CĂTRE EVREI

1 Cu mult timp în urmă, Dumnezeu le-a vorbit strămoșilor noștri prin profeți de multe ori și în multe feluri.+ 2 Acum, la sfârșitul acestor zile, ne-a vorbit printr-un Fiu,+ pe care l-a numit moștenitor al tuturor lucrurilor+ și prin care a făcut sistemele*.+ 3 El este reflectarea gloriei lui Dumnezeu+ și reprezentarea exactă a ființei sale+ și susține toate lucrurile prin cuvântul său plin de putere. Iar după ce a făcut o purificare pentru păcatele noastre,+ s-a așezat la dreapta Măreției, în înălțimi.+ 4 Astfel, a ajuns să fie superior îngerilor,+ întrucât a moștenit un nume mai mare decât al lor.+

5 De exemplu, căruia dintre îngeri i-a zis vreodată Dumnezeu: „Tu ești fiul meu. Eu ți-am devenit astăzi tată”?+ Și: „Eu îi voi fi tată, iar el îmi va fi fiu”?+ 6 Dar, despre timpul când îl va aduce din nou pe Întâiul său născut+ în lume*, el spune: „Toți îngerii lui Dumnezeu să se plece înaintea lui*!”.

7 Iar despre îngeri zice: „Tu îi faci pe îngerii tăi spirite și pe slujitorii tăi*+ o flacără de foc”.+ 8 Însă despre Fiul spune: „Dumnezeu este tronul tău+ pentru totdeauna, da, veșnic, iar sceptrul Regatului tău este sceptrul dreptății*. 9 Tu ai iubit dreptatea și ai urât nelegiuirea. De aceea, Dumnezeu, Dumnezeul tău, te-a uns+ cu uleiul exultării mai mult decât pe tovarășii tăi”.+ 10 De asemenea, el spune: „La început, tu, Doamne, ai pus temeliile pământului, iar cerurile sunt lucrările mâinilor tale. 11 Ele vor pieri, dar tu vei rămâne. Toate se vor uza ca un veșmânt 12 și le vei face sul ca pe o mantie, ca pe un veșmânt. Ele vor fi schimbate. Dar tu ești același și anii tăi nu se vor sfârși niciodată”.+

13 Însă căruia dintre îngeri i-a zis el vreodată: „Stai la dreapta mea până îi voi pune pe dușmanii tăi ca scăunel pentru picioarele tale”?+ 14 Nu sunt ei toți spirite pentru un serviciu sacru*,+ trimiși să le slujească celor care vor moșteni salvarea?

2 Iată de ce trebuie să dăm o atenție mai mult decât obișnuită lucrurilor pe care le-am auzit,+ ca nu cumva să mergem în derivă.+ 2 Căci, dacă cuvântul spus prin îngeri+ s-a dovedit sigur și orice fărădelege și orice neascultare au fost pedepsite potrivit dreptății,+ 3 cum vom scăpa noi dacă suntem nepăsători față de o salvare atât de mare?+ Despre ea a vorbit mai întâi Domnul nostru,+ iar apoi ne-a fost confirmată de cei care l-au auzit, 4 în timp ce Dumnezeu depunea și el mărturie prin semne, minuni și diferite lucrări de putere,+ precum și prin spiritul sfânt pe care l-a împărțit după voința sa.+

5 Pentru că nu îngerilor le-a supus el viitorul pământ locuit,+ despre care vorbim. 6 Într-un loc, un martor a spus: „Ce este omul ca să-ți amintești de el sau fiul omului ca să te îngrijești de el?+ 7 L-ai făcut cu puțin mai prejos decât îngerii, l-ai încoronat cu glorie și cu onoare și l-ai numit peste lucrările mâinilor tale. 8 Ai pus toate lucrurile sub picioarele sale”.+ Supunându-i toate lucrurile,+ Dumnezeu n-a lăsat nimic care să nu-i fie supus.+ Dar încă nu vedem că toate lucrurile îi sunt supuse.+ 9 Însă îl vedem pe Isus încoronat acum cu glorie și cu onoare fiindcă a suferit moartea;+ el a fost făcut cu puțin mai prejos decât îngerii,+ pentru ca, prin bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu, să guste moartea pentru toți.+

10 Căci, pentru a-i aduce pe mulți fii la glorie,+ era potrivit ca Acela pentru care și prin care sunt toate lucrurile să-l facă perfect prin suferințe+ pe Instrumentul Principal al salvării lor*.+ 11 Căci atât cel care sfințește, cât și cei care sunt sfințiți+ provin toți dintr-unul singur+ și, de aceea, lui nu-i este rușine să-i numească frați+ 12 când zice: „Voi vorbi despre numele tău fraților mei; te voi lăuda în mijlocul congregației prin cântări”.+ 13 De asemenea, el zice: „Îmi voi pune încrederea în el”.+ Și mai zice: „Iată! Eu și copilașii pe care mi i-a dat Iehova*”.+

14 Astfel, întrucât „copilașii” sunt din* carne și sânge, și el a devenit carne și sânge*,+ pentru ca prin moartea lui să-l reducă la nimic pe cel care are mijloacele de a cauza moartea,+ pe Diavol,+ 15 și să-i elibereze pe toți cei pe care teama de moarte i-a ținut în sclavie toată viața.+ 16 Căci, de fapt, el nu a venit să-i ajute pe îngeri, ci să ajute descendența* lui Avraam.+ 17 Prin urmare, el a trebuit să devină asemenea „fraților” săi în toate privințele,+ ca să poată fi un mare preot îndurător și fidel în lucrurile privitoare la Dumnezeu și, astfel, să ofere o jertfă de împăcare*+ pentru păcatele poporului.+ 18 Întrucât el însuși a suferit când a fost pus la încercare,+ el poate să vină în ajutorul celor ce sunt puși la încercare.+

3 Așadar, frați sfinți, care aveți parte de chemarea* cerească,+ luați aminte la cel pe care îl recunoaștem* drept apostol și mare preot, Isus.+ 2 El i-a fost fidel Celui care l-a numit,+ după cum a fost și Moise în toată casa Lui.+ 3 Căci el* este considerat demn de mai multă glorie+ decât Moise, așa cum cel care construiește o casă are mai multă onoare decât casa. 4 Bineînțeles, orice casă este construită de cineva, dar cel care a construit toate lucrurile este Dumnezeu. 5 Moise a fost fidel ca slujitor în toată casa lui Dumnezeu, ca mărturie a lucrurilor despre care urma să se vorbească mai târziu, 6 dar Cristos a fost fidel ca fiu+ peste casa lui Dumnezeu. Noi suntem casa Lui+ dacă ne păstrăm cu tărie până la sfârșit curajul* de a vorbi și speranța cu care ne lăudăm.

