DUPĂ IOAN

1 La început era Cuvântul+ și Cuvântul era cu Dumnezeu+ și Cuvântul era un dumnezeu.+ 2 El era la început cu Dumnezeu.+ 3 Toate lucrurile au venit în existență prin el+ și fără el niciun lucru n-a venit în existență.

Ceea ce a venit în existență 4 prin el era viață, iar viața era lumina oamenilor*.+ 5 Și lumina strălucește în întuneric,+ iar întunericul n-a învins-o.

6 A venit un om care a fost trimis ca reprezentant al lui Dumnezeu; numele lui era Ioan.+ 7 Omul acesta a venit ca martor, ca să depună mărturie despre lumină,+ pentru ca oameni de orice fel să creadă prin el. 8 El nu era lumina aceea,+ ci trebuia să depună mărturie despre lumina aceea.+

9 Adevărata lumină, care luminează orice fel de oameni, urma să vină în lume.+ 10 De fapt, el era în lume+ și lumea a venit în existență prin el,+ dar lumea nu l-a cunoscut*. 11 El a venit la casa lui, însă ai lui nu l-au primit.+ 12 Dar tuturor celor ce l-au primit le-a dat dreptul să devină copii ai lui Dumnezeu,+ fiindcă manifestau credință în numele său.+ 13 Ei s-au născut nu din sânge, nici din voința cărnii, nici din voința omului, ci din Dumnezeu.+

14 Astfel, Cuvântul a devenit carne+ și a locuit printre noi, iar noi am văzut gloria sa, o glorie ca aceea pe care un fiu unic-născut+ o are de la tatăl lui. El era plin de favoare divină și de adevăr.+ 15 (Ioan a depus mărturie despre el, da, a strigat: „El este cel despre care am spus: «Cel care vine după mine a trecut înaintea mea, fiindcă exista înainte de mine»”.)+ 16 Căci toți am primit din plinătatea sa, da, bunătate nemeritată peste bunătate nemeritată. 17 Căci Legea a fost dată prin Moise,+ dar bunătatea nemeritată+ și adevărul au venit prin Isus Cristos.+ 18 Niciun om nu l-a văzut vreodată pe Dumnezeu;+ dumnezeul unic-născut,+ care se află lângă Tatăl,+ este cel care a explicat cine este El.+

19 Aceasta este mărturia pe care a depus-o Ioan când iudeii au trimis de la Ierusalim preoți și leviți ca să-l întrebe: „Cine ești?”.+ 20 El nu s-a reținut să răspundă, ci a recunoscut deschis: „Eu nu sunt Cristosul”.+ 21 Și ei l-au întrebat: „Atunci cine ești? Ești Ilie?”.+ El a răspuns: „Nu sunt”.+ „Ești Profetul?”+ El a spus: „Nu!”. 22 Atunci i-au zis: „Cine ești? Spune-ne ca să le dăm un răspuns celor care ne-au trimis. Ce spui despre tine?”. 23 El a zis: „Eu sunt glasul celui ce strigă în pustiu: «Faceți dreaptă calea lui Iehova»,+ așa cum a spus profetul Isaia”.+ 24 Cei trimiși erau dintre farisei. 25 Și ei l-au întrebat: „Atunci de ce botezi dacă nu ești nici Cristosul, nici Ilie, nici Profetul?”. 26 Ioan le-a răspuns: „Eu botez cu apă. În mijlocul vostru este cineva pe care nu-l cunoașteți, 27 cel care vine după mine, căruia nu sunt demn să-i dezleg cureaua de la sanda”.+ 28 Aceste lucruri s-au întâmplat în Betania de dincolo de Iordan, unde boteza Ioan.+

29 A doua zi, Ioan l-a văzut pe Isus venind spre el și a zis: „Iată Mielul+ lui Dumnezeu care înlătură păcatul+ lumii!+ 30 El este cel despre care am spus: «După mine vine un om care a trecut înaintea mea, fiindcă exista înainte de mine».+ 31 Nici eu nu-l cunoșteam, dar de aceea am venit să botez cu apă: ca el să fie făcut cunoscut Israelului”.+ 32 De asemenea, Ioan a depus mărturie zicând: „Am văzut spiritul coborând din cer ca un porumbel; și a rămas peste el.+ 33 Nici eu nu-l cunoșteam, dar Cel care m-a trimis să botez cu apă mi-a spus: «Cel peste care vei vedea spiritul coborând și rămânând+ este cel care botează cu spirit sfânt».+ 34 Și eu am văzut lucrul acesta și am depus mărturie că el este Fiul lui Dumnezeu”.+

35 În ziua următoare, Ioan era din nou cu doi dintre discipolii săi 36 și, uitându-se la Isus, care trecea pe acolo, a spus: „Iată Mielul+ lui Dumnezeu!”. 37 Când cei doi discipoli l-au auzit spunând lucrul acesta, l-au urmat pe Isus. 38 Atunci Isus s-a întors și, văzându-i că-l urmează, le-a zis: „Ce căutați?”. Ei i-au zis: „Rabi (care, tradus, înseamnă „Învățător”), unde stai?”. 39 El le-a spus: „Veniți și veți vedea”. Ei s-au dus și au văzut unde stătea și au rămas cu el în ziua aceea. Era pe la ceasul al zecelea. 40 Unul dintre cei doi care au auzit ce spusese Ioan și care l-au urmat pe Isus era Andrei,+ fratele lui Simon Petru. 41 Mai întâi de toate, el l-a găsit* pe fratele său, Simon, și i-a zis: „Noi l-am găsit pe Mesia”+ (care, tradus, înseamnă „Cristos”).+ 42 Și l-a dus la Isus. Când l-a văzut, Isus a zis: „Tu ești Simon,+ fiul lui Ioan; te vei numi Chifa” (care se traduce „Petru”).+

43 În ziua următoare, Isus a vrut să plece în Galileea. Atunci l-a întâlnit pe Filip+ și i-a zis: „Urmează-mă!”. 44 Filip era din Betsaida, orașul lui Andrei și al lui Petru. 45 Filip l-a găsit pe Natanael+ și i-a zis: „Noi l-am găsit pe cel despre care au scris Moise, în Lege, și Profeții.+ Este Isus, fiul lui Iosif,+ din Nazaret”. 46 Dar Natanael i-a zis: „Poate să iasă ceva bun din Nazaret?”.+ Filip i-a zis: „Vino și vezi!”. 47 Isus l-a văzut pe Natanael venind spre el și a spus: „Iată într-adevăr un israelit, în care nu este înșelătorie!”.+ 48 Natanael l-a întrebat: „Cum de mă cunoști?”. Isus i-a răspuns: „Te-am văzut înainte ca Filip să te cheme, când erai sub smochin”. 49 Natanael i-a spus: „Rabi, tu ești Fiul lui Dumnezeu, tu ești Regele Israelului!”.+ 50 Atunci Isus i-a zis: „Crezi pentru că ți-am spus că te-am văzut sub smochin? Vei vedea lucruri mai mari decât acestea”. 51 Apoi i-a zis: „Foarte adevărat vă spun: Veți vedea cerul deschis și pe îngerii lui Dumnezeu urcând și coborând la Fiul omului”.+

2 A treia zi a avut loc un ospăț de nuntă în Cana+ Galileei, iar mama lui Isus era acolo. 2 Isus și discipolii săi au fost invitați și ei la ospățul de nuntă.

3 Când vinul era pe sfârșite, mama lui Isus i-a zis: „Nu mai au vin”. 4 Dar Isus i-a spus: „Femeie, ce ne privește pe noi? Timpul meu nu a venit încă”. 5 Mama sa le-a zis celor care serveau: „Să faceți tot ce vă va spune!”. 6 Acolo erau șase vase de piatră pentru apă, așa cum cereau regulile de purificare ale iudeilor;+ în fiecare dintre ele încăpeau două sau trei măsuri de lichid. 7 Isus le-a zis: „Umpleți vasele cu apă”. Și ei le-au umplut până sus. 8 Apoi le-a zis: „Scoateți acum puțin și duceți-i directorului petrecerii”. Și ei i-au dus. 9 Când a gustat apa care fusese transformată în vin, directorul petrecerii l-a chemat pe mire. Neștiind de unde provenea vinul (deși servitorii care scoseseră apa știau), 10 i-a zis: „Orice om servește mai întâi vinul cel bun și, când oamenii sunt amețiți, pe cel mai puțin bun. Dar tu ai păstrat vinul cel bun până acum”. 11 Ceea ce a făcut Isus în Cana Galileei a fost începutul miracolelor* sale. Astfel, el și-a arătat gloria,+ iar discipolii săi au crezut în el.

12 După aceea, el, mama sa, frații săi+ și discipolii săi au coborât la Capernaum,+ dar nu au rămas multe zile acolo.

13 Paștele+ iudeilor era aproape și Isus a urcat la Ierusalim. 14 În templu, el i-a găsit pe cei care vindeau vite, oi și porumbei+ și pe schimbătorii de bani stând la locurile lor. 15 Atunci a făcut un bici din funii și i-a alungat din templu pe toți cei ce aveau oi și vite, a împrăștiat monedele schimbătorilor de bani și le-a răsturnat mesele.+ 16 Și le-a spus celor ce vindeau porumbei: „Luați toate acestea de aici! Și nu mai faceți din casa Tatălui meu o casă pentru negoț!”.+ 17 Discipolii săi și-au amintit că este scris: „Zelul pentru casa ta mă va mistui”.+

18 Atunci iudeii i-au zis: „Ce semn poți să ne arăți+ ca să dovedești că ai dreptul să faci aceste lucruri?”. 19 Isus le-a răspuns: „Dărâmați templul acesta și în trei zile îl voi ridica”.+ 20 Atunci iudeii au spus: „Templul acesta a fost construit în 46 de ani, și tu îl vei ridica în trei zile?”. 21 Dar templul despre care vorbea el era corpul său.+ 22 Când a fost sculat din morți, discipolii săi și-au amintit că el spunea lucrul acesta+ și au crezut ce se spunea în Scripturi și ceea ce spusese Isus.

23 Totuși, când era în Ierusalim, la sărbătoarea Paștelui, mulți au crezut în numele său văzând miracolele* pe care le făcea.+ 24 Dar Isus nu avea încredere în ei, pentru că îi cunoștea pe toți 25 și nu avea nevoie să-i spună cineva ceva despre vreun om, căci știa ce era în om.+

3 Printre farisei era un om pe nume Nicodim,+ un conducător al iudeilor. 2 Acesta a venit la Isus noaptea+ și i-a zis: „Rabi,+ știm că ai venit de la Dumnezeu ca învățător, pentru că nimeni nu poate face miracolele*+ pe care le faci tu dacă Dumnezeu nu este cu el”.+ 3 Isus i-a răspuns: „Foarte adevărat îți spun: Dacă cineva nu se naște din nou,+ nu poate vedea Regatul lui Dumnezeu”.+ 4 Nicodim i-a zis: „Cum poate să se nască un om când este bătrân? Mai poate el să intre a doua oară în pântecele mamei lui și să se nască?”. 5 Isus i-a răspuns: „Foarte adevărat îți spun: Dacă cineva nu se naște din apă+ și din spirit,+ nu poate să intre în Regatul lui Dumnezeu. 6 Ce s-a născut din carne este carne și ce s-a născut din spirit este spirit. 7 Nu te mira că ți-am spus: Trebuie să vă nașteți din nou.+ 8 Vântul suflă unde vrea și îi auzi vuietul, dar nu știi de unde vine și unde se duce. Așa este cu oricine s-a născut din spirit”.+

9 Atunci Nicodim i-a spus: „Cum se poate întâmpla așa ceva?”. 10 Isus a răspuns: „Ești învățător al Israelului și totuși nu știi lucrurile acestea? 11 Foarte adevărat îți spun: Noi vorbim despre ceea ce știm și depunem mărturie despre ceea ce am văzut,+ dar voi nu acceptați mărturia noastră.+ 12 Dacă v-am vorbit despre lucruri pământești și nu credeți, cum veți crede dacă vă voi vorbi despre lucruri cerești?+ 13 Mai mult, niciun om n-a urcat la cer+ în afară de cel care a coborât din cer,+ Fiul omului. 14 Și, așa cum Moise a înălțat șarpele în pustiu,+ tot așa trebuie să fie înălțat și Fiul omului,+ 15 pentru ca oricine crede în el să aibă viață veșnică.+

16 Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său unic-născut,+ pentru ca oricine manifestă credință în el să nu fie distrus, ci să aibă viață veșnică.+ 17 Căci Dumnezeu nu l-a trimis pe Fiul său în lume ca să judece lumea, ci pentru ca lumea să fie salvată prin el.+ 18 Cine manifestă credință în el nu va fi judecat.+ Cine nu manifestă credință a fost judecat deja, pentru că n-a manifestat credință în numele Fiului unic-născut al lui Dumnezeu.+ 19 Iată baza pentru judecată: lumina a venit în lume,+ dar oamenii au iubit mai degrabă întunericul decât lumina, căci faptele lor erau rele.+ 20 Fiindcă cine practică lucruri rele urăște lumina și nu vine la lumină, pentru ca faptele lui să nu fie demascate*. 21 Dar cine face ce este drept* vine la lumină,+ ca să se vadă că faptele lui sunt făcute în armonie cu voința lui Dumnezeu”.

