Cînd visurile de pace au fost spulberate

FOARTE puţini oameni s-au aşteptat ca anul 1914 să fie un an ieşit din comun. De fapt, în anii precedenţi, viitorul li s-a părut oamenilor deosebit de luminos. Ştiinţa avea succes în tratarea bolilor. Iar războiul? Ei bine, aşa cum spunea în februarie 1991 ziarul Vaticanului L’Osservatore Romano, înainte de 1914 oamenii „credeau că războiul fusese exilat în cel mai îndepărtat colţ de memorie al istoriei“ şi că omul trăia cel puţin „într-o eră în care războiul era oprit de guverne şi de oameni luminaţi“.

Însă, 1914 şi anii care au urmat i-au rezervat cîteva surprize crude omenirii mulţumite de sine. Prima a fost aşa-numitul Război cel Mare din 1914–18 care a spulberat visurile de pace. De fapt, L’Osservatore Romano l-a numit „primul mare măcel din istoria modernă, marcat, printre alte lucruri, de descoperiri tehnice despre care marii savanţi ai generaţiilor trecute crezuseră că sînt dedicate unor scopuri paşnice“. Războiul şi-a bătut joc de ştiinţă ca mijloc de realizare a păcii; în schimb, ştiinţa i-a conferit războiului capacitatea fără precedent de ucidere în masă.

Iar cînd măcelul războiului a trecut, a început un alt masacru. Gripa spaniolă din anii 1918–19 a ucis peste 20 de milioane de oameni — mai mult chiar decît înspăimîntătorul instrument al Războiului celui Mare. S-au luat măsuri extreme; răspîndirea bolii a fost declarată drept crimă în unele ţări. Poliţia chiar îi aresta pe oamenii care strănutau în public! Dar în zadar. Asemenea unui uragan, boala a înaintat nestînjenită pînă cînd i-a trecut furia. Oraşe întregi au fost şterse din existenţă. Cadavrele au fost adunate la morgi.

Era schimbărilor inaugurată în 1914 a ameţit omenirea. Iluziile omenirii cu privire la victoria asupra războiului şi a bolii, visurile sale cu privire la o lume a păcii făurită de înţelepciunea umană, au fost sfîşiate în bucăţi. Iar pe măsură ce lucrurile continuau să se înrăutăţească, pe măsură ce Războiul cel Mare era retrogradat la poziţia de primul război mondial de către uriaşul său succesor, al doilea război mondial, pe măsură ce boala, sărăcia, foametea şi nelegiuirea continuau să ia proporţii epidemice în toată lumea, istoricii începeau să recunoască anul 1914 ca un an de mare cotitură în istoria umană.

Dar în contrast evident cu lumea, Studenţii internaţionali ai Bibliei (cum erau cunoscuţi pe atunci Martorii lui Iehova) se aşteptau ca anul 1914 să fie un an marcant, cu mult înainte de sosirea acestuia. Iar în anii care s-au scurs de atunci, Martorii lui Iehova nu au fost surprinşi să vadă deteriorarea lumii pînă la starea lipsită de speranţă în care se află astăzi. Profeţiile biblice i-au ajutat să se aştepte la aceste transformări şi chiar să întrevadă un glorios timp de speranţă. Cum este posibil lucrul acesta? Cînd Martorii lui Iehova vă vor vizita data viitoare, puteţi să-i întrebaţi cu privire la acest lucru. Sau puteţi să scrieţi editorilor acestei reviste.

[Provenienţa ilustraţiei de la pagina 32]

Conform unei opere de artă de Franklin Booth