7 Din acest motiv, spiritul sfânt spune:+ „Astăzi, dacă ascultați glasul său, 8 nu vă împietriți inima ca atunci când a fost stârnită mânia amară, ca în ziua punerii la încercare în pustiu,+ 9 unde strămoșii voștri m-au pus la încercare, deși văzuseră lucrările mele 40 de ani.+ 10 Iată de ce m-am dezgustat de această generație și am zis: «Întotdeauna rătăcesc în inima lor și n-au cunoscut căile mele». 11 De aceea, am jurat în mânia mea: «Nu vor intra în odihna mea»”.+

12 Aveți grijă, fraților, ca nu cumva, îndepărtându-vă de Dumnezeul cel viu, să se dezvolte în vreunul dintre voi o inimă rea, lipsită de credință;+ 13 mai degrabă, încurajați-vă unii pe alții în fiecare zi, cât timp se mai poate spune „astăzi”,+ astfel încât niciunul dintre voi să nu se împietrească prin puterea amăgitoare a păcatului. 14 Pentru că noi devenim, într-adevăr, părtași cu Cristos numai dacă ne păstrăm neclintită până la sfârșit încrederea de la început.+ 15 După cum se spune: „Astăzi, dacă ascultați glasul său, nu vă împietriți inima ca atunci când a fost stârnită mânia amară”.+

16 Fiindcă cine au fost cei care au auzit și totuși i-au stârnit mânia amară? N-au fost oare toți cei care au ieșit din Egipt sub conducerea lui Moise?+ 17 De asemenea, de cine a fost dezgustat Dumnezeu 40 de ani?+ Nu de cei care păcătuiseră și ale căror trupuri moarte au căzut în pustiu?+ 18 Și cui a jurat el că nu vor intra în odihna sa? Oare nu celor care n-au ascultat? 19 Vedem deci că ei n-au putut intra din cauza lipsei de credință.+

4 Așadar, fiindcă promisiunea de a intra în odihna sa rămâne, să fim atenți* ca nu cumva vreunul dintre noi să fie considerat nedemn de ea.+ 2 Căci vestea bună ne-a fost anunțată și nouă,+ la fel ca lor; dar cuvântul pe care l-au auzit nu le-a fost de folos, fiindcă nu erau uniți prin credință cu cei care au ascultat. 3 Noi, care manifestăm credință, intrăm în această odihnă, cu privire la care el a zis: „De aceea, am jurat în mânia mea: «Nu vor intra în odihna mea»”,+ deși lucrările sale erau terminate de la întemeierea lumii.+ 4 Pentru că, într-un loc, el a spus despre ziua a șaptea: „Și Dumnezeu s-a odihnit în ziua a șaptea de toate lucrările sale”,+ 5 iar în alt loc a spus: „Nu vor intra în odihna mea”.+

6 Așadar, fiindcă rămâne ca unii să intre în ea, iar cei cărora le-a fost anunțată prima dată vestea bună n-au intrat din cauza neascultării,+ 7 el stabilește din nou o zi spunând după mult timp în psalmul lui David „astăzi”; așa cum am menționat deja: „Astăzi, dacă ascultați glasul său, nu vă împietriți inima”.+ 8 Căci, dacă Iosua+ i-ar fi dus într-un loc de odihnă, Dumnezeu n-ar mai fi vorbit după aceea despre o altă zi. 9 Rămâne deci pentru poporul lui Dumnezeu o odihnă de sabat.+ 10 Fiindcă cel ce intră în odihna lui Dumnezeu se odihnește și el de lucrările lui, așa cum s-a odihnit Dumnezeu de ale sale.+

11 Să facem deci tot posibilul să intrăm în această odihnă, astfel încât nimeni să nu urmeze acel exemplu de neascultare.+ 12 Căci cuvântul lui Dumnezeu este viu și puternic,+ este mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri+ și pătrunde până acolo încât desparte sufletul* de spirit* și încheieturile* de măduvă și poate să discearnă gândurile și intențiile inimii. 13 Și nu există creație care să fie ascunsă privirii sale,+ ci totul este gol și descoperit înaintea ochilor celui căruia trebuie să-i dăm socoteală.+

14 De aceea, întrucât avem un mare preot de seamă care a străbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu,+ să ținem cu tărie la declararea publică a credinței noastre în el.+ 15 Căci nu avem ca mare preot pe cineva care să nu ne poată înțelege slăbiciunile,+ ci pe cineva care în toate privințele a fost pus la încercare ca noi, dar fără să păcătuiască.+ 16 Să ne apropiem deci cu libertate*+ de tronul bunătății nemeritate, ca să primim îndurare și să găsim bunătate nemeritată, ca ajutor la momentul potrivit.

5 Căci orice mare preot ales dintre oameni este numit să îndeplinească un serviciu pentru Dumnezeu în folosul lor,+ ca să ofere daruri și jertfe pentru păcate.+ 2 El poate să-i trateze cu compasiune* pe cei care sunt în neștiință și greșesc*, fiindcă și el are propriile slăbiciuni; 3 din cauza aceasta, trebuie să aducă ofrande pentru propriile păcate, așa cum aduce pentru ale poporului.+

4 Nimeni nu-și acordă singur această onoare, ci o primește numai când este chemat de Dumnezeu, așa cum a fost Aaron.+ 5 Nici Cristos nu s-a glorificat el însuși+ făcându-se mare preot, ci a fost glorificat de Cel care i-a spus: „Tu ești fiul meu. Eu ți-am devenit astăzi tată”.+ 6 La fel, în alt loc, el spune: „Tu ești preot pentru totdeauna în felul lui Melchisedec!”.+

7 În timpul vieții sale pământești*, Cristos i-a făcut implorări și cereri, cu strigăte puternice și lacrimi,+ Celui care putea să-l salveze de la moarte; și a fost ascultat pentru teama lui sfântă. 8 Deși era fiu, a învățat ascultarea din lucrurile pe care le-a suferit.+ 9 Și, după ce a fost făcut perfect,+ a primit ca responsabilitate salvarea veșnică a tuturor celor care ascultă de el,+ 10 pentru că a fost numit de Dumnezeu mare preot în felul lui Melchisedec.+

11 Avem multe lucruri de spus despre el, dar sunt greu de explicat, deoarece ați devenit greoi la auzire*. 12 Pentru că, deși acum* ar trebui să fiți învățători, aveți din nou nevoie de cineva care să vă învețe de la început lucrurile elementare+ ale cuvintelor sacre ale lui Dumnezeu. Și ați ajuns să aveți nevoie de lapte, în loc de hrană solidă. 13 Oricine continuă să se hrănească cu lapte nu cunoaște cuvântul dreptății, fiindcă este copil mic.+ 14 Însă hrana solidă este pentru oamenii maturi, pentru cei care, prin folosire, și-au exersat capacitatea de înțelegere* ca să deosebească binele de rău.