22 După aceea, Isus și discipolii săi au mers în satele din Iudeea; el a stat cu ei acolo un timp și boteza.+ 23 Dar și Ioan boteza, în Enon, aproape de Salim, fiindcă acolo era multă apă,+ iar oamenii veneau și erau botezați;+ 24 căci Ioan încă nu fusese aruncat în închisoare.+

25 Și discipolii lui Ioan au avut o dispută cu un iudeu în legătură cu purificarea. 26 Atunci ei au venit la Ioan și i-au spus: „Rabi, iată că omul care era cu tine dincolo de Iordan și despre care ai depus mărturie+ botează și toți se duc la el”. 27 Ioan a răspuns: „Un om nu poate primi nimic dacă lucrul acela nu i-a fost dat din cer. 28 Voi sunteți martori că am spus: «Eu nu sunt Cristosul,+ ci am fost trimis înaintea lui».+ 29 Cine are mireasă este mire.+ Iar prietenul mirelui, când stă lângă mire și îl ascultă, se bucură mult auzindu-i glasul. De aceea, bucuria mea este deplină. 30 El trebuie să crească, iar eu să descresc”.+

31 Cel care vine de sus+ este peste toți ceilalți*. Cel care este de pe pământ este de pe pământ și vorbește despre lucrurile de pe pământ. Cel care vine din cer este peste toți ceilalți.+ 32 El depune mărturie despre ce a văzut și a auzit,+ dar nimeni nu acceptă mărturia sa.+ 33 Cine a acceptat mărturia sa a confirmat că Dumnezeu spune adevărul.+ 34 Pentru că acela pe care l-a trimis Dumnezeu vorbește cuvintele lui Dumnezeu,+ căci El dă spiritul cu generozitate*. 35 Tatăl îl iubește pe Fiul+ și a dat toate lucrurile în mâna sa.+ 36 Cine manifestă credință în Fiul are viață veșnică.+ Cine nu ascultă de Fiul nu va vedea viața,+ ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.+

4 Când Domnul și-a dat seama că fariseii auziseră că el* făcea și boteza+ mai mulți discipoli decât Ioan – 2 deși nu Isus boteza, ci discipolii săi – , 3 a părăsit Iudeea și a plecat din nou spre Galileea.+ 4 Însă trebuia să treacă prin Samaria. 5 Astfel, a ajuns la un oraș din Samaria numit Sihar, aflat lângă terenul pe care Iacob i-l dăduse fiului său Iosif.+ 6 Acolo era fântâna lui Iacob.+ Și Isus, fiind obosit din cauza călătoriei, s-a așezat lângă fântână. Era pe la ceasul al șaselea.

7 O femeie din Samaria a venit să scoată apă. Și Isus i-a zis: „Dă-mi să beau”. 8 (Căci discipolii săi plecaseră în oraș să cumpere mâncare.) 9 Femeia samariteană i-a spus: „Cum se face că tu, deși ești iudeu, îmi ceri mie, o femeie samariteană, să-ți dau să bei?”. (Căci iudeii nu au legături cu samaritenii.)+ 10 Isus i-a răspuns: „Dacă ai fi știut despre darul fără plată al lui Dumnezeu+ și cine este cel care îți zice: «Dă-mi să beau», i-ai fi cerut tu lui și el ți-ar fi dat apă vie”.+ 11 Ea i-a spus: „Domnule, n-ai nici măcar o găleată cu care să scoți apă, iar fântâna este adâncă. De unde iei această apă vie? 12 Ești tu mai mare decât strămoșul nostru Iacob, care ne-a dat fântâna și care a băut din ea cu fiii lui și cu vitele lui?”. 13 Isus i-a răspuns: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi din nou sete. 14 Dar celui ce bea din apa pe care i-o voi da eu nu-i va mai fi sete niciodată,+ ci apa pe care i-o voi da va deveni în el un izvor de apă care țâșnește ca să dea viață veșnică”.+ 15 Femeia i-a spus: „Domnule, dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete și să nu mai vin până aici să scot apă”.

16 El i-a zis: „Du-te, cheamă-l pe soțul tău și vino aici”. 17 Femeia a zis: „N-am soț”. Isus i-a spus: „Bine ai zis: «N-am soț». 18 Căci ai avut cinci soți, iar bărbatul pe care îl ai acum nu-ți este soț. Deci ce ai spus este adevărat”. 19 Femeia i-a zis: „Domnule, văd că ești profet.+ 20 Strămoșii noștri s-au închinat pe muntele acesta, dar voi spuneți că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii”.+ 21 Isus i-a zis: „Crede-mă, femeie: Vine timpul când nu vă veți închina Tatălui nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim. 22 Voi vă închinați la ce nu cunoașteți,+ noi ne închinăm la ce cunoaștem, pentru că salvarea începe cu iudeii.+ 23 Totuși, vine timpul, și acesta este acum, când închinătorii adevărați i se vor închina Tatălui cu spirit și cu adevăr, căci astfel de închinători caută Tatăl.+ 24 Dumnezeu este un Spirit,+ iar cei care i se închină trebuie să i se închine cu spirit și cu adevăr”.+ 25 Femeia i-a zis: „Știu că vine Mesia, cel numit Cristos. Când va veni, ne va spune toate lucrurile deschis”.+ 26 Isus i-a spus: „Eu, cel care îți vorbește, sunt acela”.+

27 Chiar atunci au sosit discipolii săi și au rămas surprinși că vorbea cu o femeie. Însă niciunul nu l-a întrebat: „Ce faci?” sau „De ce vorbești cu ea?”. 28 Femeia și-a lăsat vasul de apă, s-a dus în oraș și le-a zis oamenilor: 29 „Veniți să vedeți un om care mi-a spus tot ce am făcut. Să fie el Cristosul?”. 30 Atunci ei au ieșit din oraș și au venit la el.

31 În tot acest timp, discipolii l-au rugat: „Rabi,+ mănâncă!”. 32 Dar el le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n-o cunoașteți”. 33 Discipolii și-au zis unii altora: „Nu cumva i-a adus cineva de mâncare?”. 34 Isus le-a zis: „Hrana mea este să fac voința Celui care m-a trimis+ și să sfârșesc lucrarea sa.+ 35 Nu spuneți voi că mai sunt patru luni până la seceriș? Iată că vă zic: Ridicați-vă ochii și priviți ogoarele: ele sunt albe pentru seceriș.+ Deja 36 secerătorul primește plata și strânge rod pentru viața veșnică, pentru ca semănătorul și secerătorul să se bucure împreună.+ 37 Căci în această privință sunt adevărate cuvintele: Unul este semănătorul și altul, secerătorul. 38 V-am trimis să secerați ceva pentru care n-ați trudit. Alții au trudit, iar voi v-ați bucurat de rodul trudei lor”.

39 Mulți samariteni din orașul acela au crezut în el datorită mărturiei femeii, care a zis: „Mi-a spus toate lucrurile pe care le-am făcut”.+ 40 Astfel, când samaritenii au venit la el, l-au rugat să rămână la ei. Și el a rămas acolo două zile. 41 Atunci mult mai mulți au crezut datorită celor spuse de el 42 și i-au zis femeii: „Acum nu credem doar datorită spuselor tale, căci am auzit noi înșine și știm că omul acesta este cu adevărat salvatorul lumii”.+

43 După cele două zile, Isus a plecat de acolo în Galileea. 44 (Totuși, el însuși spusese* că profetul nu este onorat în regiunea sa natală.)+ 45 Când a sosit în Galileea, galileenii l-au primit bine pentru că văzuseră toate lucrurile pe care le făcuse în Ierusalim la sărbătoare;+ căci fuseseră și ei la sărbătoare.+

46 El s-a dus din nou în Cana Galileei, unde transformase apa în vin.+ Și era un demnitar regal, al cărui fiu, aflat în Capernaum, era bolnav. 47 Când omul acesta a auzit că Isus venise din Iudeea în Galileea, s-a dus la el și l-a rugat să coboare și să-i vindece fiul, căci era pe moarte. 48 Dar Isus i-a spus: „Dacă nu vedeți semne și minuni, nu credeți nicidecum”.+ 49 Demnitarul regal i-a zis: „Doamne, coboară înainte să-mi moară copilașul”. 50 Isus i-a zis: „Du-te, fiul tău trăiește!”.+ Omul a crezut cuvintele pe care i le-a spus Isus și a plecat. 51 Și, în timp ce cobora, sclavii lui i-au ieșit înainte ca să-i spună că băiatul lui trăia*. 52 El i-a întrebat când a început fiul lui să se simtă mai bine. Ei i-au răspuns: „Febra l-a lăsat ieri, la ceasul al șaptelea”.+ 53 Atunci tatăl a știut că era chiar ceasul în care Isus îi zisese: „Fiul tău trăiește”.+ Și el și toată casa lui au crezut. 54 Aceasta a fost a doua oară când Isus a făcut un miracol*+ după ce a venit din Iudeea în Galileea.

5 După aceea a avut loc o sărbătoare+ a iudeilor, iar Isus a urcat la Ierusalim. 2 În Ierusalim, lângă Poarta Oilor,+ este un bazin cu cinci colonade, numit în ebraică Betzata. 3 În aceste colonade erau întinși o mulțime de bolnavi, orbi, șchiopi și oameni cu membre atrofiate*. 4 —— 5 Acolo se afla și un om care era bolnav de 38 de ani. 6 Văzându-l pe omul acesta întins acolo și dându-și seama că era bolnav de mult timp, Isus i-a zis: „Vrei să te faci bine?”.+ 7 Bolnavul i-a răspuns: „Domnule, n-am pe nimeni care să mă pună în bazin când apa este agitată. Până ajung eu, coboară altul înaintea mea”. 8 Isus i-a zis: „Ridică-te! Ia-ți targa și umblă!”.+ 9 Și imediat omul s-a făcut bine, și-a luat targa și a început să umble.

Ziua aceea era sabat.+ 10 De aceea, iudeii i-au zis omului care fusese vindecat: „Este sabat, nu-ți este permis să duci targa”.+ 11 Dar el le-a răspuns: „Cel care m-a făcut bine mi-a zis: «Ia-ți targa și umblă!»”. 12 Ei l-au întrebat: „Cine este omul care ți-a zis: «Ia-ți targa și umblă»?”. 13 Dar omul care fusese însănătoșit nu știa cine era, pentru că Isus dispăruse în mulțimea de acolo.

