Loc înalt

Loc de închinare situat, de obicei, pe vârful unui deal sau al unui munte ori pe o platformă construită de om. Uneori, locurile înalte erau folosite pentru închinarea la Dumnezeu. Unul dintre aceste locuri înalte, menționat în 1 Samuel, capitolul 9, includea o sală de mese, unde, din câte se pare, puteau fi consumate jertfele de comuniune. Însă, în majoritatea cazurilor, locurile înalte erau folosite pentru închinarea păgână la dumnezei falși. (Nu 33:52; 1Re 3:2; Ier 19:5)