6 De aceea, să nu rămânem la învățăturile de bază+ despre Cristos, ci să înaintăm spre maturitate,+ fără să punem din nou o temelie, și anume căința de faptele moarte și credința în Dumnezeu, 2 învățătura despre botezuri și punerea mâinilor,+ învierea morților+ și judecata veșnică. 3 Și vom face aceasta dacă permite Dumnezeu.

4 Cât despre cei care au fost cândva luminați+ și au gustat darul* ceresc, care au primit spiritul sfânt 5 și au gustat cuvântul cel bun al lui Dumnezeu și binecuvântările* sistemului* viitor, 6 dar au căzut,+ este imposibil să fie din nou reînsuflețiți în vederea căinței, pentru că ei îl țintuiesc din nou pe stâlp pe Fiul lui Dumnezeu și îl expun rușinii publice.+ 7 Când pământul absoarbe ploaia care cade adesea pe el și apoi dă plante folositoare celor ce îl cultivă, el primește o binecuvântare de la Dumnezeu. 8 Însă, dacă dă spini și mărăcini, este părăsit* și urmează să fie blestemat, iar în final va fi ars.

9 Dar, chiar dacă vorbim în felul acesta, iubiții mei frați, cu privire la voi suntem convinși de lucruri mai bune, lucruri care duc la salvare. 10 Căci Dumnezeu nu este nedrept ca să uite lucrarea voastră și iubirea pe care ați arătat-o pentru numele său+ slujindu-le sfinților și continuând să le slujiți. 11 Dorim însă ca fiecare dintre voi să arate aceeași sârguință pentru a avea certitudinea speranței+ până la sfârșit,+ 12 astfel încât să nu fiți leneși,+ ci să fiți imitatori ai celor care, prin credință și răbdare, moștenesc promisiunile.

13 Atunci când Dumnezeu i-a făcut promisiunea lui Avraam, fiindcă nu putea să jure pe cineva mai mare, a jurat pe el însuși+ 14 zicând: „În mod sigur te voi binecuvânta și te voi înmulți”.+ 15 Astfel, după ce a arătat răbdare, Avraam a primit această promisiune. 16 Oamenii jură pe cineva mai mare decât ei, iar jurământul lor pune capăt oricărei dispute, întrucât este o garanție legală pentru ei.+ 17 Tot așa, când a hotărât să le arate și mai clar moștenitorilor promisiunii+ caracterul neschimbător al scopului* său, Dumnezeu și-a întărit promisiunea* cu un jurământ, 18 pentru ca, prin aceste două lucruri neschimbătoare cu privire la care este imposibil ca Dumnezeu să mintă,+ noi, care am alergat la refugiu, să primim o puternică încurajare și astfel să apucăm strâns speranța ce ne este pusă înainte. 19 Această speranță+ pe care o avem este ca o ancoră pentru suflet*, sigură și de neclintit. Ea pătrunde* înăuntru, dincolo de perdea,+ 20 unde a intrat un precursor în folosul nostru, Isus,+ care a devenit pentru totdeauna mare preot în felul lui Melchisedec.+

7 Căci acest Melchisedec, regele Salemului, preot al Dumnezeului Preaînalt, l-a întâmpinat pe Avraam când acesta se întorcea de la înfrângerea regilor și l-a binecuvântat,+ 2 iar Avraam i-a dat* a zecea parte din toate. Mai întâi, potrivit traducerii numelui său, el este „Rege al dreptății”; apoi el este și rege al Salemului, adică „Rege al păcii”. 3 Fiind fără tată și fără mamă, fără genealogie, fără început al zilelor și sfârșit al vieții, asemănându-se astfel cu Fiul lui Dumnezeu, el rămâne preot pentru totdeauna*.+

4 Iată cât de mare a fost omul acesta căruia patriarhul Avraam i-a dat a zecea parte din prada cea mai bună!+ 5 Este adevărat, potrivit Legii, aceia dintre fiii lui Levi+ care primesc numirea de preoți au poruncă să strângă zeciuieli de la popor,+ adică de la frații lor, chiar dacă aceștia sunt descendenți ai* lui Avraam. 6 Dar acest om, care, după genealogie, nu se trăgea din ei, a luat zeciuieli de la Avraam și l-a binecuvântat pe cel care avea promisiunile.+ 7 Așa cum se știe, cel mai mic este binecuvântat de cel mai mare. 8 În primul caz, primesc zeciuieli niște oameni muritori, dar, în al doilea caz, cineva despre care se depune mărturie că este viu.+ 9 Și se poate spune că și Levi, care primește zeciuieli, a plătit zeciuieli prin Avraam, 10 căci era un viitor descendent al* strămoșului său când Melchisedec a ieșit în întâmpinarea acestuia.+

11 Astfel, dacă perfecțiunea ar fi fost posibilă prin preoția levitică+ (aceasta fiind o parte importantă a Legii date poporului), de ce ar mai fi nevoie de un alt preot, despre care se spune că este în felul lui Melchisedec+ și nu în felul lui Aaron? 12 Pentru că, odată ce se schimbă preoția, trebuie să se schimbe și Legea.+ 13 Fiindcă omul despre care se spun aceste lucruri a făcut parte dintr-un alt trib, din care nimeni nu a oficiat la altar.+ 14 Căci se știe că Domnul nostru a provenit din Iuda;+ totuși, Moise n-a vorbit niciodată despre preoți care să provină din acest trib.