14 După aceea, Isus l-a întâlnit în templu și i-a zis: „Iată că te-ai făcut bine. Nu mai păcătui, ca să nu ți se întâmple ceva mai rău!”. 15 Omul s-a dus și le-a spus iudeilor că Isus era cel care îl făcuse bine. 16 Din acest motiv îl persecutau iudeii pe Isus, pentru că făcea aceste lucruri în sabat.+ 17 Dar el le-a spus: „Tatăl meu a continuat să lucreze până acum, deci și eu continui să lucrez”.+ 18 Iată de ce căutau iudeii și mai mult să-l omoare: fiindcă nu numai că încălca sabatul, dar îl și numea pe Dumnezeu Tatăl său, făcându-se egal cu Dumnezeu.+

19 Atunci Isus le-a zis: „Foarte adevărat vă spun: Fiul nu poate face nimic de la sine, ci numai ce îl vede pe Tatăl făcând.+ Pentru că lucrurile pe care le face El, le face și Fiul în același fel. 20 Căci Tatăl are afecțiune pentru Fiul+ și îi arată toate lucrurile pe care le face; și îi va arăta lucrări mai mari decât acestea, pentru ca voi să vă minunați.+ 21 Fiindcă, așa cum Tatăl scoală morții și le dă viață,+ tot așa și Fiul dă viață cui vrea.+ 22 Căci Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata i-a încredințat-o Fiului,+ 23 pentru ca toți să-l onoreze pe Fiul așa cum îl onorează pe Tatăl. Cine nu-l onorează pe Fiul nu-l onorează pe Tatăl, care l-a trimis.+ 24 Foarte adevărat vă spun: Cine aude cuvântul meu și îl crede pe Cel care m-a trimis are viață veșnică+ și nu este judecat, ci a trecut din moarte la viață.+

25 Foarte adevărat vă spun: Vine timpul, și acesta este acum, când morții vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu și cei care vor da ascultare vor trăi. 26 Pentru că Tatăl a făcut ca și Fiul să aibă viață în sine însuși,+ așa cum El are viață în sine însuși.+ 27 Și i-a dat autoritate să judece,+ pentru că este Fiul omului.+ 28 Nu vă mirați de lucrul acesta, pentru că vine timpul când toți cei din morminte vor auzi glasul său+ 29 și vor ieși afară: cei care au făcut lucruri bune, pentru o înviere a vieții, iar cei care au practicat lucruri rele, pentru o înviere a judecății.+ 30 Eu nu pot face nimic de la mine. Judec așa cum aud de la Tatăl, iar judecata mea este dreaptă,+ pentru că nu caut voința mea, ci voința Celui care m-a trimis.+

31 Dacă numai eu depun mărturie despre mine, mărturia mea nu este adevărată.+ 32 Dar mai este cineva care depune mărturie despre mine și știu că mărturia pe care o depune despre mine este adevărată.+ 33 Voi ați trimis oameni la Ioan, iar el a depus mărturie despre adevăr.+ 34 Totuși, eu nu am nevoie de mărturia unui om, ci spun aceste lucruri ca să fiți salvați. 35 Omul acela era o lampă aprinsă și strălucitoare și, pentru scurt timp, ați vrut să vă bucurați la lumina lui.+ 36 Dar eu am o mărturie mai mare decât a lui Ioan, căci tocmai lucrările pe care mi le-a dat Tatăl meu să le îndeplinesc – lucrările acestea pe care le fac – depun mărturie că Tatăl m-a trimis.+ 37 Și Tatăl, care m-a trimis, a depus el însuși mărturie despre mine.+ Voi nu i-ați auzit niciodată glasul, nici nu i-ați văzut înfățișarea,+ 38 iar cuvântul său nu rămâne în voi, fiindcă nu-l credeți pe cel pe care l-a trimis el.

39 Voi cercetați Scripturile+ întrucât vă gândiți că prin ele veți avea viață veșnică, dar chiar ele depun mărturie despre mine.+ 40 Și totuși nu vreți să veniți la mine+ ca să aveți viață. 41 Eu nu accept glorie de la oameni; 42 în ceea ce vă privește însă, știu bine că n-aveți în voi iubire pentru Dumnezeu. 43 Eu am venit în numele Tatălui meu, dar nu mă primiți. Dacă altcineva ar veni în propriul lui nume, pe acela l-ați primi. 44 Cum puteți să credeți, când acceptați glorie unii de la alții+ și nu căutați gloria care vine de la singurul Dumnezeu?+ 45 Să nu vă gândiți că eu vă voi acuza înaintea Tatălui; are cine să vă acuze: Moise,+ în care v-ați pus speranța. 46 De fapt, dacă l-ați crede pe Moise, m-ați crede și pe mine, fiindcă el a scris despre mine.+ 47 Dar, dacă nu credeți cele scrise de el, cum veți crede cuvintele mele?”.+

6 Apoi Isus s-a dus pe celălalt țărm al Mării Galileei, sau Tiberiadei.+ 2 Și o mare mulțime îl urma,+ pentru că vedea miracolele* pe care le făcea vindecându-i pe bolnavi.+ 3 Atunci Isus a urcat pe un munte și a stat acolo cu discipolii săi. 4 Paștele,+ sărbătoarea iudeilor, era aproape. 5 Când și-a ridicat ochii și a văzut că o mare mulțime venea la el, Isus i-a zis lui Filip:+ „De unde să cumpărăm pâine ca să mănânce oamenii aceștia?”.+ 6 Dar a spus aceasta ca să-l pună la încercare, fiindcă știa ce urma să facă. 7 Filip i-a răspuns: „Nici pâine de 200 de dinari n-ar fi de ajuns ca să primească fiecare măcar o bucățică”. 8 Unul dintre discipolii săi, Andrei, fratele lui Simon Petru, i-a zis: 9 „Este aici un băiețel care are cinci pâini de orz și doi pești mici. Dar cum să ajungă la atâția oameni?”.+

10 Isus a zis: „Puneți-i să se așeze”. Întrucât în locul acela era multă iarbă, ei s-au așezat acolo; erau cam 5 000 de bărbați.+ 11 Isus a luat pâinea și, după ce a adus mulțumiri, le-a împărțit-o celor care erau așezați acolo; a făcut la fel cu peștișorii, iar ei au primit cât au vrut. 12 După ce au mâncat pe săturate, le-a zis discipolilor săi: „Adunați bucățile rămase, ca să nu se risipească nimic”. 13 Ei au adunat bucățile rămase de la cei ce mâncaseră din cele cinci pâini de orz și au umplut 12 coșuri.

14 Când au văzut miracolul* pe care l-a făcut, oamenii au început să zică: „Într-adevăr, acesta este Profetul care trebuia să vină în lume!”.+ 15 Atunci, știind că urmau să vină ca să-l prindă și să-l facă rege, Isus s-a retras+ din nou pe munte, numai el.+

16 Când s-a lăsat seara, discipolii săi au coborât la mare+ 17 și, urcând într-o barcă, au plecat pe mare spre Capernaum. Se făcuse deja întuneric și Isus încă nu venise la ei.+ 18 Mai mult, marea era tot mai agitată pentru că sufla un vânt puternic.+ 19 Totuși, după ce au vâslit cam cinci sau șase kilometri, l-au văzut pe Isus umblând pe mare și apropiindu-se de barcă. Și s-au înfricoșat. 20 Dar el le-a zis: „Eu sunt! Nu vă temeți!”.+ 21 Atunci l-au luat imediat în barcă și, în scurt timp, barca a ajuns la țărmul spre care se îndreptau.+

22 A doua zi, mulțimea care fusese pe celălalt țărm al mării și văzuse că acolo nu era decât o barcă mică și-a dat seama că Isus nu urcase în barcă împreună cu discipolii săi, ci discipolii săi plecaseră singuri. 23 Dar aproape de locul unde mâncaseră ei pâine după ce Domnul adusese mulțumiri au sosit niște bărci din Tiberiada. 24 Astfel, când mulțimea a văzut că nici Isus și nici discipolii săi nu erau acolo, au urcat în acele bărci și s-au dus la Capernaum să-l caute pe Isus.

25 Când l-au găsit de cealaltă parte a mării, l-au întrebat: „Rabi,+ când ai ajuns aici?”. 26 Isus le-a răspuns: „Foarte adevărat vă spun: Voi nu mă căutați pentru că ați văzut miracole*, ci pentru că ați mâncat din pâini și v-ați săturat.+ 27 Lucrați nu pentru hrana care piere,+ ci pentru hrana nepieritoare, care duce la viață veșnică+ și pe care v-o va da Fiul omului, căci pe el și-a pus Tatăl, Dumnezeu însuși, sigiliul aprobării sale”.+

28 Atunci ei l-au întrebat: „Ce trebuie să facem ca să îndeplinim lucrările lui Dumnezeu?”. 29 Isus le-a răspuns: „Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu: să manifestați credință în cel pe care l-a trimis El”.+ 30 Ei l-au întrebat: „Ce semn faci,+ ca să-l vedem și să te credem? Ce lucrare faci? 31 Strămoșii noștri au mâncat mană în pustiu,+ așa cum este scris: «El le-a dat să mănânce pâine din cer»”.+ 32 Atunci Isus le-a zis: „Foarte adevărat vă spun: Moise nu v-a dat pâinea din cer, dar Tatăl meu vă dă adevărata pâine din cer. 33 Căci pâinea lui Dumnezeu este cel care coboară din cer și dă viață lumii”.+ 34 Ei i-au spus: „Doamne, dă-ne mereu pâinea aceasta”.

35 Isus le-a zis: „Eu sunt pâinea vieții. Celui care vine la mine nu-i va fi deloc foame și celui care manifestă credință în mine nu-i va fi deloc sete, niciodată.+ 36 Dar, așa cum v-am spus, voi m-ați văzut și totuși nu credeți.+ 37 Toți cei pe care mi-i dă Tatăl vor veni la mine și eu nu-l voi alunga niciodată pe cel care vine la mine,+ 38 pentru că am coborât din cer+ ca să fac nu voința mea, ci voința Celui care m-a trimis.+ 39 Aceasta este voința Celui care m-a trimis: să nu-l pierd pe niciunul dintre cei pe care mi i-a dat,+ ci să-i învii+ în ziua din urmă. 40 Căci aceasta este voința Tatălui meu: ca oricine îl recunoaște pe Fiul și manifestă credință în el să aibă viață veșnică.+ Și eu îl voi învia+ în ziua din urmă”.

41 Atunci iudeii au început să murmure împotriva lui pentru că spusese: „Eu sunt pâinea care a coborât din cer”.+ 42 Și ziceau: „Nu este acesta Isus, fiul lui Iosif? Nu îi cunoaștem noi pe tatăl și pe mama lui?+ Cum de spune el acum: «Am coborât din cer»?”. 43 Isus le-a răspuns: „Nu mai murmurați între voi. 44 Nimeni nu poate veni la mine dacă nu-l atrage Tatăl,+ care m-a trimis. Și eu îl voi învia în ziua din urmă.+ 45 În Profeți este scris: «Toți vor fi învățați* de Iehova».+ Oricine îl ascultă pe Tatăl și învață de la el vine la mine. 46 Aceasta nu înseamnă că vreun om l-a văzut pe Tatăl;+ numai cel care este de la Dumnezeu l-a văzut pe Tatăl.+ 47 Foarte adevărat vă spun: Cine crede are viață veșnică.+

48 Eu sunt pâinea vieții.+ 49 Strămoșii voștri au mâncat mană în pustiu și totuși au murit.+ 50 Dar oricine mănâncă din această pâine care coboară din cer nu va muri. 51 Eu sunt pâinea vie care a coborât din cer. Dacă cineva mănâncă din pâinea aceasta, va trăi pentru totdeauna. Și pâinea pe care o voi da eu este carnea mea, pe care o voi oferi pentru viața lumii”.+

52 Atunci iudeii au început să discute aprins unii cu alții și să zică: „Cum poate omul acesta să ne dea carnea lui s-o mâncăm?”. 53 Isus le-a zis: „Foarte adevărat vă spun: Dacă nu mâncați carnea Fiului omului și nu beți sângele lui, nu aveți viață în voi înșivă.+ 54 Cine se hrănește cu carnea mea și bea sângele meu are viață veșnică și eu îl voi învia+ în ziua din urmă, 55 deoarece carnea mea este adevărata hrană și sângele meu este adevărata băutură. 56 Cine se hrănește cu carnea mea și bea sângele meu rămâne în unitate cu mine și eu în unitate cu el.+ 57 Așa cum Tatăl, care este viu, m-a trimis și eu trăiesc datorită Tatălui, tot așa și cel ce se hrănește din mine va trăi datorită mie.+ 58 Aceasta este pâinea care a coborât din cer. Nu este ca atunci când strămoșii voștri au mâncat și totuși au murit. Cine se hrănește cu pâinea aceasta va trăi pentru totdeauna”.+ 59 El a spus aceste lucruri în timp ce preda într-o sinagogă din Capernaum.

60 Când au auzit aceasta, mulți dintre discipolii săi au zis: „Ce cuvinte revoltătoare! Cine le poate asculta?”. 61 Dar Isus, știind că discipolii săi murmurau cu privire la aceasta, le-a zis: „Lucrul acesta vă poticnește? 62 Atunci ce-ați face dacă l-ați vedea pe Fiul omului urcând unde era înainte?+ 63 Spiritul este cel care dă viață,+ carnea nu folosește la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus eu sunt spirit și sunt viață.+ 64 Dar sunt printre voi unii care nu cred”. Căci Isus știa de la început cine erau cei care nu credeau și cine era cel care avea să-l trădeze.+ 65 Atunci le-a mai zis: „Iată de ce v-am spus: Nimeni nu poate veni la mine dacă lucrul acesta nu-i este dat de Tatăl”.+

66 De aceea, mulți dintre discipolii săi s-au întors la lucrurile lăsate în urmă+ și n-au mai mers cu el. 67 Isus le-a zis Celor doisprezece: „Nu vreți să vă duceți și voi?”. 68 Simon Petru i-a răspuns: „Doamne, la cine să ne ducem?+ Tu ai cuvintele vieții veșnice.+ 69 Noi credem și știm că tu ești Sfântul lui Dumnezeu”.+ 70 Isus le-a spus: „Nu v-am ales eu pe toți doisprezece?+ Totuși, unul dintre voi este un calomniator”.+ 71 El se referea la Iuda, fiul lui Simon Iscariot, pentru că acesta avea să-l trădeze, deși era unul dintre Cei doisprezece.+

7 Apoi Isus a continuat să străbată Galileea; el nu voia să meargă în Iudeea, fiindcă iudeii căutau să-l omoare.+ 2 Dar Sărbătoarea Tabernacolelor,+ pe care o țineau iudeii, era aproape. 3 Astfel, frații săi+ i-au zis: „Pleacă, du-te în Iudeea, pentru ca și discipolii tăi să vadă lucrările pe care le faci. 4 Căci nimeni nu face ceva pe ascuns când vrea să fie cunoscut public. Dacă faci lucrurile acestea, arată-te lumii!”. 5 De fapt, frații săi nu manifestau credință în el.+ 6 De aceea, Isus le-a zis: „Timpul meu n-a venit încă,+ dar pentru voi oricând este timpul potrivit. 7 Lumea n-are de ce să vă urască pe voi, dar pe mine mă urăște deoarece mărturisesc că faptele ei sunt rele.+ 8 Urcați voi la sărbătoare; eu încă nu urc la sărbătoarea aceasta, pentru că nu mi-a venit încă timpul”.+ 9 El le-a spus aceste lucruri și a rămas în Galileea.

