MATEI
Note de studiu – capitolul 23
s-au așezat pe scaunul lui Moise: Sau „și-au atribuit locul lui Moise”. Scribii și fariseii pretindeau cu îngâmfare că, la fel ca Moise, aveau autoritatea de a interpreta legea lui Dumnezeu.
poveri grele: Expresia se referă, din câte se pare, la legile și la tradițiile orale care erau împovărătoare.
nu vor să le clintească nici măcar cu degetul: Această expresie s-ar putea referi la faptul că conducătorii religioși nu erau dispuși să renunțe nici măcar la o mică regulă pentru a ușura povara pe care o puseseră pe umerii oamenilor.
filacterele: Adică niște casete cu pasaje din Scripturi, purtate ca să ofere protecție. Aceste casete mici de piele, care conțineau patru pasaje din Lege (Ex 13:1-10, 11-16; De 6:4-9; 11:13-21), erau purtate de bărbații evrei pe frunte și pe brațul stâng. Această practică își avea originea în interpretarea literală a îndrumării date de Dumnezeu israeliților în Ex 13:9, 16 și în De 6:8; 11:18. Isus i-a condamnat pe conducătorii religioși pentru că își măreau filacterele ca să-i impresioneze pe alții și pentru că le considerau în mod greșit talismane, sau amulete, protectoare.
își lungesc franjurii: Așa cum se arată în Nu 15:38-40, israeliților li s-a poruncit să-și facă la poalele veșmintelor o margine cu franjuri. Însă, ca să se scoată în evidență, scribii și fariseii își făceau franjuri mai lungi decât toți ceilalți.
scaunele din față: Sau „scaunele cele mai bune”. Din câte se pare, președinții sinagogii și oaspeții de seamă stăteau așezați aproape de locul unde se țineau sulurile Scripturilor, în partea din față a sinagogii, unde puteau fi văzuți de toți cei prezenți. Aceste locuri de seamă erau rezervate, se pare, pentru astfel de persoane importante.
piețe: Sau „locuri de adunare”. Termenul grecesc agorá este folosit aici cu referire la un spațiu deschis, unde se cumpărau și se vindeau mărfuri și unde se țineau adunări publice. Astfel de piețe existau în orașele mari și mici din Orientul Apropiat și din lumea greco-romană.
Rabi: Acest cuvânt înseamnă literalmente „marele meu” și provine din termenul ebraic rav, care înseamnă „mare”. În limbajul obișnuit, „rabi” însemna „învățător” (Ioa 1:38), dar cu timpul a ajuns să fie folosit ca titlu onorific. Unii bărbați instruiți, precum scribii și învățătorii Legii, le pretindeau oamenilor să li se adreseze cu acest titlu.
tată: Isus interzice aici folosirea termenului „tată” ca titlu onorific sau religios pentru a li se da onoare oamenilor. Același lucru este valabil și cu privire la titlul „părinte”, care provine din limba latină.
conducători: Termenul grecesc folosit aici este sinonim cu termenul „învățător”, din versetul 8. În acest context se referă la cei care oferă îndrumare și instruire, la conducătorii spirituali. Termenul era folosit, probabil, ca titlu religios.
Conducătorul: Întrucât niciun om imperfect nu poate fi Conducătorul spiritual al adevăraților creștini, Isus este singurul care are dreptul să poarte acest titlu. (Vezi nota de studiu de la cuvântul conducători, din acest verset.)
Cristosul: În limba greacă, în acest verset, titlul „Cristos”, care înseamnă „Unsul”, este precedat de articolul hotărât. Aceasta arată că Isus era promisul Mesia, cel care fusese uns pentru a îndeplini un rol special. (Vezi notele de studiu de la Mt 1:1 și 2:4.)
slujitorul: Vezi nota de studiu de la Mt 20:26.
Vai de voi: Acesta este primul „vai” dintr-o serie de șapte „vaiuri” rostite de Isus împotriva conducătorilor religioși din zilele sale. Prin acestea, Isus îi demască drept ipocriți și călăuze oarbe.
Ipocriților: Vezi nota de studiu de la Mt 6:2.
închideți Regatul: Sau „închideți ușa Regatului”. Expresia arată că acei conducători religioși îi împiedicau pe oameni să intre în Regat.
În unele manuscrise aici apar cuvintele: „Vai de voi, cărturari și farisei ipocriți! Căci voi devorați casele văduvelor și faceți rugăciuni lungi de ochii lumii. De aceea veți primi o condamnare mult mai mare”. Totuși, acest verset nu apare în manuscrisele cele mai vechi și mai importante. Cuvinte asemănătoare pot fi găsite însă în Mr 12:40 și în Lu 20:47, ca parte a textului inspirat. (Vezi Ap. A3.)
prozelit: Sau „convertit”. Termenul grecesc prosḗlytos desemnează un neevreu convertit la iudaism. În cazul bărbaților prozeliți, convertirea presupunea și circumcizia.
bun de Gheenă: Lit. „un fiu al Gheenei”, adică cineva care merită distrugerea veșnică. (Vezi Glosarul, „Gheenă”.)