15 Lucrul acesta este și mai clar acum, că s-a ridicat un alt preot,+ asemenea lui Melchisedec.+ 16 El a devenit un astfel de preot nu în virtutea unei cerințe legale referitoare la origine*, ci în virtutea puterii care îi dă o viață indestructibilă.+ 17 Căci despre el se spune ca mărturie: „Tu ești preot pentru totdeauna în felul lui Melchisedec!”.+

18 Așadar, porunca de mai înainte este anulată deoarece este slabă și ineficientă.+ 19 Căci Legea n-a adus nimic la perfecțiune,+ dar speranța mai bună+ pe care ne-o dă Dumnezeu a făcut lucrul acesta; datorită ei ne apropiem de Dumnezeu.+ 20 Și, dat fiind că aceasta nu s-a făcut fără jurământ 21 (căci, într-adevăr, sunt oameni care au devenit preoți fără jurământ, dar acesta a devenit astfel printr-un jurământ făcut cu privire la el de Cel care a spus: „Iehova* a jurat și nu se va răzgândi*: «Tu ești preot pentru totdeauna!»”),+ 22 Isus a devenit garantul* unui legământ mai bun.+ 23 De asemenea, mulți au trebuit să devină preoți unul după altul+ fiindcă moartea îi împiedica să rămână în acest serviciu, 24 dar el, fiindcă rămâne în viață pentru totdeauna,+ are o preoție care nu se transmite nimănui. 25 Prin urmare, el poate și să-i salveze complet pe cei care se apropie de Dumnezeu prin el, fiindcă este întotdeauna viu ca să pledeze pentru ei.+

26 Tocmai de un astfel de mare preot avem nevoie: loial, fără răutate, neîntinat,+ separat de păcătoși și înălțat mai presus de ceruri.+ 27 Spre deosebire de ceilalți mari preoți, el nu trebuie să ofere jertfe zilnic,+ mai întâi pentru propriile păcate și apoi pentru ale poporului,+ fiindcă a făcut aceasta o dată pentru totdeauna când s-a oferit pe sine.+ 28 Căci Legea îi numește mari preoți pe niște oameni cu slăbiciuni,+ dar cuvântul jurământului,+ venit după Lege, numește un Fiu, care a fost făcut perfect+ pentru totdeauna.

8 Iată ideea principală a celor spuse: Noi avem un astfel de mare preot,+ care s-a așezat la dreapta tronului Măreției, în ceruri,+ 2 un slujitor* în locul sfânt+ și în adevăratul cort, pe care l-a ridicat Iehova*, nu omul. 3 Orice mare preot este numit ca să ofere atât daruri, cât și jertfe. De aceea, era necesar ca și el să aibă ceva de oferit.+ 4 Dacă ar fi pe pământ, el n-ar fi preot,+ fiindcă există deja oameni care oferă daruri potrivit Legii. 5 Acești oameni îndeplinesc un serviciu sacru ca reprezentare simbolică și ca umbră+ a lucrurilor cerești,+ așa cum reiese din porunca divină pe care a primit-o Moise când se pregătea să ridice cortul: „Ai grijă să faci toate lucrurile după modelul care ți-a fost arătat pe munte”.+ 6 Dar acum Isus a primit un serviciu* mai bun, întrucât este și mediatorul+ unui legământ mai bun,+ care a fost stabilit legal pe promisiuni mai bune.+

7 Dacă primul legământ ar fi fost ireproșabil, n-ar mai fi fost nevoie de al doilea.+ 8 Căci Dumnezeu face reproșuri poporului când spune: „«Iată că vin zile», zice Iehova*, «când voi încheia cu casa lui Israel și cu casa lui Iuda un legământ nou. 9 Acesta nu va fi ca legământul pe care l-am încheiat cu strămoșii lor în ziua în care i-am apucat de mână ca să-i scot din țara Egiptului,+ fiindcă n-au rămas în legământul meu. De aceea, nu le-am mai purtat de grijă», zice Iehova*.

10 «Acesta este legământul pe care îl voi încheia cu casa lui Israel după zilele acelea: Voi pune legile mele în mintea lor și le voi scrie în inima lor.+ Eu voi fi Dumnezeul lor și ei vor fi poporul meu»,+ zice Iehova*.

11 «Nu-l va mai învăța fiecare pe concetățeanul său și fiecare pe fratele său, zicând: „Cunoaște-l pe Iehova*!”. Fiindcă toți mă vor cunoaște, de la cel mai mic până la cel mai mare dintre ei. 12 Căci voi fi îndurător cu privire la faptele lor nedrepte și nu-mi voi mai aminti de păcatele lor»”.+

13 Spunând „un legământ nou”, el l-a declarat învechit pe primul.+ Iar ceea ce este învechit și îmbătrânește urmează să dispară.+

9 În ce privește primul legământ, acesta avea cerințe legale pentru serviciul sacru și un loc sfânt+ pe pământ. 2 Aici s-a construit o primă încăpere a cortului, numită Locul Sfânt,+ în care erau lampadarul,+ masa și pâinile de prezentare.+ 3 În spatele celei de-a doua perdele+ era cealaltă încăpere a cortului, numită Sfânta Sfintelor.+ 4 În ea se aflau un vas de aur pentru arderea tămâii+ și arca legământului,+ îmbrăcată complet în aur,+ iar în aceasta erau vasul de aur cu mană,+ toiagul lui Aaron care înmugurise+ și tablele+ legământului. 5 Deasupra ei erau heruvimii glorioși care acopereau cu umbra lor capacul împăcării*.+ Dar acum nu este momentul să vorbim în detaliu despre aceste lucruri.

6 De când aceste lucruri au fost construite astfel, preoții intră cu regularitate în prima încăpere a cortului ca să îndeplinească îndatoririle ce țin de serviciul sacru.+ 7 Dar în a doua încăpere intră numai marele preot o dată pe an+ și nu fără să aibă cu el sânge,+ pe care îl oferă pentru el+ și pentru păcatele comise de popor+ din neștiință. 8 Astfel, spiritul sfânt arată clar că, atât timp cât a existat primul cort, calea care duce la locul sfânt nu fusese încă dezvăluită.+ 9 Acest cort este o reprezentare* a ceea ce există acum+ și arată că darurile și jertfele care se oferă+ nu pot să-i dea celui care îndeplinește un serviciu sacru o conștiință perfect curată.+ 10 Acestea au legătură doar cu mâncarea, cu băutura și cu diferite ritualuri de spălare*.+ Ele au fost cerințe legale referitoare la corp+ și au fost impuse până la timpul fixat pentru îndreptarea lucrurilor.