10 Dar, după ce frații săi au urcat la sărbătoare, a urcat și el, însă nu în văzul tuturor, ci pe ascuns. 11 Iudeii îl căutau la sărbătoare și ziceau: „Unde este omul acela?”. 12 Și în mulțimi se șușotea mult despre el. Unii ziceau: „Este un om bun”. Alții ziceau: „Ba nu, ci înșală mulțimea”.+ 13 Bineînțeles, nimeni nu vorbea despre el în public de teama iudeilor.+

14 Când sărbătoarea trecuse de jumătate, Isus a urcat la templu și a început să predea. 15 Iudeii se mirau și spuneau: „Cum de cunoaște omul acesta atât de bine Scripturile+ fără să fi studiat în școli?”.+ 16 Atunci Isus le-a răspuns: „Învățătura pe care o predau eu nu este a mea, ci a Celui care m-a trimis.+ 17 Dacă vrea cineva să facă voința Sa, va ști dacă această învățătură este de la Dumnezeu+ sau dacă eu vorbesc de la mine. 18 Cine vorbește de la sine își caută propria glorie, dar cine caută gloria celui care l-a trimis,+ acela spune adevărul* și în el nu este nedreptate. 19 Nu v-a dat Moise Legea?+ Dar niciunul dintre voi nu respectă Legea. De ce căutați să mă omorâți?”.+ 20 Mulțimea a răspuns: „Ai demon*!+ Cine caută să te omoare?”. 21 Isus le-a răspuns: „O singură faptă am făcut și toți vă mirați. 22 De aceea, gândiți-vă la lucrul acesta: Moise v-a dat circumcizia+ – nu că ea este de la Moise, ci de la strămoși+ – și voi circumcideți un om în sabat. 23 Dacă un om este circumcis în sabat ca să nu fie încălcată Legea lui Moise, cum de vă mâniați atât de tare pe mine fiindcă am însănătoșit complet un om în sabat?+ 24 Nu mai judecați după aparențe, ci judecați cu dreptate!”.+

25 Atunci unii dintre locuitorii Ierusalimului au zis: „Nu este acesta omul pe care caută ei să-l omoare?+ 26 Și totuși, iată că el vorbește în public și ei nu-i spun nimic. Nu cumva s-au convins conducătorii că el este Cristosul? 27 Dar noi știm de unde este omul acesta;+ totuși, când va veni Cristosul, nimeni nu va ști de unde este”. 28 Astfel, în timp ce preda în templu, Isus a zis cu glas tare: „Voi mă cunoașteți și știți de unde sunt. Eu n-am venit din proprie inițiativă;+ Cel care m-a trimis există cu adevărat, iar voi nu-l cunoașteți.+ 29 Eu îl cunosc,+ pentru că sunt un reprezentant al său și El m-a trimis”. 30 De aceea, ei căutau să-l prindă,+ dar nimeni n-a pus mâna pe el, fiindcă nu-i sosise încă ceasul.+ 31 Totuși, mulți oameni din mulțime au crezut în el+ și ziceau: „Când va veni Cristosul, va face mai multe miracole* decât a făcut omul acesta?”.+

32 Fariseii au auzit mulțimea murmurând aceste lucruri despre el, iar preoții principali și fariseii au trimis niște gărzi ca să-l prindă*. 33 Atunci Isus a zis: „Mai sunt cu voi puțin timp, iar apoi mă duc la Cel care m-a trimis.+ 34 Mă veți căuta, dar nu mă veți găsi și, unde voi fi eu, voi nu puteți veni”.+ 35 De aceea, iudeii ziceau între ei: „Unde are de gând să meargă omul acesta de nu-l vom putea găsi? Doar n-are de gând să meargă la iudeii răspândiți printre greci și să-i învețe pe greci! 36 Ce vrea să spună prin cuvintele: «Mă veți căuta, dar nu mă veți găsi și, unde voi fi eu, voi nu puteți veni»?”.

37 În ultima zi, ziua cea mare a sărbătorii,+ Isus s-a ridicat și a spus cu glas tare: „Dacă îi este cuiva sete, să vină la mine și să bea.+ 38 Dacă cineva crede în mine, «șuvoaie de apă vie vor curge din adâncul ființei lui», așa cum se spune în Scripturi”.+ 39 Totuși, el a spus aceasta cu privire la spiritul pe care urmau să-l primească cei ce credeau în el, căci spiritul încă nu fusese dat,+ fiindcă Isus nu fusese încă glorificat.+ 40 Unii din mulțime care au auzit aceste cuvinte ziceau: „Într-adevăr, acesta este Profetul!”.+ 41 Alții spuneau: „Acesta este Cristosul!”.+ Dar unii ziceau: „Cum, din Galileea vine Cristosul?+ 42 Nu se spune în Scripturi că Cristosul vine din descendența lui David+ și din Betleem,+ satul de unde era David?”.+ 43 Astfel, în mulțime s-a creat dezbinare cu privire la el. 44 Unii dintre ei au vrut să-l prindă*, însă nimeni n-a pus mâna pe el.

45 Gărzile s-au întors la preoții principali și la farisei, iar aceștia le-au întrebat: „De ce nu l-ați adus?”. 46 Gărzile au răspuns: „Niciun om n-a mai vorbit vreodată așa”.+ 47 Atunci fariseii au zis: „Nu cumva ați fost înșelați și voi? 48 A crezut în el vreunul dintre conducători sau dintre farisei?+ 49 Dar această mulțime care nu cunoaște Legea este blestemată”. 50 Nicodim, care venise la Isus cu câtva timp în urmă+ și care era unul dintre farisei, le-a zis: 51 „Judecă Legea noastră un om dacă acesta nu este mai întâi audiat și dacă nu se află ce a făcut?”.+ 52 Ei i-au răspuns: „Doar nu ești și tu din Galileea! Cercetează și vezi că niciun profet nu se va ridica din Galileea”.+

8 12 Și Isus le-a vorbit din nou zicând: „Eu sunt lumina lumii.+ Cine mă urmează nu va umbla nicidecum în întuneric, ci va avea lumina+ vieții”. 13 Atunci fariseii i-au zis: „Tu depui mărturie despre tine. Mărturia ta nu este adevărată”. 14 Isus le-a răspuns: „Chiar dacă depun mărturie despre mine, mărturia mea este adevărată, pentru că eu știu de unde am venit și unde mă duc.+ Dar voi nu știți de unde am venit și unde mă duc. 15 Voi judecați după criterii omenești*;+ eu nu judec pe nimeni. 16 Și chiar dacă judec, judecata mea este în conformitate cu adevărul, pentru că nu sunt singur, ci Tatăl, care m-a trimis, este cu mine.+ 17 De asemenea, în Legea voastră este scris: «Mărturia a doi martori este adevărată».+ 18 Eu depun mărturie despre mine, iar Tatăl, care m-a trimis, depune și el mărturie despre mine”.+ 19 Atunci ei i-au zis: „Unde este Tatăl tău?”. Isus a răspuns: „Voi nu mă cunoașteți nici pe mine, nici pe Tatăl meu.+ Dacă m-ați cunoaște pe mine, l-ați cunoaște și pe Tatăl meu”.+ 20 El a spus aceste cuvinte în timp ce preda în templu, în locul unde erau cutiile trezoreriei.+ Dar nimeni n-a pus mâna pe el, fiindcă nu-i sosise încă ceasul.+

21 Astfel, el le-a zis din nou: „Eu plec și voi mă veți căuta, totuși veți muri în păcatul vostru.+ Unde merg eu, voi nu puteți veni”.+ 22 Atunci iudeii au zis: „Doar n-o să se omoare! Pentru că zice: «Unde merg eu, voi nu puteți veni»”. 23 El le-a mai spus: „Voi sunteți de aici, de jos, eu sunt de sus.+ Voi sunteți din lumea aceasta, eu nu sunt din lumea aceasta. 24 De aceea v-am zis: Veți muri în păcatele voastre. Pentru că, dacă nu credeți că eu sunt cel care spun că sunt, veți muri în păcatele voastre”. 25 Atunci ei i-au zis: „Cine ești?”. Isus le-a răspuns: „Oare de ce vă mai vorbesc? 26 Am multe lucruri de spus despre voi și de judecat. De fapt, Cel care m-a trimis spune adevărul și eu spun în lume chiar lucrurile pe care le-am auzit de la el”.+ 27 Ei n-au înțeles că le vorbea despre Tatăl. 28 Isus a spus: „După ce îl veți înălța* pe Fiul omului,+ veți ști că eu sunt cel care spun că sunt+ și că nu fac nimic de la mine,+ ci spun lucrurile acestea după cum m-a învățat Tatăl. 29 Cel care m-a trimis este cu mine; el nu m-a lăsat singur, pentru că fac mereu lucrurile care îi sunt plăcute”.+ 30 În timp ce spunea acestea, mulți au crezut în el.

31 Atunci Isus le-a mai zis iudeilor care îl crezuseră: „Dacă rămâneți în cuvântul meu, sunteți într-adevăr discipolii mei. 32 Veți cunoaște adevărul+ și adevărul vă va elibera”.+ 33 Ei i-au răspuns: „Noi suntem urmașii* lui Avraam și n-am fost niciodată sclavii nimănui. Cum de spui: «Veți fi liberi»?”. 34 Isus le-a răspuns: „Foarte adevărat vă spun: Oricine practică păcatul este sclav al păcatului.+ 35 Mai mult, sclavul nu rămâne în casă pentru totdeauna, dar fiul rămâne pentru totdeauna. 36 Deci, dacă Fiul vă eliberează, veți fi cu adevărat liberi. 37 Știu că sunteți urmașii lui Avraam. Dar voi căutați să mă omorâți, deoarece cuvântul meu nu pătrunde în voi. 38 Eu spun ce am văzut în timp ce eram cu Tatăl meu,+ însă voi faceți ce ați auzit de la tatăl vostru”. 39 Ei i-au răspuns: „Tatăl nostru este Avraam”. Isus le-a spus: „Dacă ați fi copiii lui Avraam,+ ați face faptele lui Avraam. 40 Dar acum voi căutați să mă omorâți pe mine, un om care v-a spus adevărul pe care l-a auzit de la Dumnezeu.+ Avraam n-a făcut așa ceva. 41 Voi faceți faptele tatălui vostru”. Ei i-au zis: „Noi nu ne-am născut din imoralitate. Avem un singur Tată, pe Dumnezeu”.

