, ca urmare, creştinii adevăraţi nu o celebrează (2 Corinteni 6:14–18). Exprimările de iubire sinceră rostite pe tot parcursul anului valorează mult mai mult decât trecătoarele cuvinte ale unei sărbători romantice.
[Note de subsol]
a Herodot este de părere că închinarea la Pan a fost influenţată de către egipteni, printre care era foarte frecventă închinarea la ţap. Expresia „ţapii păroşi“, întâlnită în Biblie, face, probabil, aluzie la această formă de închinare păgână. — Leviticul 17:7, nota de subsol; 2 Cronici 11:15.
b Unii susţin că Gelasius pur şi simplu a înlocuit Lupercalia cu „Sărbătoarea Purificării“.
[Chenarul de la pagina 27]
Când iubirea devine o afacere rentabilă
APROPIEREA Zilei Sf. Valentin stârneşte în Japonia reacţii extreme — nu numai legături amoroase, ci şi afaceri rentabile. De zeci de ani, industria producătoare de ciocolată a îndemnat publicul ca în ziua de 14 februarie să ofere dulciuri ca simbol al dragostei. Vasta publicitate făcută şi-a atins scopul, de vreme ce vânzările de ciocolată au crescut în mod constant.
Spre deosebire de Occident, în Japonia, potrivit obiceiului, femeile oferă cadouri bărbaţilor. Însă afacerile încheiate pe seama Zilei Sf. Valentin nu se termină la data de 14 februarie. O lună mai târziu, la 14 martie, bărbaţii trebuie să-şi ia revanşa . . . cu ciocolată albă. De ce albă? The Daily Yomiuri răspunde: „Se oferă cadouri albe ca nu cumva bărbaţii zgârciţi sau cei şmecheri să înapoieze ciocolata pe care au primit-o, dar pe care n-au mâncat-o“.
[Provenienţa ilustraţiei de la pagina 26]
Gravuri romantice de modă veche/Dover