11 Totuși, când a venit ca mare preot al lucrurilor bune care s-au realizat deja, Cristos a intrat în cortul mai mare și mai perfect, care nu este făcut de mâini, adică nu este din creația aceasta. 12 El a intrat în locul sfânt – nu cu sânge de țapi și de tauri tineri, ci cu propriul său sânge+ – o dată pentru totdeauna și a obținut pentru noi o eliberare* veșnică.+ 13 Căci, dacă sângele de țapi și de tauri+ și cenușa unei vițele, presărată peste cei care s-au întinat, sfințește, curățând carnea,+ 14 cu atât mai mult sângele lui Cristos+ – care, printr-un spirit veșnic, s-a oferit pe sine fără pată lui Dumnezeu – ne va curăța conștiința de lucrări moarte,+ astfel încât să îndeplinim un serviciu sacru pentru Dumnezeul cel viu!+

15 Iată de ce este el mediatorul unui legământ nou,+ pentru ca aceia care au fost chemați să poată primi promisiunea moștenirii veșnice.+ Acest lucru a devenit posibil datorită morții sale, prin care ei au fost răscumpărați+ și eliberați de fărădelegile comise sub primul legământ. 16 Căci, unde există un legământ, trebuie să aibă loc moartea celui care face legământul*, 17 fiindcă un legământ este valabil numai după moarte, nefiind în vigoare cât timp trăiește omul care face legământul. 18 Așadar, nici primul legământ n-a intrat în vigoare* fără sânge. 19 Căci, după ce Moise a spus întregului popor fiecare poruncă din Lege, el a luat sângele taurilor tineri și al țapilor, precum și apă, lână stacojie și isop și a stropit cartea* și tot poporul, 20 zicând: „Acesta este sângele legământului pe care Dumnezeu v-a poruncit să-l respectați”.+ 21 Tot așa, a stropit cu sânge cortul și toate vasele folosite în serviciul sacru*.+ 22 Da, potrivit Legii, aproape toate lucrurile sunt curățate cu sânge+ și fără vărsare de sânge nu există iertare.+

23 Prin urmare, era necesar ca reprezentările simbolice+ ale lucrurilor din ceruri să fie curățate în felul acesta,+ dar pentru lucrurile cerești este nevoie de jertfe mult mai bune. 24 Căci Cristos nu a intrat într-un loc sfânt făcut de mâini,+ care este o copie a realității,+ ci chiar în cer,+ ca să se prezinte acum înaintea* lui Dumnezeu în folosul nostru.+ 25 El nu a intrat ca să se ofere ca jertfă de mai multe ori, așa cum marele preot intră an de an în locul sfânt+ cu un sânge care nu este al său. 26 Altminteri, ar fi trebuit să sufere de mai multe ori de la întemeierea lumii. Dar acum, el s-a arătat o dată pentru totdeauna la încheierea acestor sisteme* ca să înlăture păcatul prin jertfa sa.+ 27 Și așa cum oamenii mor o singură dată, după care vine judecata, 28 tot așa și Cristos a fost oferit ca jertfă o singură dată ca să poarte păcatele multora.+ Iar a doua oară când se va arăta nu va fi ca să înlăture păcatul*; atunci el va fi văzut de cei care îl așteaptă cu nerăbdare pentru a fi salvați.+

10 Întrucât Legea este doar o umbră+ a lucrurilor bune viitoare,+ dar nu realitatea acestor lucruri, ea* nu poate niciodată, prin aceleași jertfe oferite an de an, fără încetare, să-i facă perfecți pe cei care se apropie de Dumnezeu.+ 2 Altminteri, n-ar fi încetat oferirea jertfelor? Căci aceia care îndeplinesc un serviciu sacru, odată curățați, nu s-ar mai simți vinovați din cauza păcatelor lor*. 3 Însă prin aceste jertfe se aduce aminte de păcate an de an,+ 4 fiindcă este imposibil ca sângele de tauri și de țapi să înlăture păcatele.

5 De aceea, când a venit în lume, el a zis: „«Tu nu ai vrut jertfe și ofrande, ci mi-ai pregătit un corp. 6 Nu ai găsit plăcere în ofrande arse și în ofrande pentru păcat».+ 7 Atunci am zis: «Iată! Am venit (în sul* este scris despre mine) să fac voința ta, o, Dumnezeule!»”.+ 8 După ce mai întâi a spus: „Nu ai vrut, nici nu ai găsit plăcere în jertfe, în ofrande, în ofrande arse și în ofrande pentru păcat” – jertfe care sunt oferite potrivit Legii – , 9 el a spus: „Iată! Am venit să fac voința ta”.+ El înlătură ceea ce este vechi* ca să instituie ceea ce este nou*. 10 Datorită acestei „voințe”,+ noi am fost sfințiți prin ofranda corpului lui Isus Cristos o dată pentru totdeauna.+

11 De asemenea, fiecare preot se prezintă zi de zi ca să îndeplinească un serviciu sacru*+ și să ofere mereu aceleași jertfe,+ pentru că acestea nu pot niciodată să înlăture complet păcatele.+ 12 Dar omul acesta a oferit o dată pentru totdeauna o singură jertfă pentru păcate și s-a așezat la dreapta lui Dumnezeu,+ 13 așteptând de atunci până când dușmanii săi vor fi puși ca scăunel pentru picioarele sale.+ 14 Căci printr-o singură ofrandă* i-a făcut perfecți+ pentru totdeauna pe cei sfințiți. 15 Pe lângă aceasta, și spiritul sfânt ne depune mărturie, pentru că mai întâi a spus: 16 „«Acesta este legământul pe care îl voi încheia cu ei după zilele acelea: Voi pune legile mele în inima lor și le voi scrie în mintea lor», zice Iehova*”.+ 17 Apoi a spus: „Și nu-mi voi mai aminti de păcatele și de nelegiuirile lor”.+ 18 Iar dacă acestea sunt iertate, nu mai este nevoie de ofrandă pentru păcat.