42 Isus le-a zis: „Dacă Dumnezeu ar fi Tatăl vostru, m-ați iubi,+ fiindcă de la Dumnezeu am venit și sunt aici. N-am venit din proprie inițiativă, ci El m-a trimis.+ 43 De ce nu înțelegeți ce spun? Deoarece nu puteți asculta* cuvântul meu. 44 Voi sunteți de la tatăl vostru Diavolul și vreți să împliniți dorințele tatălui vostru.+ El a fost un ucigaș când a început+ și n-a rămas ferm în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Când spune o minciună, vorbește potrivit firii lui, pentru că este mincinos și tatăl minciunii.+ 45 Dar eu spun adevărul, de aceea nu mă credeți. 46 Cine dintre voi poate dovedi că sunt vinovat de păcat?+ Dacă spun adevărul, de ce nu mă credeți? 47 Cel care este de la Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu.+ Voi de aceea nu ascultați, pentru că nu sunteți de la Dumnezeu”.+

48 Iudeii i-au spus: „Nu avem noi dreptate când spunem: «Ești samaritean+ și ai demon»?”.+ 49 Isus a răspuns: „Nu am demon, ci îmi onorez Tatăl, dar voi mă dezonorați. 50 Însă eu nu caut glorie pentru mine;+ este Cineva care caută glorie pentru mine și care judecă. 51 Foarte adevărat vă spun: Dacă cineva respectă cuvântul meu, nu va vedea moartea niciodată”.+ 52 Iudeii i-au zis: „Acum știm clar că ai demon. Avraam a murit și profeții la fel, dar tu spui: «Dacă cineva respectă cuvântul meu, nu va gusta moartea niciodată». 53 Doar nu ești tu mai mare decât tatăl nostru Avraam, care a murit! Și profeții au murit. Cine te crezi?”. 54 Isus a răspuns: „Dacă eu mă glorific, gloria mea nu este nimic. Tatăl meu este cel care mă glorifică,+ cel despre care spuneți că este Dumnezeul vostru. 55 Totuși, voi nu-l cunoașteți, dar eu îl cunosc.+ Și, dacă aș spune că nu-l cunosc, aș fi ca voi, un mincinos. Dar eu îl cunosc și respect cuvântul său. 56 Tatăl vostru Avraam s-a bucurat mult de perspectiva de a vedea ziua mea și a văzut-o și s-a bucurat”.+ 57 Atunci iudeii i-au spus: „N-ai nici 50 de ani și l-ai văzut pe Avraam?”. 58 Isus le-a zis: „Foarte adevărat vă spun: Înainte să se nască Avraam, eu eram deja”.+ 59 Atunci ei au luat pietre ca să arunce în el, dar Isus s-a ascuns și a ieșit din templu.

9 În timp ce mergea, a văzut un om care era orb din naștere. 2 Discipolii săi l-au întrebat: „Rabi,+ cine a păcătuit, omul acesta sau părinții lui, de s-a născut orb?”. 3 Isus a răspuns: „Nici omul acesta n-a păcătuit, nici părinții lui. Lucrurile stau astfel pentru ca în el să fie dezvăluite lucrările lui Dumnezeu.+ 4 Trebuie să înfăptuim cât este ziuă lucrările Celui care m-a trimis.+ Vine noaptea, când nimeni nu mai poate lucra. 5 Cât timp sunt în lume, sunt lumina lumii”.+ 6 După ce a spus aceste lucruri, a scuipat pe pământ, a făcut puțin noroi cu saliva sa, a întins noroiul pe ochii omului+ 7 și i-a spus: „Du-te și spală-te în bazinul Siloam” (care se traduce „Trimis”). El s-a dus și s-a spălat, iar când s-a întors, vedea.+

8 Vecinii și cei care îl văzuseră până atunci cerșind au zis: „Nu este acesta omul care stătea și cerșea?”. 9 Unii ziceau: „El este”. Alții ziceau: „Nu, dar seamănă cu el”. Omul spunea: „Eu sunt”. 10 Ei l-au întrebat: „Atunci cum ți-au fost deschiși ochii?”. 11 El a răspuns: „Omul care se numește Isus a făcut puțin noroi, mi l-a întins pe ochi și mi-a zis: «Du-te la Siloam și spală-te».+ Eu m-am dus, m-am spălat și mi-am căpătat vederea”. 12 Atunci ei l-au întrebat: „Unde este omul acela?”. El a spus: „Nu știu”.

13 Și ei l-au dus la farisei pe cel ce fusese orb. 14 Ziua în care Isus a făcut noroiul și i-a deschis ochii+ era sabat.+ 15 Fariseii l-au întrebat și ei cum și-a căpătat vederea. El le-a zis: „Mi-a pus puțin noroi pe ochi, iar eu m-am spălat și acum văd”. 16 Atunci unii dintre farisei au zis: „Omul acela nu este de la Dumnezeu, pentru că nu ține sabatul”.+ Alții au zis: „Cum poate un om care este un păcătos să facă astfel de miracole*?”.+ Și era dezbinare între ei.+ 17 Ei l-au întrebat din nou pe omul orb: „Tu ce spui despre el? Căci ție ți-a deschis ochii!”. Omul a răspuns: „Este profet”.+

18 Totuși, iudeii n-au crezut că el fusese orb și că își căpătase vederea. De aceea, i-au chemat pe părinții omului care acum vedea 19 și i-au întrebat: „Acesta este fiul vostru despre care spuneți că s-a născut orb? Cum de vede acum?”. 20 Părinții lui au răspuns: „Știm că acesta este fiul nostru și că s-a născut orb. 21 Dar, cum de vede acum, nu știm; sau cine i-a deschis ochii, nu știm. Întrebați-l pe el. Este major. Să vorbească el pentru sine”. 22 Părinții lui au spus aceste lucruri pentru că se temeau de iudei,+ căci iudeii se înțeleseseră ca, dacă cineva îl recunoștea pe Isus drept Cristosul, să fie dat afară din sinagogă.+ 23 De aceea au spus părinții lui: „Este major. Întrebați-l pe el”.

24 Ei l-au chemat a doua oară pe omul care fusese orb și i-au zis: „Dă-i glorie lui Dumnezeu! Noi știm că omul acesta este un păcătos”. 25 El a răspuns: „Dacă este un păcătos, nu știu. Un lucru știu: că eram orb și acum văd”. 26 Atunci ei i-au zis: „Ce ți-a făcut? Cum ți-a deschis ochii?”. 27 El le-a răspuns: „V-am spus deja și n-ați ascultat. De ce vreți să auziți din nou? Doar nu vreți să deveniți și voi discipolii lui!”. 28 Atunci i-au spus cu dispreț: „Tu ești discipolul acelui om! Noi suntem discipolii lui Moise. 29 Știm că Dumnezeu i-a vorbit lui Moise, dar acest om nu știm de unde este”. 30 Omul le-a răspuns: „Curios lucru! El mi-a deschis ochii, și totuși voi nu știți de unde este! 31 Știm că Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoși,+ dar, dacă cineva se teme de Dumnezeu și face voința sa, pe acela îl ascultă.+ 32 Niciodată nu s-a mai auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naștere. 33 Dacă omul acesta n-ar fi de la Dumnezeu, n-ar putea face nimic”.+ 34 Ei i-au răspuns: „Tu ești născut cu totul în păcat și ne înveți pe noi?”. Și l-au dat afară.+

35 Isus a auzit că îl dăduseră afară și, când l-a întâlnit, a zis: „Crezi tu în Fiul omului?”. 36 El a răspuns: „Cine este, domnule? Ca să cred în el”. 37 Isus i-a zis: „L-ai văzut. De fapt, este cel care îți vorbește”.+ 38 Omul a spus: „Cred în el, Doamne”. Și s-a plecat înaintea lui. 39 Atunci Isus a spus: „Eu am venit în lume pentru această judecată: ca aceia care nu văd să vadă+ și aceia care văd să ajungă orbi”.+ 40 Fariseii care erau acolo au auzit aceste lucruri și i-au zis: „Doar nu suntem și noi orbi!”.+ 41 Isus le-a spus: „Dacă ați fi orbi, n-ați avea păcat. Voi însă ziceți: «Vedem!». De aceea, păcatul vostru rămâne”.+

10 „Foarte adevărat vă spun: Cine nu intră în staul pe ușă, ci se cațără prin altă parte, este un hoț și un tâlhar.+ 2 Dar cine intră pe ușă este păstorul oilor.+ 3 Portarul îi deschide+ și oile ascultă de glasul lui.+ El își cheamă oile pe nume și le duce afară. 4 După ce scoate toate oile sale, merge înaintea lor și oile îl urmează, fiindcă îi cunosc glasul. 5 Ele nu vor urma nicidecum un străin, ci vor fugi de el, fiindcă nu cunosc glasul străinilor.”+ 6 Isus a făcut această comparație, dar ei n-au înțeles ce le spunea.

7 De aceea, Isus a zis din nou: „Foarte adevărat vă spun: Eu sunt ușa oilor.+ 8 Toți cei care au venit pretinzând că sunt eu sunt hoți și tâlhari, dar oile n-au ascultat de ei. 9 Eu sunt ușa. Cine intră prin mine va fi salvat; va intra și va ieși și va găsi pășune.+ 10 Hoțul nu vine decât să fure, să omoare și să distrugă.+ Eu am venit pentru ca oile să aibă viață, și s-o aibă din belșug. 11 Eu sunt păstorul cel bun.+ Păstorul cel bun își dă viața pentru oi.+ 12 Omul plătit, care nu este păstor și căruia nu-i aparțin oile, lasă oile și fuge când vede lupul venind – iar lupul le prinde și le împrăștie – 13 pentru că este un om plătit și nu-i pasă de oi. 14 Eu sunt păstorul cel bun. Eu îmi cunosc oile și oile mele mă cunosc pe mine,+ 15 așa cum Tatăl mă cunoaște pe mine și eu îl cunosc pe Tatăl.+ Eu îmi dau viața pentru oi.+

16 Și mai am și alte oi, care nu sunt din staulul acesta.+ Și pe acelea trebuie să le aduc înăuntru, iar ele vor asculta de glasul meu și vor fi o singură turmă cu un singur păstor.+ 17 De aceea mă iubește Tatăl:+ pentru că îmi dau viața+ ca să o pot primi din nou. 18 Nimeni nu mi-o ia, ci o dau din proprie inițiativă. Am dreptul* să o dau și am dreptul* să o primesc din nou.+ Aceasta este porunca pe care am primit-o de la Tatăl meu”.

19 Din cauza acestor cuvinte, între iudei s-a creat din nou dezbinare.+ 20 Mulți dintre ei ziceau: „Are demon și și-a ieșit din minți.+ De ce îl ascultați?”. 21 Alții spuneau: „Acestea nu sunt cuvintele unui demonizat. Poate un demon să deschidă ochii orbilor?”.

22 La Ierusalim se ținea atunci Sărbătoarea Dedicării. Era iarnă 23 și Isus mergea prin templu, prin colonada lui Solomon.+ 24 Iudeii l-au înconjurat și i-au zis: „Până când ne vei ține în suspans? Dacă tu ești Cristosul, spune-ne deschis!”. 25 Isus le-a răspuns: „V-am spus și tot nu credeți. Lucrările pe care le fac în numele Tatălui meu, acestea depun mărturie despre mine.+ 26 Dar voi nu credeți, pentru că nu sunteți oile mele.+ 27 Oile mele ascultă de glasul meu; eu le cunosc și ele mă urmează.+ 28 Eu le dau viață veșnică+ și ele nu vor fi distruse niciodată. Nimeni nu le va smulge din mâna mea.+ 29 Oile pe care mi le-a dat Tatăl meu sunt mai de preț decât toate celelalte lucruri și nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui.+ 30 Eu și Tatăl suntem una”.+

31 Iudeii au luat din nou pietre ca să-l omoare.+ 32 Isus le-a zis: „V-am arătat multe lucrări bune de la Tatăl. Pentru care dintre aceste lucrări aruncați cu pietre în mine?”. 33 Iudeii i-au răspuns: „Aruncăm cu pietre în tine nu pentru o lucrare bună, ci pentru blasfemie,+ pentru că tu, deși ești om, te faci dumnezeu”. 34 Isus le-a răspuns: „Nu este scris în Legea voastră: «Am spus: „Sunteți dumnezei”»?+ 35 Dacă Dumnezeu i-a numit «dumnezei»+ pe cei împotriva cărora a vorbit* cuvântul său – iar ceea ce spun Scripturile nu poate fi anulat – , 36 cum de-mi ziceți mie, pe care Tatăl m-a sfințit și m-a trimis în lume*: «Blasfemiezi», pentru că am spus: «Sunt Fiul lui Dumnezeu»?+ 37 Dacă nu fac lucrările Tatălui meu, să nu mă credeți. 38 Dar, dacă le fac, chiar dacă nu mă credeți pe mine, credeți lucrările,+ ca să știți și să înțelegeți că Tatăl este în unitate cu mine și eu sunt în unitate cu Tatăl”.+ 39 Atunci ei au încercat din nou să-l prindă, dar el a reușit să scape de ei.+

40 Isus a trecut din nou dincolo de Iordan, în locul unde boteza Ioan la început,+ și a rămas acolo. 41 Mulți oameni au venit la el; și ziceau: „Ioan n-a făcut niciun miracol*, dar tot ce a spus Ioan despre omul acesta a fost adevărat”.+ 42 Și mulți au crezut în el acolo.

11 Un om pe nume Lazăr era bolnav; el era din Betania,+ satul Mariei și al Martei, sora ei.+ 2 Era acea Maria care a turnat ulei parfumat pe Domnul și i-a șters picioarele cu părul ei;+ Lazăr, cel bolnav, era fratele ei. 3 Surorile lui au trimis să i se spună lui Isus: „Doamne, iată că cel la care ții mult este bolnav”.+ 4 Dar, când a auzit lucrul acesta, Isus a zis: „Până la urmă, această boală nu va fi spre moarte, ci spre gloria lui Dumnezeu,+ pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie glorificat prin ea”.

