Aratul

De obicei, aratul se făcea toamna, când ploile înmuiau pământul, care era uscat și întărit de soarele arzător al verii. (Vezi Ap. B15.) Unele pluguri constau dintr-o simplă bucată de lemn ascuțită, probabil cu un capăt metalic, care era atașată de o bară de lemn și trasă de unul sau mai multe animale. După ce pământul era arat, se semănau semințele. Scripturile ebraice conțin multe ilustrări care fac trimitere la bine-cunoscuta activitate a plugarilor. (Ju 14:18; Is 2:4; Ier 4:3; Mi 4:3) Isus a adus deseori în discuție activitățile agricole pentru a ilustra învățături importante. De exemplu, el a făcut referire la munca unui plugar pentru a sublinia că era important ca discipolii lui să-l urmeze cu toată inima. (Lu 9:62) Dacă plugarul se lăsa distras de la activitatea lui, nu reușea să tragă brazde drepte. În mod similar, un discipol al lui Cristos care se lasă distras de la responsabilitățile sale sau renunță la ele nu mai este demn de Regatul lui Dumnezeu.