19 Așadar, fraților, întrucât putem să intrăm cu îndrăzneală* în locul sfânt,+ datorită sângelui lui Isus, pe calea 20 pe care el a deschis-o* pentru noi ca drum nou și viu prin perdea,+ adică prin corpul* său, 21 și întrucât avem un mare preot peste casa lui Dumnezeu,+ 22 să ne apropiem cu inima sinceră și cu toată credința, având inima curățată, prin stropire, de o conștiință rea+ și corpul spălat cu apă curată.+ 23 Să ținem ferm la declararea publică a speranței noastre, fără să șovăim,+ fiindcă cel care a făcut promisiunea este fidel. 24 Să ne interesăm unii de alții* ca să ne îndemnăm* la iubire și la fapte bune+ 25 și să nu neglijăm întrunirea noastră,+ cum au unii obiceiul, ci să ne încurajăm unii pe alții,+ și aceasta cu atât mai mult cu cât vedeți că ziua se apropie!+

26 Dacă practicăm intenționat păcatul după ce am primit cunoștința exactă a adevărului,+ nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate,+ 27 ci doar o așteptare înfricoșătoare a judecății și o furie aprinsă care îi va mistui pe împotrivitori.+ 28 Cine nesocotește Legea lui Moise moare fără să i se arate îndurare, pe baza mărturiei a două sau trei persoane.+ 29 Nu credeți că va fi cu atât mai aspră pedeapsa pe care o va merita cel care îl calcă în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, care consideră de o valoare neînsemnată sângele legământului+ prin care a fost sfințit și care insultă cu dispreț spiritul bunătății nemeritate?+ 30 Căci îl cunoaștem pe Cel care a zis: „A mea este răzbunarea, eu voi plăti”. Și mai este scris: „Iehova* își va judeca poporul”.+ 31 Este înfricoșător să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu.

32 Totuși, amintiți-vă mereu de zilele de odinioară, când, după ce ați fost luminați,+ ați avut de dus o mare luptă și ați trecut prin multe suferințe. 33 Uneori ați fost supuși public* batjocurilor și necazurilor, iar alteori ați fost alături de cei care treceau prin astfel de lucruri. 34 Căci ați arătat compasiune față de cei aflați în închisoare și ați acceptat cu bucurie jefuirea bunurilor voastre,+ știind că voi aveți ceva mai bun, care dăinuie.+

35 Prin urmare, nu renunțați să vorbiți cu îndrăzneală, fiindcă lucrul acesta aduce o mare răsplată.+ 36 Aveți nevoie de perseverență,+ astfel încât, după ce ați făcut voința lui Dumnezeu, să primiți împlinirea promisiunii. 37 Încă „foarte puțin timp”+ și „cel care vine va sosi și nu va întârzia”.+ 38 „Dar cel drept al meu va trăi prin credință”+ și „dacă dă înapoi, eu* nu-mi voi găsi plăcerea în el”.+ 39 Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi spre distrugere,+ ci din aceia care au credință pentru salvarea vieții*.

11 Credința este așteptarea sigură a lucrurilor sperate,+ demonstrarea evidentă* a realităților care nu se văd. 2 Căci, prin ea, oamenii din vechime* au primit dovada aprobării lui Dumnezeu*.

3 Prin credință înțelegem că sistemele* au fost create* prin cuvântul lui Dumnezeu, astfel că ceea ce se vede a venit în existență din ceea ce nu se vede.

4 Prin credință, Abel i-a oferit lui Dumnezeu o jertfă mai valoroasă decât a lui Cain+ și prin această credință a primit dovada* că era drept, pentru că Dumnezeu a acceptat* darurile lui.+ Și, chiar dacă a murit, el vorbește încă+ prin credința sa.

5 Prin credință, Enoh+ a fost transferat ca să nu vadă moartea și n-a fost găsit nicăieri, pentru că Dumnezeu îl transferase.+ Înainte să fie transferat, el a primit dovada* că îi fusese plăcut lui Dumnezeu. 6 De altfel, fără credință este imposibil să-i fim plăcuți lui Dumnezeu, fiindcă cel ce se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că el există și că devine răsplătitorul celor ce îl caută stăruitor.+

7 Prin credință, Noe,+ după ce a fost avertizat de Dumnezeu cu privire la lucruri care încă nu se vedeau,+ a arătat teamă sfântă și a construit o arcă+ pentru salvarea familiei sale. Prin această credință, el a condamnat lumea+ și a devenit moștenitor al dreptății care vine prin credință.

8 Prin credință, Avraam,+ când a fost chemat, a ascultat și a plecat spre locul pe care urma să-l primească drept moștenire. A plecat, deși nu știa unde se duce.+ 9 Prin credință, el a trăit ca străin în țara promisiunii ca într-o țară străină+ și a locuit în corturi+ cu Isaac și cu Iacob, moștenitori cu el ai aceleiași promisiuni.+ 10 Căci el aștepta orașul cu temelii adevărate, al cărui proiectant* și constructor este Dumnezeu.+

11 Tot prin credință, Sara a primit putere să conceapă un urmaș*, chiar dacă îi trecuse vârsta,+ fiindcă l-a considerat fidel* pe Cel care făcuse promisiunea. 12 De aceea, dintr-un singur om, și acesta ca și mort*,+ s-au născut copii+ mulți ca stelele cerului și nenumărați ca firele de nisip de pe țărmul mării.+

13 În credință au murit toți aceștia, deși n-au primit împlinirea promisiunilor;+ dar le-au văzut de departe,+ le-au salutat și au declarat public că erau străini și locuitori temporari în țară. 14 Cei care vorbesc astfel arată clar că sunt în căutarea unui loc al lor. 15 Totuși, dacă s-ar fi gândit mereu la locul din care plecaseră,+ ar fi găsit o ocazie să se întoarcă. 16 Dar acum, ei tânjesc după un loc mai bun, unul care aparține cerului. De aceea, lui Dumnezeu nu-i este rușine cu ei, să fie numit* Dumnezeul lor,+ căci le-a pregătit un oraș.+

17 Prin credință, Avraam, când a fost pus la încercare,+ l-a oferit drept jertfă, ca să spunem așa, pe Isaac. Da, cel care primise cu bucurie promisiunile a fost gata să-l ofere ca jertfă pe fiul său unic-născut,+ 18 deși i se spusese: „Ceea ce se va numi «descendența* ta» va veni prin Isaac”.+ 19 Dar el știa că Dumnezeu putea chiar să-l scoale din morți și, în mod simbolic*, de acolo l-a și primit.+