5 Isus îi iubea pe Marta, pe sora ei și pe Lazăr. 6 Totuși, când a auzit că Lazăr era bolnav, a mai rămas două zile acolo unde era. 7 Apoi le-a zis discipolilor: „Să mergem din nou în Iudeea”. 8 Discipolii i-au zis: „Rabi,+ nu de mult cei din Iudeea căutau să te omoare cu pietre,+ și tu mergi din nou acolo?”. 9 Isus a răspuns: „Nu sunt 12 ore de lumină într-o zi?+ Dacă cineva umblă în lumina zilei, nu se împiedică de nimic, pentru că vede lumina acestei lumi. 10 Dar, dacă cineva umblă noaptea, se împiedică, pentru că lumina nu este în el”.

11 După ce a spus aceste lucruri, a adăugat: „Lazăr, prietenul nostru, doarme,+ dar mă duc să-l trezesc”. 12 Discipolii i-au zis: „Doamne, dacă doarme, se va face bine*”. 13 De fapt, Isus se referise la moartea lui, dar ei credeau că se referea la somnul obișnuit. 14 Atunci Isus le-a spus deschis: „Lazăr a murit+ 15 și mă bucur pentru voi că n-am fost acolo, ca să credeți. Dar acum să mergem la el”. 16 Atunci Toma, numit Geamănul, le-a zis celorlalți discipoli: „Să mergem și noi, ca să murim împreună cu el”.+

17 Când a sosit, Isus a aflat că Lazăr era deja de patru zile în mormânt. 18 Betania era aproape de Ierusalim, cam la trei kilometri. 19 Mulți iudei veniseră la Marta și la Maria ca să le consoleze pentru pierderea fratelui lor. 20 Auzind că venea Isus, Marta i-a ieșit în întâmpinare, dar Maria+ a rămas acasă. 21 Marta i-a zis lui Isus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit. 22 Totuși, chiar și acum, știu că tot ce îi ceri lui Dumnezeu, Dumnezeu îți va da”. 23 Isus i-a spus: „Fratele tău se va scula din morți”. 24 Marta i-a zis: „Știu că se va scula din morți la înviere,+ în ziua din urmă”. 25 Isus i-a spus: „Eu sunt învierea și viața.+ Cine manifestă credință în mine, chiar dacă moare, va reveni la viață 26 și oricine trăiește și manifestă credință în mine nu va muri niciodată.+ Crezi tu lucrul acesta?”. 27 Ea i-a zis: „Da, Doamne, cred că tu ești Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, cel care trebuia să vină în lume”. 28 După ce a spus aceasta, s-a dus și a chemat-o pe Maria, sora ei, spunându-i deoparte: „Învățătorul+ este aici și te cheamă”. 29 Când a auzit aceasta, ea s-a ridicat repede și s-a dus la el.

30 Isus nu intrase încă în sat, ci era tot în locul unde îl întâmpinase Marta. 31 Când au văzut că Maria se ridică repede și iese, iudeii care erau în casă cu ea și o consolau au mers după ea, crezând că se duce să plângă la mormânt.+ 32 Maria a ajuns în locul unde era Isus și, văzându-l, a căzut la picioarele lui și i-a zis: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit”. 33 Când a văzut-o plângând și când i-a văzut plângând și pe iudeii care veniseră cu ea, Isus a gemut în el însuși și s-a tulburat. 34 El a întrebat: „Unde l-ați pus?”. Și i-au răspuns: „Doamne, vino și vezi”. 35 Lui Isus i-au dat lacrimile.+ 36 Atunci iudeii au spus: „Iată cât de mult ținea la el!”. 37 Dar unii dintre ei au zis: „Nu putea omul acesta, care a deschis ochii orbului,+ să facă ceva ca Lazăr să nu moară?”.

38 După ce a gemut din nou în el însuși, Isus s-a dus la mormânt, care era, de fapt, o peșteră. Intrarea era acoperită cu o piatră. 39 Isus a zis: „Dați piatra la o parte!”. Marta, sora celui mort, i-a spus: „Doamne, trebuie să miroasă deja, căci este a patra zi”. 40 Isus i-a zis: „Nu ți-am spus că, dacă vei crede, vei vedea gloria lui Dumnezeu?”.+ 41 Atunci au dat piatra la o parte. Isus și-a ridicat ochii spre cer+ și a zis: „Tată, îți mulțumesc că m-ai ascultat. 42 Este adevărat, știu că întotdeauna mă asculți, dar spun aceasta datorită mulțimii din jur, ca să creadă că tu m-ai trimis”.+ 43 După ce a spus aceste lucruri, a strigat cu glas tare: „Lazăr, vino afară!”.+ 44 Și omul care fusese mort a ieșit, având picioarele și mâinile legate cu fâșii și fața înfășurată într-o pânză. Isus le-a zis: „Dezlegați-l și lăsați-l să meargă!”.

45 Atunci mulți dintre iudeii care veniseră la Maria și care au văzut ce făcuse Isus au crezut în el,+ 46 dar unii dintre ei s-au dus la farisei și le-au spus ce făcuse Isus. 47 Preoții principali și fariseii au adunat Sanhedrinul și au spus: „Ce-i de făcut, pentru că acest om face multe miracole*?+ 48 Dacă îl lăsăm să continue așa, toți vor crede în el și vor veni romanii și ne vor lua atât locul, cât și națiunea”. 49 Dar unul dintre ei, Caiafa,+ care era mare preot în anul acela, le-a zis: „Voi nu știți nimic 50 și n-ați înțeles că este în folosul vostru să moară un singur om pentru popor decât să fie distrusă toată națiunea”.+ 51 Însă aceasta n-a spus-o de la el, ci, fiind mare preot în anul acela, a profețit că Isus trebuia să moară pentru națiune; 52 și nu numai pentru națiune, ci și pentru copiii lui Dumnezeu care erau răspândiți, ca să-i adune în unitate.+ 53 Din ziua aceea, ei au complotat să-l omoare.+

54 De aceea, Isus n-a mai umblat în public printre iudei, ci a plecat de acolo în regiunea de lângă pustiu,+ într-un oraș numit Efraim,+ unde a rămas cu discipolii. 55 Paștele+ iudeilor era aproape și mulți oameni din toată țara au urcat la Ierusalim înainte de Paște ca să se purifice din punct de vedere ceremonial. 56 Ei îl căutau pe Isus și, în timp ce erau în templu, își spuneau unii altora: „Ce ziceți? Credeți că nu va veni deloc la sărbătoare?”. 57 Dar preoții principali și fariseii dăduseră următoarea poruncă: dacă cineva afla unde era Isus, trebuia să anunțe, pentru ca ei să-l prindă*.

12 Cu șase zile înainte de Paște, Isus a sosit în Betania,+ unde locuia Lazăr,+ pe care Isus îl sculase din morți. 2 Ei au pregătit acolo o cină pentru el, iar Marta îi servea.+ Lazăr era unul dintre cei care luau masa* cu el. 3 Maria a luat o litră de ulei parfumat, nard veritabil, foarte scump, l-a turnat pe picioarele lui Isus și i-a șters picioarele cu părul ei.+ Casa s-a umplut de mirosul uleiului parfumat.+ 4 Dar Iuda Iscariot,+ unul dintre discipolii săi, care urma să-l trădeze, a zis: 5 „De ce nu s-a vândut acest ulei parfumat cu 300 de dinari, iar banii să le fie dați săracilor?”. 6 Însă n-a spus lucrul acesta pentru că-i păsa de săraci, ci pentru că era hoț; el ținea cutia cu bani și fura banii care se puneau în ea. 7 Isus a zis: „Las-o în pace, ca să poată ține acest obicei în vederea zilei înmormântării mele.+ 8 Căci pe săraci îi aveți mereu cu voi,+ dar pe mine nu mă veți avea mereu”.+

9 Între timp, o mare mulțime de iudei au aflat că el era acolo și au venit, dar nu numai pentru Isus, ci și ca să-l vadă pe Lazăr, pe care el îl sculase din morți.+ 10 Preoții principali au complotat atunci să-l omoare și pe Lazăr+ 11 pentru că, din cauza lui, mulți iudei se duceau acolo și credeau în Isus.+

12 A doua zi, mulțimea care venise la sărbătoare a auzit că Isus venea la Ierusalim. 13 Astfel, ei au luat ramuri de palmier și i-au ieșit în întâmpinare.+ Și au început să strige: „Salvează, te rugăm! Binecuvântat este cel ce vine în numele lui Iehova,+ da, Regele Israelului!”.+ 14 Găsind un măgăruș, Isus a încălecat pe el,+ după cum este scris: 15 „Nu te teme, fiică a Sionului! Iată că regele tău vine, vine călare pe puiul unei măgărițe”.+ 16 La început, discipolii săi n-au înțeles aceste lucruri,+ dar, când Isus a fost glorificat,+ și-au amintit că ce i s-a întâmplat a fost exact ce era scris despre el.+

17 Și mulțimea care fusese prezentă când Isus l-a chemat pe Lazăr afară din mormânt+ și l-a sculat din morți vorbea despre ceea ce văzuse.+ 18 Acesta era încă un motiv pentru care mulțimea i-a ieșit în întâmpinare: fiindcă auzise că făcuse acel miracol*. 19 Atunci fariseii au zis între ei: „Vedeți, nu reușim să facem nimic. Iată că toată lumea se duce după el!”.+

20 Printre cei care veniseră la sărbătoare ca să se închine erau și niște greci. 21 Aceștia s-au apropiat de Filip,+ care era din Betsaida Galileei, și l-au rugat zicând: „Domnule, am vrea să-l vedem pe Isus”. 22 Filip s-a dus și i-a spus lui Andrei,+ iar Andrei și Filip s-au dus și i-au spus lui Isus.

23 Dar Isus le-a răspuns: „A venit timpul ca Fiul omului să fie glorificat.+ 24 Foarte adevărat vă spun: Dacă un bob de grâu nu cade pe pământ și nu moare, acesta rămâne doar un bob. Dar, dacă moare,+ dă mult rod. 25 Cine își iubește viața o distruge, dar cine își urăște viața+ în această lume o va ocroti pentru a avea viață veșnică.+ 26 Dacă cineva vrea să-mi slujească, să mă urmeze, iar acolo unde sunt eu va fi și slujitorul meu.+ Dacă cineva vrea să-mi slujească, Tatăl îl va onora. 27 Acum sunt tulburat,+ și ce să spun? Tată, scapă-mă de ceasul acesta!+ Totuși, pentru aceasta am venit, pentru ceasul acesta. 28 Tată, glorifică-ți numele!”. Atunci din cer s-a auzit un glas:+ „L-am glorificat și îl voi mai glorifica!”.+

29 Mulțimea care stătea acolo a auzit glasul și spunea că a tunat. Alții ziceau: „I-a vorbit un înger”. 30 Isus a zis: „Acest glas nu s-a auzit pentru mine, ci pentru voi.+ 31 Acum are loc judecata acestei lumi, acum conducătorul acestei lumi+ va fi aruncat afară.+ 32 Dar eu, când voi fi înălțat de pe pământ*,+ voi atrage la mine oameni de orice fel”.+ 33 Spunea aceasta ca să arate ce fel de moarte urma să aibă.+ 34 Mulțimea i-a răspuns: „Am aflat din Lege că Cristosul rămâne pentru totdeauna.+ Cum de spui că Fiul omului trebuie să fie înălțat?+ Cine este acest Fiu al omului?”. 35 Atunci Isus le-a spus: „Lumina va mai fi printre voi puțin timp.+ Umblați cât timp mai aveți lumina, pentru ca întunericul să nu pună stăpânire pe voi. Cine umblă în întuneric nu știe unde merge.+ 36 Cât timp aveți lumina, manifestați credință în lumină, ca să deveniți fii ai luminii”.+

Isus a spus aceste lucruri, apoi a plecat și s-a ascuns de ei. 37 Deși făcuse atât de multe miracole* înaintea lor, ei n-au crezut în el. 38 Astfel, s-au împlinit cuvintele profetului Isaia, care a zis: „Iehova, cine a crezut lucrul auzit de la noi*?+ Și cui i-a fost dezvăluit brațul lui Iehova?”.+ 39 Isaia a arătat și motivul pentru care ei nu puteau să creadă: 40 „El le-a orbit ochii și le-a împietrit inima, ca să nu vadă cu ochii, să nu înțeleagă cu inima și să nu se întoarcă, iar eu să-i vindec”.+ 41 Isaia a spus aceste lucruri pentru că a văzut gloria sa; și a vorbit despre el.+ 42 Însă unii, chiar și mulți dintre conducători, au crezut în el,+ dar din cauza fariseilor nu recunoșteau, ca să nu fie dați afară din sinagogă,+ 43 căci au iubit gloria oamenilor mai mult decât gloria lui Dumnezeu*.+

