Jale; doliu

Formă de exteriorizare a durerii pricinuite de moartea cuiva sau de o nenorocire. În timpurile biblice era un lucru obișnuit ca cineva să jelească sau să țină doliu o perioadă. Pe lângă faptul că plângeau tânguindu-se, cei ce jeleau purtau un anumit tip de haine, își puneau cenușă pe cap, își rupeau veșmintele și își loveau pieptul. La înmormântări erau prezente uneori și persoane chemate special să jelească. (Ge 23:2; Es 4:3; Re 21:4)