20 Tot prin credință, Isaac i-a binecuvântat pe Iacob+ și pe Esau+ cu privire la lucruri viitoare.

21 Prin credință, Iacob, când era pe moarte,+ i-a binecuvântat pe fiecare dintre fiii lui Iosif+ și i s-a închinat lui Dumnezeu în timp ce se sprijinea pe toiagul său.+

22 Prin credință, Iosif, la sfârșitul vieții sale, a vorbit despre exodul israeliților* și a dat instrucțiuni* în legătură cu oasele sale*.+

23 Prin credință, părinții lui Moise l-au ascuns trei luni după nașterea sa,+ fiindcă au văzut cât de frumos era copilașul+ și nu s-au temut de porunca regelui.+ 24 Prin credință, Moise, când a crescut,+ a refuzat să fie numit fiul fiicei faraonului,+ 25 alegând mai degrabă să fie maltratat cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerea trecătoare a păcatului, 26 pentru că a considerat batjocorirea Cristosului ca fiind o bogăție mai mare decât comorile Egiptului, căci privea țintă la răsplată. 27 Prin credință, el a părăsit Egiptul,+ fără să se teamă de furia regelui,+ căci a rămas neclintit, ca și cum l-ar fi văzut pe Cel invizibil.+ 28 Prin credință, el a ținut Paștele și a poruncit ca ușorii ușilor să fie stropiți cu sânge, pentru ca distrugătorul să nu-i ucidă pe* întâii lor născuți.+

29 Prin credință, ei au trecut Marea Roșie ca pe uscat,+ dar, când egiptenii au încercat să facă la fel, au fost înghițiți.+

30 Prin credință, soldații au mărșăluit în jurul zidurilor Ierihonului șapte zile, iar acestea au căzut.+ 31 Prin credință, prostituata Rahav n-a pierit cu cei neascultători, pentru că i-a primit în mod pașnic pe spioni.+

32 Și ce să mai spun? Căci nu-mi va ajunge timpul să vorbesc și despre Ghedeon,+ Barac,+ Samson,+ Iefta,+ David,+ precum și despre Samuel+ și ceilalți profeți. 33 Prin credință, ei au înfrânt regate,+ au înfăptuit dreptatea, au primit promisiuni,+ au închis gura leilor,+ 34 au stins văpaia focului,+ au scăpat de ascuțișul sabiei,+ au fost făcuți puternici din slabi cum erau,+ au fost viteji în război,+ au pus pe fugă armatele invadatoare.+ 35 Unele femei și-au primit morții prin înviere,+ dar alții au fost torturați fiindcă n-au vrut să accepte eliberarea prin vreo răscumpărare*, ca să primească o înviere mai bună. 36 Iar alții au avut ca încercări batjocuri și biciuiri, ba chiar mai mult, lanțuri+ și închisori.+ 37 Au fost omorâți cu pietre,+ au fost puși la încercare, au fost tăiați în două* cu fierăstrăul, au fost uciși cu sabia,+ au umblat îmbrăcați în piei de oaie și în piei de capră,+ în timp ce erau în lipsuri, în necazuri,+ maltratați;+ 38 și lumea nu era demnă de ei. Au rătăcit prin locuri pustii, prin munți, prin peșteri+ și prin văgăunile pământului.

39 Și totuși, toți aceștia, deși au primit dovada aprobării lui Dumnezeu* datorită credinței lor, n-au primit împlinirea promisiunii, 40 deoarece Dumnezeu avusese în vedere ceva mai bun pentru noi,+ astfel încât ei să nu fie făcuți perfecți fără noi.

12 Astfel, pentru că suntem înconjurați de un nor așa de mare de martori, să dăm și noi la o parte orice greutate și păcatul care ne înfășoară atât de ușor+ și să alergăm cu perseverență cursa care ne este pusă înainte,+ 2 privind țintă la Instrumentul Principal al credinței noastre* și Cel ce o duce la perfecțiune, Isus.+ Pentru bucuria care îi era pusă înainte, el a suportat stâlpul de tortură*, disprețuind rușinea, și s-a așezat la dreapta tronului lui Dumnezeu.+ 3 Da, priviți cu atenție la cel care a suportat cuvinte atât de ostile, rostite de păcătoși+ împotriva intereselor lor, ca să nu obosiți și să nu renunțați*.+

4 În lupta voastră împotriva acestui păcat, încă nu a trebuit să vă împotriviți până la moarte*. 5 Și ați uitat complet îndemnul care vă este dat ca unor fii: „Fiul meu, nu disprețui disciplinarea lui Iehova* și nu renunța când ești corectat de el, 6 căci Iehova* îl disciplinează pe cel pe care îl iubește; de fapt, el îi pedepsește* pe toți cei pe care îi primește ca fii”.+

7 Suferințele pe care le suportați sunt o parte a disciplinării* voastre. Dumnezeu vă tratează ca pe niște fii.+ Căci ce fiu nu este disciplinat de tatăl său?+ 8 Dar, dacă nu aveți parte de această disciplinare, atunci nu sunteți cu adevărat fii, ci copii nelegitimi. 9 De altfel, tații noștri pământești* ne disciplinau și tot îi respectam. N-ar trebui cu atât mai mult să ne supunem Tatălui vieții noastre spirituale și să trăim?+ 10 Căci ei ne disciplinau pentru puțin timp, așa cum credeau ei că este bine, dar el o face în folosul nostru, ca să avem parte de sfințenia sa.+ 11 Este adevărat că nicio disciplinare nu aduce pe moment bucurie, ci durere*, dar mai târziu produce în cei care au fost instruiți prin ea un rod pașnic, și anume dreptatea.

12 De aceea, întăriți mâinile care atârnă și genunchii slăbiți+ 13 și continuați să faceți cărări drepte pentru picioarele voastre,+ astfel încât ceea ce este șchiop să nu iasă din încheietură, ci, mai degrabă, să se vindece. 14 Urmăriți pacea cu toți oamenii+ și sfințenia,+ fără de care niciun om nu-l va vedea pe Domnul. 15 Vegheați cu atenție ca nimeni să nu piardă bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu, ca nu cumva astfel să încolțească vreo rădăcină veninoasă, care să provoace tulburări, și mulți să fie întinați prin ea;+ 16 și vegheați ca printre voi să nu fie niciun om imoral* sau vreunul care nu apreciază lucrurile sacre, ca Esau, care a renunțat la drepturile sale de întâi născut pentru o mâncare.+ 17 Știți bine că după aceea, când a vrut să moștenească binecuvântarea, a fost respins; căci, deși a încercat din răsputeri, cu lacrimi, să schimbe hotărârea*,+ a fost în zadar*.