44 Totuși, Isus a spus cu glas tare: „Cine crede în mine crede nu numai în mine, ci și în Cel care m-a trimis.+ 45 Și cine mă vede pe mine îl vede și pe Cel care m-a trimis.+ 46 Am venit ca lumină în lume,+ pentru ca oricine crede în mine să nu rămână în întuneric.+ 47 Dar, dacă cineva aude cuvintele mele și nu le respectă, eu nu-l judec, fiindcă n-am venit să judec lumea, ci să salvez lumea.+ 48 Pe cel care mă respinge și nu primește cuvintele mele are cine să-l judece. Cuvântul pe care l-am spus este cel care îl va judeca în ziua din urmă.+ 49 Pentru că n-am vorbit de la mine, ci Tatăl, care m-a trimis, mi-a poruncit ce să spun și despre ce să vorbesc.+ 50 Și știu că porunca lui înseamnă* viață veșnică.+ Deci tot ce vorbesc, vorbesc așa cum mi-a spus Tatăl”.+

13 Isus știa înainte de sărbătoarea Paștelui că îi sosise ceasul+ să plece din lumea aceasta și să se ducă la Tatăl.+ Și, iubindu-i pe ai săi care erau în lume, i-a iubit până la sfârșit.+ 2 Era în timpul cinei*, iar Diavolul îi pusese deja în inimă lui Iuda Iscariot,+ fiul lui Simon, să-l trădeze.+ 3 Astfel, Isus, știind că Tatăl dăduse toate lucrurile în mâna sa și că venise de la Dumnezeu și se ducea la Dumnezeu,+ 4 s-a ridicat de la masă, și-a dat jos mantia, apoi a luat un prosop și l-a pus în jurul mijlocului.+ 5 După aceea a pus apă într-un lighean și a început să spele picioarele discipolilor și să le șteargă cu prosopul pe care îl pusese în jurul mijlocului.+ 6 Când a ajuns la Simon Petru, acesta i-a zis: „Doamne, tu să-mi speli picioarele?”. 7 Isus i-a răspuns: „Ce fac eu tu nu înțelegi acum, dar vei înțelege după aceea”. 8 Petru i-a spus: „Niciodată nu-mi vei spăla picioarele!”. Isus i-a zis: „Dacă nu ți le spăl,+ nu ai parte cu mine”. 9 Simon Petru i-a zis: „Doamne, spală-mi nu numai picioarele, ci și mâinile și capul!”. 10 Isus i-a zis: „Cine s-a îmbăiat nu are nevoie să-i fie spălate decât picioarele, fiindcă este în întregime curat.+ Și voi sunteți curați, dar nu toți”. 11 Căci știa cine avea să-l trădeze.+ De aceea a zis: „Nu toți sunteți curați”.

12 După ce le-a spălat picioarele și s-a îmbrăcat cu mantia, s-a așezat* din nou la masă și le-a zis: „Înțelegeți ce am făcut? 13 Voi mă numiți «Învățător»+ și «Domn» și aveți dreptate, pentru că aceasta sunt.+ 14 Deci, dacă eu, Domnul și Învățătorul, v-am spălat picioarele,+ și voi trebuie să vă spălați picioarele unii altora.+ 15 Fiindcă v-am dat un exemplu*, pentru ca, așa cum v-am făcut eu, așa să faceți și voi.+ 16 Foarte adevărat vă spun: Sclavul nu este mai mare decât stăpânul lui, nici cel trimis nu este mai mare decât cel care l-a trimis.+ 17 Acum, că știți aceste lucruri, sunteți fericiți dacă le faceți.+ 18 Nu vorbesc despre voi toți; îi cunosc pe cei pe care i-am ales. Dar aceasta se întâmplă ca să se împlinească ceea ce spun Scripturile:+ «Cel care mânca pâinea mea s-a întors împotriva mea».+ 19 Vă spun acum, înainte să se întâmple, pentru ca, atunci când se va întâmpla, să credeți că eu sunt cel care spun că sunt.+ 20 Foarte adevărat vă spun: Cine îl primește pe cel trimis de mine mă primește și pe mine+ și cine mă primește pe mine îl primește și pe Cel care m-a trimis”.+

21 După ce a spus aceste lucruri, Isus s-a tulburat în spiritul lui și a spus deschis: „Foarte adevărat vă spun că unul dintre voi mă va trăda”.+ 22 Discipolii s-au uitat unii la alții, neștiind despre cine vorbea.+ 23 Unul dintre discipoli, cel pe care îl iubea Isus,+ era așezat* la masă lângă Isus. 24 Atunci Simon Petru i-a făcut acestuia semn cu capul și l-a întrebat: „Despre cine vorbește?”. 25 Acesta s-a rezemat de pieptul lui Isus și l-a întrebat: „Doamne, cine este?”.+ 26 Isus a răspuns: „Este cel căruia îi voi da bucata de pâine pe care o înmoi”.+ Astfel, după ce a înmuiat pâinea, i-a dat-o lui Iuda, fiul lui Simon Iscariot. 27 După ce Iuda a luat bucata de pâine, Satan a intrat în el.+ Atunci Isus i-a zis: „Ce faci, fă mai repede!”. 28 Dar niciunul dintre cei care stăteau* la masă nu știa de ce i-a spus aceasta. 29 Unii credeau că, întrucât Iuda ținea cutia cu bani,+ Isus îi spusese: „Cumpără lucrurile de care avem nevoie pentru sărbătoare” sau că trebuia să le dea ceva săracilor. 30 Așadar, după ce a primit bucata de pâine, a ieșit imediat. Era noapte.+

31 După ce Iuda a ieșit, Isus a zis: „Acum Fiul omului este glorificat+ și Dumnezeu este glorificat prin el*. 32 Dumnezeu însuși îl va glorifica,+ și îl va glorifica imediat. 33 Copilașilor, mai sunt cu voi puțin timp. Mă veți căuta, dar, așa cum le-am spus iudeilor, așa vă spun și vouă acum: «Unde mă duc eu, voi nu puteți veni».+ 34 Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiți unii pe alții; așa cum v-am iubit eu,+ așa să vă iubiți și voi unii pe alții.+ 35 Prin aceasta vor ști toți că sunteți discipolii mei: dacă aveți iubire între voi”.+

36 Simon Petru l-a întrebat: „Doamne, unde te duci?”. Isus i-a răspuns: „Unde mă duc eu, tu nu mă poți urma acum, dar mă vei urma mai târziu”.+ 37 Petru i-a zis: „Doamne, de ce nu te pot urma acum? Îmi voi da viața pentru tine”.+ 38 Isus a răspuns: „Îți vei da viața pentru mine? Foarte adevărat îți spun: Nicidecum nu va cânta cocoșul până nu mă vei renega de trei ori”.+

14 „Să nu vi se tulbure inima.+ Manifestați credință în Dumnezeu,+ manifestați credință și în mine. 2 În casa Tatălui meu sunt multe locuri de locuit. Dacă n-ar fi așa, v-aș fi spus. Dar acum mă duc să vă pregătesc un loc.+ 3 Și, după ce mă voi duce și vă voi pregăti un loc, voi veni din nou și vă voi primi acasă la mine, pentru ca acolo unde sunt eu să fiți și voi.+ 4 Și voi cunoașteți calea spre locul unde mă duc.”

5 Toma+ i-a zis: „Doamne, noi nu știm unde te duci. Cum putem să cunoaștem calea?”.

6 Isus i-a spus: „Eu sunt calea,+ adevărul+ și viața.+ Nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine.+ 7 Dacă m-ați fi cunoscut pe mine, l-ați fi cunoscut și pe Tatăl meu.+ De acum îl cunoașteți și, de fapt, l-ați văzut deja”.+

8 Filip i-a zis: „Doamne, arată-ni-l pe Tatăl și ne este de ajuns”.

9 Isus i-a zis: „De atâta timp sunt cu voi și totuși, Filip, n-ai ajuns să mă cunoști? Cine m-a văzut pe mine l-a văzut și pe Tatăl.+ Cum de spui: «Arată-ni-l pe Tatăl»? 10 Nu crezi că eu sunt în unitate cu Tatăl și că Tatăl este în unitate cu mine?+ Lucrurile pe care vi le spun nu le spun de la mine,+ ci Tatăl, care rămâne în unitate cu mine, își face lucrările prin mine. 11 Credeți-mă când spun că eu sunt în unitate cu Tatăl și că Tatăl este în unitate cu mine. Dacă nu, credeți datorită acestor lucrări.+ 12 Foarte adevărat vă spun: Cine manifestă credință în mine va face și el lucrările pe care le fac eu. Și va face lucrări mai mari decât acestea,+ pentru că eu mă duc la Tatăl.+ 13 De asemenea, orice veți cere în numele meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie glorificat prin Fiul.+ 14 Dacă veți cere ceva în numele meu, voi face.

15 Dacă mă iubiți, veți respecta poruncile mele.+ 16 Și eu îl voi ruga pe Tatăl, iar el vă va da un alt ajutor care să fie cu voi pentru totdeauna:+ 17 spiritul adevărului,+ pe care lumea nu-l poate primi, pentru că nici nu-l vede, nici nu-l cunoaște.+ Voi îl cunoașteți, pentru că rămâne cu voi și este în voi. 18 Nu vă voi lăsa singuri. Voi veni la voi.+ 19 Încă puțin timp și lumea nu mă va mai vedea, dar voi mă veți vedea,+ pentru că eu trăiesc și veți trăi și voi. 20 În ziua aceea veți ști că eu sunt în unitate cu Tatăl meu, că voi sunteți în unitate cu mine și că eu sunt în unitate cu voi.+ 21 Cine are* poruncile mele și le respectă, acela mă iubește. Iar cel care mă iubește va fi iubit de Tatăl meu;+ și eu îl voi iubi și mă voi arăta clar lui”.

22 Iuda,+ nu Iscariot, l-a întrebat: „Doamne, cum de vrei să te arăți clar nouă și nu lumii?”.

23 Isus i-a răspuns: „Dacă cineva mă iubește, va respecta cuvântul meu+ și Tatăl meu îl va iubi, iar noi vom veni la el și vom locui cu el.+ 24 Cine nu mă iubește nu respectă cuvintele mele. Cuvântul pe care îl auziți nu este al meu, ci este al Tatălui, care m-a trimis.+

25 Vă spun aceste lucruri cât mai sunt cu voi. 26 Dar ajutorul, spiritul sfânt, pe care Tatăl îl va trimite în numele meu, vă va învăța toate lucrurile și vă va aminti tot ce v-am spus.+ 27 Vă las pacea; vă dau pacea mea.+ Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu vi se strângă de teamă. 28 Ați auzit că v-am zis: «Plec și mă voi întoarce la voi». Dacă m-ați iubi, v-ați bucura că mă duc la Tatăl, pentru că Tatăl este mai mare decât mine.+ 29 V-am spus lucrul acesta înainte să se întâmple, ca să credeți când se va întâmpla.+ 30 Nu voi mai vorbi mult cu voi, pentru că vine conducătorul lumii;+ totuși, el nu are nicio putere asupra mea.+ 31 Dar, pentru ca lumea să știe că eu îl iubesc pe Tatăl, fac așa cum mi-a poruncit Tatăl să fac.+ Ridicați-vă, să plecăm de aici.