Nebuni și orbi: Sau „Nebuni orbi”. În terminologia biblică, cuvântul „nebun” se referă în general la o persoană care respinge cu dispreț ceea ce este rațional și adoptă o conduită ce sfidează principiile morale și normele drepte ale lui Dumnezeu.
zeciuială din mentă, din mărar și din chimen: Conform Legii mozaice, israeliții trebuiau să dea zeciuială, sau a zecea parte, din recoltele lor. (Le 27:30; De 14:22) Deși Legea nu prevedea în mod concret că trebuiau să dea zeciuială din plante precum menta, mărarul și chimenul, Isus nu a contestat această tradiție. Mai degrabă, el i-a mustrat pe scribi și pe farisei pentru că se concentrau la aspectele minore ale Legii în loc să promoveze principiile care stăteau la baza ei, precum dreptatea, îndurarea și fidelitatea.
care strecurați țânțarul, dar înghițiți cămila: Țânțarul era una dintre cele mai mici ființe necurate cunoscute de israeliți, iar cămila, una dintre cele mai mari. (Le 11:4, 21-24) Isus folosește aici o hiperbolă cu nuanță ironică. El spune despre conducătorii religioși că își strecoară băuturile ca să nu se pângărească din punct de vedere ceremonial din cauza unui țânțar, dar, în același timp, ignoră chestiuni mai importante ale Legii, ceea ce s-ar putea compara cu înghițirea unei cămile.
mormintelor văruite: În Israel exista obiceiul de a se vărui mormintele pentru ca nu cumva trecătorii să se atingă din greșeală de vreun mormânt și astfel să se pângărească din punct de vedere ceremonial. (Nu 19:16) În Mișna (Șekalim 1:1) se spune că mormintele erau văruite în fiecare an, cu o lună înainte de Paște. Isus a folosit această expresie ca metaforă pentru a evidenția ipocrizia scribilor și a fariseilor.
nelegiuire: Vezi nota de studiu de la Mt 24:12.
mormintele: Sau „mormintele de amintire”. (Vezi Glosarul, „Mormânt de amintire”.)
Terminați deci ce au început strămoșii voștri: Lit. „Umpleți măsura strămoșilor voștri”. Această expresie idiomatică din limba greacă înseamnă „a termina de umplut un recipient pe care altcineva a început să-l umple”. Isus nu le poruncea conducătorilor evrei să termine ceea ce începuseră strămoșii lor. Mai degrabă, el prezicea, folosind o ironie, că ei aveau să-l omoare, așa cum strămoșii lor îi omorâseră pe profeții lui Dumnezeu din vechime.
Șerpi, pui de vipere: Satan, „șarpele cel vechi” (Re 12:9), este, în sens spiritual, tatăl celor ce se împotrivesc închinării curate. Prin urmare, Isus i-a numit pe bună dreptate pe acești conducători religioși „șerpi, pui de vipere”. (Ioa 8:44; 1Io 3:12) Răutatea lor a avut asupra altora un efect devastator pe plan spiritual, ca o otravă letală. Expresia „pui de vipere” a fost folosită și de Ioan Botezătorul. (Mt 3:7)
Gheenei: Vezi nota de studiu de la Mt 5:22 și Glosarul.
învățători publici: Sau „persoane instruite”. Termenul grecesc grammateús este redat prin „scrib” când se referă la învățătorii Legii. Însă aici, Isus vorbea despre discipolii săi, care aveau să fie trimiși să-i învețe pe alții.
sinagogile: Vezi Glosarul, „Sinagogă”.
de la sângele lui Abel, un om drept, până la sângele lui Zaharia: Această afirmație a lui Isus îi includea pe toți martorii lui Iehova menționați în Scripturile ebraice care au fost uciși, începând de la Abel, menționat în prima carte (Ge 4:8), până la Zaharia, menționat în cartea Cronici (2Cr 24:20), aceasta fiind ultima carte din canonul evreiesc tradițional. Prin urmare, când Isus a spus ‘de la Abel până la Zaharia’, el a spus, de fapt, „de la primul până la ultimul”.
fiul lui Barachia: În 2Cr 24:20, unde se vorbește despre același Zaharia, se spune că acesta a fost „fiul preotului Iehoiada”. S-a sugerat fie că Iehoiada a avut două nume, așa cum au avut și alte persoane menționate în Biblie (compară Mt 9:9 cu Mr 2:14), fie că Barachia a fost bunicul lui Zaharia ori un strămoș mai îndepărtat.
pe care l-ați ucis: Chiar dacă nu acei conducători religioși l-au ucis pe Zaharia, Isus i-a considerat răspunzători pentru că aveau aceleași intenții criminale ca strămoșii lor. (Re 18:24)
între sanctuar și altar: Conform cu 2Cr 24:21, Zaharia a fost ucis „în curtea casei lui Iehova”. Altarul ofrandei arse se afla în curtea interioară, în fața intrării în sanctuar. (Vezi Ap. B8.) Prin urmare, afirmația lui Isus este în armonie cu ceea ce se spune în 2Cr 24:21.
Adevărat: Vezi nota de studiu de la Mt 5:18.
Ierusalim, Ierusalim: Potrivit cu Lu 13:34, Isus mai rostise aceste cuvinte cu ceva timp mai înainte, când se afla în Pereea. Cuvintele din acest verset le-a rostit în 11 nisan, în ultima săptămână a serviciului său pământesc. (Vezi Ap. A7.)
Iată: Vezi nota de studiu de la Mt 1:20.
Casa: Adică templul.
părăsită și lăsată vouă: Unele manuscrise antice adaugă cuvântul „pustiită”, astfel că expresia ar putea fi redată prin „vă este lăsată pustiită”.
Iehova: În textul ebraic original, în Ps 118:26, verset citat aici, apărea numele divin, reprezentat prin patru consoane ebraice (transliterate YHWH). (Vezi Ap. C.)