18 Voi nu v-ați apropiat de ceva palpabil,+ de un munte care a fost cuprins de foc,+ și nici de un nor negru, de întuneric gros, de furtună,+ 19 de sunetul puternic de trompetă+ și de glasul care vorbea,+ la auzul căruia poporul a implorat să nu i se mai spună niciun cuvânt.+ 20 Căci ei erau înspăimântați de porunca: „Chiar și un animal, dacă se va atinge de munte, să fie omorât cu pietre”.+ 21 De asemenea, priveliștea era atât de înfricoșătoare, încât Moise a zis: „Sunt înspăimântat și tremur”.+ 22 În schimb, v-ați apropiat de muntele Sion+ și de orașul Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc,+ de miriade* de îngeri 23 adunați la un loc,+ de congregația întâilor născuți care au fost înscriși în ceruri, de Dumnezeu, Judecătorul tuturor,+ de viața spirituală+ a celor drepți care au fost făcuți perfecți,+ 24 de Isus, mediatorul+ unui legământ nou,+ și de sângele stropit, care vorbește mai bine decât sângele lui Abel.+

25 Aveți grijă să nu refuzați să-l ascultați* pe cel care vorbește. Căci, dacă n-au scăpat cei care au refuzat să-l asculte pe acela care dădea avertisment de la Dumnezeu pe pământ, cu atât mai puțin vom scăpa noi dacă îi vom întoarce spatele celui care vorbește din ceruri!+ 26 Atunci glasul său a zguduit pământul,+ dar acum el a promis: „Voi zgudui încă o dată nu numai pământul, ci și cerul”.+ 27 Cuvintele „încă o dată” arată că lucrurile care sunt zguduite, adică lucrurile care au fost făcute, vor fi înlăturate ca să rămână lucrurile care nu sunt zguduite. 28 De aceea, fiindcă vom primi un Regat care nu poate fi zguduit, să avem parte în continuare de bunătate nemeritată, prin care putem să-i aducem un serviciu sacru lui Dumnezeu într-un mod plăcut, cu teamă sfântă și venerație! 29 Căci Dumnezeul nostru este un foc mistuitor.+

13 Continuați să manifestați iubire frățească!+ 2 Nu uitați ospitalitatea*,+ căci, datorită ei, unii, fără să știe, au găzduit îngeri.+ 3 Gândiți-vă la cei care sunt în închisoare*+ ca și cum ați fi închiși cu ei+ și la cei care sunt maltratați ca și cum ați suferi cu ei*. 4 Căsătoria să fie onorabilă pentru toți și patul conjugal să fie neîntinat,+ fiindcă Dumnezeu îi va judeca pe oamenii imorali* și pe cei adulteri.+ 5 Modul vostru de viață să fie fără iubire de bani,+ fiind mulțumiți cu ce aveți.+ Căci el a zis: „Niciodată nu te voi lăsa și niciodată nu te voi părăsi”.+ 6 Astfel, putem să fim plini de curaj și să spunem: „Iehova* este ajutorul meu; nu mă voi teme. Ce poate să-mi facă omul?”.+

7 Amintiți-vă de cei care sunt în fruntea voastră,+ care v-au spus cuvântul lui Dumnezeu, și, observând cu atenție rezultatul conduitei lor, imitați-le credința!+

8 Isus Cristos este același ieri, azi și pentru totdeauna!

9 Nu vă lăsați induși în eroare de învățături diferite și străine, căci este mai bine să fiți întăriți* prin bunătate nemeritată decât prin alimente*, care nu le aduc niciun folos celor preocupați de ele.+

10 Noi avem un altar de unde cei care aduc un serviciu sacru la cort n-au dreptul* să mănânce.+ 11 Căci corpurile animalelor al căror sânge este dus în locul sfânt de marele preot ca ofrandă pentru păcat sunt arse complet în afara taberei.+ 12 De aceea, și Isus a suferit în afara porții orașului+ ca să sfințească poporul cu sângele său.+ 13 Să mergem deci la el, în afara taberei, suportând batjocura pe care a suportat-o el,+ 14 pentru că nu avem aici un oraș care dăinuie, ci îl așteptăm cu ardoare pe cel viitor.+ 15 Prin el să-i oferim întotdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă,+ adică rodul buzelor noastre,+ care declară public numele său.+ 16 Pe lângă aceasta, nu uitați să faceți binele și să împărțiți cu alții ce aveți,+ căci lui Dumnezeu îi plac astfel de jertfe.+

17 Ascultați de cei care sunt în fruntea voastră+ și fiți-le supuși,+ fiindcă ei veghează neîncetat asupra voastră* ca unii care vor da socoteală,+ astfel încât să facă lucrul acesta cu bucurie, nu suspinând, căci ar fi în paguba voastră.

18 Continuați să vă rugați pentru noi, căci suntem convinși că avem o conștiință curată* și dorim să ne purtăm cinstit în toate.+ 19 Dar vă îndemn în mod deosebit să vă rugați ca să vă fiu dat înapoi cât mai repede.

20 Fie ca Dumnezeul păcii, care l-a ridicat din morți pe marele păstor+ al oilor, Domnul nostru Isus, cu sângele unui legământ veșnic, 21 să vă înzestreze cu orice lucru bun ca să faceți voința sa și să înfăptuiască în noi, prin Isus Cristos, ce este plăcut înaintea sa. A lui Dumnezeu să fie gloria pentru totdeauna, da, veșnic! Amin!

22 Acum vă îndemn, fraților, să ascultați cu răbdare acest cuvânt de încurajare, căci scrisoarea pe care v-am scris-o este scurtă. 23 Vreau să știți că fratele nostru Timotei a fost eliberat. Dacă sosește repede, vom veni împreună să vă vedem.

24 Transmiteți salutările mele tuturor celor ce sunt în fruntea voastră și tuturor sfinților! Cei din Italia+ vă trimit salutări!

25 Bunătatea nemeritată să fie cu voi toți!