Dioclețian

Împărat roman care a domnit între anii 284 și 305 e.n. Dioclețian este bine-cunoscut pentru atacurile violente îndreptate împotriva creștinilor, precum și pentru emiterea unor edicte cu scopul de a distruge exemplarele Sfintelor Scripturi. În pofida încercărilor sale de a distruge toate scrierile primilor creștini, mii de fragmente și de manuscrise antice s-au păstrat până în zilele noastre. (Vezi Ap. A3, „Cum a ajuns Biblia la noi”.)

Dioclețian s-a născut în provincia romană Dalmația, primind la naștere numele Diocles; numele său întreg a fost Gaius Aurelius Valerius Diocletianus. El a devenit conducător unic în 285 e.n., iar reformele sale au adus, într-o anumită măsură, stabilitate în Imperiul Roman. Dioclețian a reorganizat administrația imperiului introducând tetrarhia, sau un sistem de guvernare cu patru conducători. De asemenea, el a împărțit imperiul în două regiuni: răsăriteană și apuseană. Unii istorici consideră că această acțiune a pregătit calea pentru ascensiunea Imperiului Bizantin. Dioclețian a abdicat în 305 e.n. și a murit câțiva ani mai târziu, dezamăgit de certurile dintre succesorii săi.

În ultimii ani ai domniei sale a avut loc ultima mare persecuție împotriva creștinilor. Unul dintre motivele care au stat la baza persecuției a fost dorința lui Dioclețian de a restabili unitatea completă a imperiului, creștinismul fiind considerat un cult străin și separatist, care nu putea fi tolerat. Un alt motiv a fost influența filozofilor anticreștini. Iar un al treilea motiv a fost influența succesorului său, Galeriu, un susținător fanatic al religiei tradiționale romane.