Galatia

Acest termen a desemnat inițial o regiune, iar mai târziu o provincie romană, situată în partea centrală a Anatoliei (cunoscută ulterior ca Asia Mică), din Turcia de azi.

Numele regiunii provine de la populația stabilită acolo, numită de greci galátai. Un mare număr de celți, sau gali, migraseră din Galia (Europa de Vest) către est, până la strâmtoarea Bosfor. Ei au traversat Bosforul în aproximativ 278-277 î.e.n., când regele Bitiniei i-a angajat ca mercenari. În schimbul serviciilor lor, galii au primit o regiune întinsă în centrul Anatoliei, unde au întemeiat regatul Galatiei. Acești mercenari și-au adus cu ei și soțiile și copiii. Din câte se pare, la început galii au evitat să încheie căsătorii cu populația autohtonă și, pentru o vreme, și-au păstrat cultura, religia și limba celtică. În cele din urmă însă, au adoptat închinarea la zeii și zeițele locale. Sub domnia lui Amintas, ultimul lor rege, care a devenit client al Romei, regatul Galatiei s-a extins în afara granițelor sale inițiale. După ce Amintas a fost ucis în luptă în 25 î.e.n., regatul său a devenit provincia romană Galatia.

De-a lungul secolelor, hotarele acestei provincii romane s-au schimbat de multe ori. În zilele apostolului Pavel, Galatia era una dintre cele mai mari provincii ale Imperiului Roman. Pe lângă teritoriul inițial al Galatiei, provincia includea și partea estică a Frigiei, Licaonia, Isauria, părți din Pisidia, din Pamfilia și din Paflagonia, precum și regiuni din Pont, la nord-est. (Vezi Ap. B13; vezi și „Introducere la cartea Galateni” și nota de studiu de la Ga 1:2.)