Femeile — Sînt ele respectate astăzi?
DE CE trebuie ridicată chiar această întrebare? ar putea întreba cu uimire unii bărbaţi. Dar dacă examinăm tratamentul la care au fost supuse femeile de-a lungul istoriei şi la care sînt supuse în zilele noastre în toată lumea, cîteva întrebări simple ne ajută să găsim răspunsul.
În relaţiile interumane, care au fost, în general, victimele şi care au fost opresorii? Cine a suferit bătăi din partea partenerului de căsătorie? Bărbatul sau femeia? Cine a fost maltratat în timp de pace şi de război? Cine a fost victima principală a abuzului sexual asupra copiilor? Băiatul sau fata? Cine a fost adesea condamnat prin legi date de oameni să fie cetăţean de rang inferior? Cine a fost privat de dreptul de vot? Cine a avut ocazii limitate de instruire? Bărbatul sau femeia?
Întrebările ar putea continua la nesfîrşit, dar faptele vorbesc de la sine. În cartea sa May You Be the Mother of a Hundred Sons, bazîndu-se pe propria-i experienţă din India, Elisabeth Bumiller scrie: „Femeia indiană tipică, reprezentînd circa 75% din cele patru sute de milioane de femei şi fete din India, trăieşte la ţară . . . Ea nu poate nici să citească, nici să scrie, deşi i-ar plăcea s-o facă, şi rareori se îndepărtează mai mult de 30 de kilometri de locul natal“. Această inegalitate în educaţie este o problemă nu numai în India, ci în toată lumea.
În Japonia, la fel ca în multe alte ţări, o astfel de disparitate încă există. Potrivit cu The Asahi Yearbook din 1991, numărul studenţilor înscrişi la cursurile universitare de patru ani este de 1.460.000, în timp ce al studentelor este de 600.000. Fără îndoială, femeile din lumea întreagă pot mărturisi că au mai puţine ocazii de a se instrui, şi ele au trebuit să înfrunte mentalitatea potrivit căreia ‘educaţia este pentru băieţi’.
În cartea sa recentă Backlash—The Undeclared War Against American Women, Susan Faludi pune cîteva întrebări pertinente cu privire la condiţia femeilor din Statele Unite. „Dacă femeile americane au drepturi egale, de ce reprezintă ele două treimi din numărul total al adulţilor săraci? . . . De ce au ele mult mai mult decît bărbaţii neşansa să trăiască în locuinţe sărăcăcioase şi să fie private de asistenţă medicală, iar probabilitatea ca ele să nu primească pensie este de două ori mai mare?“
Cu siguranţă, femeile au suferit cel mai mult. Ele au trebuit să suporte cele mai multe umilinţe, insulte, molestări sexuale şi lipsă de respect din partea bărbaţilor. Această maltratare nu este limitată nicidecum la ţările aşa-numite în curs de dezvoltare. Recent, o comisie a Senatului american a întocmit un raport cu privire la violenţa aplicată femeilor din care au ieşit la suprafaţă unele fapte şocante. „La fiecare 6 minute o femeie este violată; la fiecare 15 secunde o femeie este bătută . . . Nici o femeie din această ţară nu este imună la actele de violenţă. Dintre femeile americane aflate în viaţă, trei din patru vor suferi cel puţin un act de violenţă.“ Într-un an, între trei şi patru milioane de femei au suferit abuzuri din partea soţilor lor. Această situaţie deplorabilă a condus la emiterea în 1990 a unei legi împotriva violenţei asupra femeilor. — Raportul Senatului, The Violence Against Women Act of 1990.
Vom examina acum cîteva dintre domeniile în care bărbaţii nu respectă femeile. Apoi, în ultimele două articole ale acestei serii, vom discuta cum anume bărbaţi şi femei de orice condiţie socială pot manifesta respect reciproc.