Tutunul şi cenzura

„Destul cu cenzura! Libertatea cuvîntului — care include libertatea de a face reclamă — este un drept pe care trebuie să-l păstrăm. Majoritatea americanilor sînt împotriva interdicţiei care loveşte publicitatea pentru tutun“. — Anunţ într-un ziar (ianuarie 1989), bazat pe „un sondaj telefonic realizat la scară naţională asupra a 1 500 de adulţi“. Dar se poate spune că 1 500 persoane reprezintă „majoritatea americanilor“?

FABRICANŢII de ţigări pretind că reclamele lor nu îi incită pe oameni să fumeze, ci determină doar repartizarea clientelei între diferitele mărci. Totuşi, acest argument este discutabil dacă judecăm după actuala creştere a numărului de fumătoare. Însă, există şi o altă influenţă dăunătoare care rezultă din exercitarea puterii de către fabricanţii de ţigări.

În ultimii ani, firmele de tutun şi-au cumpărat o anumită respectabilitate prin răscumpărarea societăţilor de produse alimentare şi prin eliminarea cuvîntului „tabac“ din denumirea lor convenţională. Astfel, American Tobacco Company a devenit American Brands; R. J. Reynolds Tobacco Company a devenit RJR/Nabisco; Brown and Williamson Tobacco Corporation a devenit Brown and Williamson Industries. Dar aceste schimbări se manifestă printr-o publicitate încă şi mai agresivă. Cum aşa?

Chiar şi revistele care refuză orice publicitate în favoarea tutunului, trebuie să se gîndească de două ori înainte de a publica articole cu caracter critic faţă de tabac şi utilizarea sa. Desigur, ele n-ar dori să piardă venitul provenit de la publicitatea pentru tutun. Dar care va fi reacţia societăţilor care aparţin în prezent magnaţilor tutunului şi care fac publicitate pentru produse alimentare sau de alt fel? Îşi vor asuma ele riscul de a publica articole sau declaraţii care ar putea arunca o lumină proastă asupra tutunului? Această situaţie poate determina apariţia unei autocenzuri subtile, aproape inconştientă.

Numărul din 6 iunie 1983 din revista Newsweek oferea în această privinţă un caz interesant. Numerele precedente şi cele care i-au urmat conţineau de la 7 pînă la 10 pagini cu publicitate pentru ţigări. Dar numărul din 6 iunie consacra mai mult de 4 pagini unei serii de articole controversate, intitulate: „Adevărul despre tutun“. Cîte pagini de publicitate pentru ţigări au apărut în acest număr? Nici una. Larry White explică: „Cînd fabricanţii de ţigări au aflat intenţia de a se publica articolul, ei au cerut anularea reclamelor. Publicînd acest articol, revista a pierdut probabil 1 milion de dolari la încasările publicitare“.

Ziarele şi revistele nu pot exista fără încasări publicitare. Deci, redactorii trebuie să studieze foarte atent articolele pe care le vor publica împotriva industriei tutunului — dacă o fac. Un jurnalist medical a declarat: „Dacă, de exemplu, aş cita tutunul pe lista factorilor care cauzează bolile cardiace, redactorul care mă supraveghează l-ar aşeza fie la capătul listei, fie că l-ar scoate de pe ea“. Astfel, se adevereşte proverbul care spune: „Cel ce plăteşte are dreptul să comande“. Autocenzura a devenit ceva obişnuit pe ordinea de zi.

Iată un alt fapt interesant: The Wall Street Journal a semnalat că în mai mult de şase ani, două reviste de orientare neagră au făcut publicitate pentru ţigări, dar nici una dintre ele nu a publicat vreun articol care să abordeze direct problema tutunului şi a sănătăţii. Să fie o simplă coincidenţă? Evident, revistele care fac publicitate tutunului pot, foarte greu, defăima mîna care le hrăneşte. Ele se reţin, deci, să denunţe pericolele tutunului.

Această privire generală aruncată asupra problemei tutunului şi a relaţiilor sale cu publicitatea, ne ajută să vedem că o mulţime de interese sînt în joc. Pentru cultivatorii de tutun este în joc cîştigarea existenţei. Pentru marii industriaşi ai tutunului, cei care-l comercializează este în joc rentabilitatea profiturilor. Pentru guverne sînt în joc impozitele fiscale. Şi pentru milioane de fumători sînt în joc sănătatea şi viaţa lor.

Dacă sînteţi un fumător sau pe punctul de a decide dacă să o faceţi sau nu, alegerea vă aparţine. După cum le place magnaţilor americani ai tutunului să vă amintească, este dreptul dv. să fumaţi. Dar nu uitaţi că acest drept îl veţi plăti cu riscul de a contracta un cancer pulmonar sau la gît, boli cardiovasculare, emfizem, boala lui Buerger (vezi chenarul de la pagina 9) sau alte afecţiuni mortale. Pe de altă parte, dacă doriţi să renunţaţi la fumat ce puteţi face? De ce anume aveţi nevoie? De o motivaţie!

[Legenda fotografiei de la pagina 12]

Doctorul Koop, şeful serviciului american de sănătate, denunţă cu regularitate pericolele consumării tutunului.