O scrisoare pentru mama şi tata

CÎT de preţioşi sînt părinţii buni? Scrisoarea care urmează, adresată de un fiu adult mamei şi tatălui său, demonstrează valoarea lor:

„Dragă mamă şi tată,

Au trecut peste 16 ani de cînd am părăsit casa părintească, aşadar s-ar putea să vi se pară puţin ciudat să primiţi acum din partea mea o astfel de scrisoare. Dar după ce m-am gîndit mult, am simţit că trebuie să vă scriu. Cu ani în urmă, cînd am plecat din casa voastră, am luat cu mine anumite lucruri fără să vă fi cerut permisiunea. S-ar putea ca nici să nu fi observat lipsa lor. De fapt, am făcut-o atît de discret, încît numai după cîţiva ani mi-am dat seama că eram în posesia lor. Le-am trecut pe listă după cum urmează:

Iubire faţă de ceea ce este drept: Oh, cît de mult m-a protejat lucrul acesta!

Iubire faţă de oameni: Statura, aspectul şi culoarea nu contează. Contează numai ceea ce este în interior.

Cinste: Ce este al meu, este al meu, de preferat să-l împart cu alţii. Să nu mă ating de ceea ce este al altuia.

Fermitate: În momentele cele mai dificile, aceasta m-a ajutat să răzbesc.

Răbdare: Aţi fost atît de amabili, de iubitori şi de răbdători cu mine. Niciodată nu aţi renunţat să mă ajutaţi.

Disciplinare: Niciodată nu aţi fost prea severi sau prea indulgenţi. Dar atunci nu-mi dădeam seama. Mă veţi ierta?

Libertate: Liber de durerea pe care atît de mulţi copii au cunoscut-o — durere cauzată de părinţi care i-au maltratat fizic, mintal şi afectiv. Întotdeauna aţi fost preocupaţi de binele meu şi m-aţi ocrotit de lucruri dăunătoare. Niciodată nu voi uita ce aţi făcut pentru mine.

Iubire pentru lucrurile simple: Munţii, rîurile, cerul albastru, plimbările, excursiile. Mi-aţi făcut viaţa atît de plăcută. Nici un alt cuplu nu ar fi putut face vreodată mai mult. Şi niciodată nu aţi considerat plictisitor lucrul acesta.

Precauţie: Nu te grăbi să crezi tot ce auzi. Dar cînd crezi, fii fidel convingerilor tale, indiferent cît te-ar costa.

Adevărul din Cuvîntul lui Dumnezeu: Lucrul cel mai important dintre toate. El este moştenirea mea. Banii, vapoarele, casele sau bunurile materiale nu pot fi comparate cu acesta. El îmi va da ceea ce valorează cel mai mult: viaţa eternă.

Lucrurile pe care le-am enumerat sînt greu de evaluat. Ele sînt de nepreţuit. Le-am folosit atît de mult! Şi doresc să le folosesc în continuare dacă nu va trebui să vi le înapoiez. Dacă nu aveţi nimic împotrivă, doresc să le dăruiesc în continuare copilaşilor mei. Ştiu că ele le vor fi utile fiilor mei la fel cum mi-au fost şi mie. Şi le voi spune întotdeauna de unde le am: de la bunica şi de la bunicul.

Fiul vostru,“

(Doreşte să rămînă anonim.)