Cine vrea să devină milionar?
RĂSPUNSUL pare să fie: aproape oricine. Şi calea cea mai simplă de a deveni milionar — potrivit opiniei comune — este aceea de a te îmbogăţi brusc jucînd la loterie sau la pronosport.
Încurajînd această opinie atît de răspîndită — şi dorind cîştigul suplimentar pe care îl generează loteriile — de la Moscova la Madrid, de la Manila la Mexico City, guvernele sponsorizează loteriile de stat care ajung să ofere premii în valoare de o sută de milioane de dolari.
Unii oameni devin milionari. Un englez a completat bilete pronosport timp de 25 de ani pînă a ajuns, în sfîrşit, să cîştige un premiu record. Pentru o miză de 50 de cenţi, el a cîştigat aproape 1,5 milioane de dolari. Şi mai spectaculos a fost cîştigul realizat de o femeie din New York la loteria din statul Florida: 55 de milioane de dolari, unul dintre cele mai mari premii la nivel mondial.
Dar acestea sînt excepţii. Mai comun este cazul funcţionarului spaniol de vîrstă mijlocie care a cumpărat bilete de loterie în fiecare săptămînă timp de treizeci de ani. Deşi nu a cîştigat niciodată ceva substanţial, el continuă neînduplecat. „Întotdeauna mă aştept să cîştig“, spune el. Tot la fel, un bărbat din Montreal, care îşi cheltuise salariul pe o săptămînă întreagă la o loterie canadiană, a rezumat punctul de vedere al multora explicînd: „Loteriile constituie unica modalitate pentru oamenii de condiţie modestă de a visa la o viaţă mai bună“. Totuşi, el nu a cîştigat.
În pofida atracţiei universale pe care o exercită loteriile, o altă formă de jocuri de noroc devine din ce în ce mai populară: automatul. Deşi nu oferă şansa unei îmbogăţiri peste noapte, automatele îi oferă jucătorului şansa de a cîştiga într-o clipă o sumă frumoasă de bani. Iar ele nu mai sînt închise în cazinouri. Sunete plăcute, lumini strălucitoare şi din cînd în cînd zăngănitul monezilor care cad în cascadă le fac simţită prezenţa în multe cafe-baruri, cluburi, restaurante şi hoteluri europene.
Frances este o văduvă în vîrstă care locuieşte în New York City. De două sau trei ori pe săptămînă, ea face o călătorie de două ore şi jumătate cu autobuzul pentru a ajunge la Atlantic City, New Jersey. Cînd ajunge, ea intră într-unul din cazinourile oraşului şi acolo joacă la automat timp de circa şase ore înainte de a se întoarce acasă. „Nu ştiu ce m-aş face fără Atlantic City, spune ea. Asta este distracţia noastră, ocupaţia noastră.“
Pentru alţii, jocul de noroc este mai mult decît un simplu amuzament, o evadare din rutina cotidiană sau o încercare plină de speranţe de a se îmbogăţi. Pentru ei, acesta este o parte importantă — dacă nu chiar fundamentală — a vieţii.
„Joc pentru că îmi place riscul, explică Luciano, din Córdoba, Spania. Nu vreau să mă justific, adaugă el, dar adevărul este că mă simţeam deprimat, şi acesta este motivul pentru care am început să joc bingo. Apoi am încercat alte jocuri de noroc. Te simţi grozav cînd ai un buzunar plin cu bancnote şi eşti pe punctul de a juca.“ Un alt jucător inveterat, care şi-a pierdut postul de director al unei companii, a fost întrebat dacă s-a gîndit vreodată să renunţe la viciul său. „Să renunţ?, a replicat el. Nu aş putea să fac asta. Este viaţa mea.“
Deşi motivele pot varia, jucătorii nu constituie desigur un grup minoritar. Într-o măsură mai mare sau mai mică, 3 din 4 adulţi americani joacă; în Spania, o altă ţară în care jocul este endemic, proporţia este similară. Iar jocurile de noroc constituie o afacere serioasă. Doar cîteva companii industriale din lume au anual vînzări care le depăşesc pe cele ale loteriilor din 39 de ţări.
Evident, fascinaţia jocurilor de noroc este puternică. Dar este ea o atracţie inofensivă, sau deţine pericole ascunse? Un vechi proverb avertizează: „Cel care se grăbeşte să cîştige bogăţii nu va rămîne inocent“ (Proverbele 28:20, NW). Este adevărat acest lucru în cazul celor care ar dori să se îmbogăţească prin intermediul jocurilor de noroc?