15 Eu sunt adevărata viță și Tatăl meu este viticultorul. 2 El înlătură orice mlădiță din mine care nu dă rod și curăță orice mlădiță care dă rod, ca să dea mai mult rod.+ 3 Voi sunteți deja curați datorită cuvântului pe care vi l-am spus.+ 4 Rămâneți în unitate cu mine și eu voi rămâne în unitate cu voi. Așa cum mlădița nu poate da rod de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot așa nici voi nu puteți dacă nu rămâneți în unitate cu mine.+ 5 Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele. Cine rămâne în unitate cu mine și eu în unitate cu el, acela dă mult rod;+ pentru că separați de mine nu puteți face* nimic. 6 Dacă cineva nu rămâne în unitate cu mine, este aruncat ca o mlădiță și se usucă. Aceste mlădițe sunt strânse, aruncate în foc și arse.+ 7 Dacă rămâneți în unitate cu mine, iar cuvintele mele rămân în voi, cereți orice vreți și vi se va da.+ 8 Tatăl meu este glorificat prin aceasta: că voi continuați să dați mult rod și că vă dovediți discipolii mei.+ 9 Așa cum Tatăl m-a iubit pe mine,+ așa v-am iubit și eu pe voi; rămâneți în iubirea mea. 10 Dacă respectați poruncile mele, veți rămâne în iubirea mea,+ așa cum și eu am respectat poruncile Tatălui și rămân în iubirea sa.+

11 V-am spus aceste lucruri pentru ca bucuria mea să fie în voi și bucuria voastră să fie deplină.+ 12 Iată porunca mea: Să vă iubiți unii pe alții așa cum v-am iubit eu.+ 13 Nimeni nu are iubire mai mare decât cel care își dă viața pentru prietenii săi.+ 14 Voi sunteți prietenii mei dacă faceți ce vă poruncesc.+ 15 Nu vă mai numesc sclavi, fiindcă sclavul nu știe ce face stăpânul lui. Ci v-am numit prieteni, pentru că v-am făcut cunoscute toate lucrurile pe care le-am auzit de la Tatăl meu. 16 Nu voi m-ați ales pe mine, ci eu v-am ales pe voi și v-am desemnat să vă duceți și să continuați să dați rod, rod care să rămână, pentru ca, indiferent ce îi cereți Tatălui în numele meu, el să vă dea.+

17 Vă poruncesc aceste lucruri ca să vă iubiți unii pe alții.+ 18 Dacă lumea vă urăște, știți că pe mine m-a urât înainte să vă urască pe voi.+ 19 Dacă ați face parte din lume, lumea ar iubi ce este al ei. Dar, fiindcă nu faceți parte din lume,+ ci v-am ales din lume, de aceea lumea vă urăște.+ 20 Aduceți-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: Sclavul nu este mai mare decât stăpânul lui. Dacă m-au persecutat pe mine, vă vor persecuta și pe voi;+ dacă au respectat cuvântul meu, îl vor respecta și pe al vostru. 21 Dar vă vor face toate acestea din cauza numelui meu, pentru că ei nu-l cunosc pe Cel care m-a trimis.+ 22 Dacă n-aș fi venit și nu le-aș fi vorbit, n-ar avea păcat.+ Dar acum n-au nicio scuză pentru păcatul lor.+ 23 Cine mă urăște pe mine îl urăște și pe Tatăl meu.+ 24 Dacă n-aș fi făcut în mijlocul lor lucrările pe care nimeni altul nu le-a făcut, n-ar avea păcat.+ Dar acum m-au văzut și ne-au urât și pe mine, și pe Tatăl meu. 25 Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească cuvântul scris în Legea lor: «M-au urât fără motiv».+ 26 Când va veni ajutorul pe care vi-l voi trimite de la Tatăl, spiritul adevărului,+ care vine de la Tatăl, acela va depune mărturie despre mine.+ 27 Și voi, la rândul vostru, va trebui să depuneți mărturie+ despre mine, pentru că ați fost cu mine de la început.

16 V-am spus toate acestea ca să nu vă poticniți. 2 Vă vor da afară din sinagogă.+ De fapt, vine timpul când oricine vă va omorî+ va crede că a îndeplinit un serviciu sacru pentru Dumnezeu. 3 Dar vor face aceste lucruri pentru că n-au ajuns să-l cunoască nici pe Tatăl, nici pe mine.+ 4 Totuși, v-am spus toate acestea pentru ca, atunci când va veni timpul să se întâmple, să vă aduceți aminte că vi le-am spus.+

Nu vi le-am spus de la început fiindcă eram cu voi. 5 Acum însă mă duc la Cel care m-a trimis;+ cu toate acestea, niciunul dintre voi nu mă întreabă: «Unde te duci?». 6 Dar, pentru că v-am spus toate acestea, întristarea v-a umplut inima.+ 7 Totuși, vă spun adevărul: Este în folosul vostru că plec. Pentru că, dacă nu plec, ajutorul+ nu va veni la voi; dar, dacă plec, vi-l voi trimite. 8 Și, când acela va veni, va aduce lumii dovezi convingătoare cu privire la păcat, la dreptate și la judecată: 9 mai întâi, cu privire la păcat,+ pentru că ei nu manifestă credință în mine;+ 10 apoi, cu privire la dreptate, pentru că mă duc la Tatăl și nu mă veți mai vedea; 11 iar apoi, cu privire la judecată, pentru că conducătorul acestei lumi a fost judecat.+

12 Mai am multe să vă spun, dar acum nu le puteți duce.+ 13 Însă, când va veni acela, spiritul adevărului,+ el vă va călăuzi în tot adevărul, fiindcă nu va vorbi de la el, ci va spune ce aude și vă va anunța lucrurile care vor veni.+ 14 Acela mă va glorifica,+ pentru că el vă va anunța ceea ce primește de la mine.+ 15 Tot ce are Tatăl este și al meu.+ De aceea am spus că vă va anunța ceea ce primește de la mine. 16 Încă puțin timp și nu mă veți mai vedea+ și din nou încă puțin timp și mă veți vedea”.

17 Atunci unii dintre discipolii săi au zis între ei: „Ce vrea să spună prin cuvintele: «Încă puțin timp și nu mă veți mai vedea și din nou încă puțin timp și mă veți vedea» și «pentru că mă duc la Tatăl»?”. 18 Și au continuat să zică: „Ce vrea să spună prin cuvintele «încă puțin timp»? Nu înțelegem despre ce vorbește”. 19 Isus știa că voiau să-i pună întrebări, de aceea le-a zis: „Vă întrebați unii pe alții ce am vrut să spun prin cuvintele: «Încă puțin timp și nu mă veți mai vedea și din nou încă puțin timp și mă veți vedea»? 20 Foarte adevărat vă spun: Veți plânge și veți jeli,+ dar lumea se va bucura. Vă veți întrista, dar tristețea voastră se va transforma în bucurie.+ 21 Când trebuie să nască, o femeie este cuprinsă de neliniște* pentru că i-a sosit timpul. Dar, după ce a dat naștere copilului, nu-și mai amintește suferința*, de bucurie că a venit un copil pe lume. 22 Tot așa, și voi sunteți acum cuprinși de tristețe, dar eu vă voi vedea din nou și inima vi se va bucura+ și nimeni nu vă va lua bucuria. 23 În ziua aceea nu-mi veți mai pune nicio întrebare. Foarte adevărat vă spun: Dacă veți cere ceva de la Tatăl,+ el vă va da în numele meu.+ 24 Până acum n-ați cerut nimic în numele meu. Cereți și veți primi, pentru ca bucuria voastră să fie deplină.

25 V-am spus aceste lucruri folosind comparații. Vine timpul când nu vă voi mai vorbi folosind comparații, ci vă voi vorbi deschis despre Tatăl. 26 În ziua aceea îi veți adresa cereri Tatălui în numele meu; și, prin aceste cuvinte, nu vreau să spun că eu voi adresa cereri pentru voi. 27 Căci Tatăl însuși are afecțiune pentru voi, fiindcă și voi ați avut afecțiune pentru mine+ și ați crezut că am venit ca reprezentant al lui Dumnezeu.+ 28 Eu am venit ca reprezentant al Tatălui și am venit în lume. Acum părăsesc lumea și mă duc la Tatăl”.+

29 Discipolii săi au zis: „Iată că acum vorbești deschis și nu folosești comparații. 30 Acum știm că tu cunoști toate lucrurile și n-ai nevoie să ți se pună întrebări. De aceea credem că ai venit de la Dumnezeu”. 31 Isus le-a spus: „Acum credeți? 32 Iată că vine timpul, și chiar a venit, când vă veți împrăștia, fiecare ducându-se la casa lui, și mă veți lăsa singur.+ Dar nu sunt singur, pentru că Tatăl este cu mine.+ 33 V-am spus aceste lucruri ca să aveți pace prin intermediul meu.+ În lume veți avea necazuri,+ dar curaj! Eu am învins lumea”.+

17 După ce a spus aceste lucruri, Isus și-a ridicat ochii spre cer și a zis: „Tată, a sosit ceasul. Glorifică-l pe fiul tău, pentru ca fiul tău să te glorifice pe tine.+ 2 Tu i-ai dat autoritate peste toți oamenii+ ca să le poată da viață veșnică+ tuturor celor pe care i i-ai dat.+ 3 Aceasta înseamnă viața veșnică:+ să ajungă să te cunoască pe tine, singurul Dumnezeu adevărat,+ și pe cel pe care l-ai trimis tu, Isus Cristos.+ 4 Eu te-am glorificat pe pământ,+ sfârșind lucrarea pe care mi-ai dat-o să o fac.+ 5 Și acum, Tată, glorifică-mă lângă tine cu gloria pe care am avut-o alături de tine înainte de a fi lumea.+

6 Le-am dezvăluit* numele tău oamenilor pe care mi i-ai dat din lume.+ Ai tăi erau și tu mi i-ai dat, iar ei au respectat cuvântul tău. 7 Acum ei știu că toate lucrurile pe care mi le-ai dat sunt de la tine, 8 pentru că le-am dat cuvintele pe care tu mi le-ai dat mie;+ ei le-au acceptat și au știut sigur că am venit ca reprezentant al tău+ și au crezut că tu m-ai trimis.+ 9 Eu mă rog pentru ei; nu mă rog pentru lume, ci pentru cei pe care mi i-ai dat, fiindcă sunt ai tăi; 10 toate lucrurile mele sunt ale tale și lucrurile tale sunt ale mele;+ și eu am fost glorificat în mijlocul lor.

11 Eu nu mai sunt în lume, pentru că vin la tine, dar ei sunt în lume.+ Tată sfânt, veghează asupra lor+ datorită numelui tău, pe care mi l-ai dat, pentru ca ei să fie una, așa cum noi suntem una.+ 12 Când eram cu ei, vegheam asupra lor+ datorită numelui tău, pe care mi l-ai dat. I-am ocrotit și niciunul dintre ei n-a fost distrus,+ decât fiul distrugerii,+ ca să se împlinească ceea ce spun Scripturile.+ 13 Dar acum vin la tine și spun aceste lucruri cât sunt încă în lume, pentru ca ei să simtă în mod deplin bucuria mea.+ 14 Le-am dat cuvântul tău, dar lumea i-a urât,+ fiindcă ei nu fac parte din lume,+ așa cum nici eu nu fac parte din lume.

15 Nu te rog să-i iei din lume, ci să veghezi asupra lor din cauza celui rău.+ 16 Ei nu fac parte din lume,+ așa cum nici eu nu fac parte din lume.+ 17 Sfințește-i prin intermediul adevărului;+ cuvântul tău este adevărul.+ 18 Așa cum tu m-ai trimis în lume, așa i-am trimis și eu în lume.+ 19 Și eu mă sfințesc în folosul lor, pentru ca și ei să fie sfințiți prin intermediul adevărului.

20 Nu mă rog numai pentru ei, ci și pentru cei care vor crede în mine prin cuvântul lor, 21 pentru ca toți să fie una,+ așa cum tu, Tată, ești în unitate cu mine și eu în unitate cu tine,+ și pentru ca și ei să fie în unitate cu noi, astfel încât lumea să creadă că tu m-ai trimis. 22 Le-am dat gloria pe care tu mi-ai dat-o mie, pentru ca ei să fie una, așa cum noi suntem una.+ 23 Eu sunt în unitate cu ei și tu în unitate cu mine, pentru ca ei să fie făcuți perfecți în unitate,+ astfel încât lumea să știe că tu m-ai trimis și că i-ai iubit așa cum m-ai iubit pe mine. 24 Tată, vreau ca aceia pe care mi i-ai dat să fie cu mine, acolo unde sunt eu,+ ca să vadă gloria mea, pe care tu mi-ai dat-o, fiindcă m-ai iubit înainte de întemeierea lumii.+ 25 Tată drept, lumea nu te cunoaște,+ dar eu te cunosc,+ iar aceștia au înțeles că tu m-ai trimis. 26 Eu le-am făcut cunoscut numele tău și îl voi mai face cunoscut,+ pentru ca iubirea cu care m-ai iubit tu să fie în ei și eu în unitate cu ei”.+

18 După ce a spus aceste lucruri, Isus s-a dus cu discipolii săi dincolo de valea Chedron,+ unde era o grădină. Și el și discipolii săi au intrat în ea.+ 2 Iuda, trădătorul său,+ cunoștea și el locul, căci Isus se întâlnise acolo cu discipolii săi de multe ori. 3 Astfel, Iuda a luat un detașament de soldați și gărzile trimise de preoții principali și de farisei și a venit acolo cu torțe, cu lămpi și cu arme.+ 4 Atunci, știind tot ce avea să i se întâmple, Isus a ieșit în față și i-a întrebat: „Pe cine căutați?”. 5 Ei i-au răspuns: „Pe Isus Nazarineanul”.+ El le-a zis: „Eu sunt”. Iuda, trădătorul său, era și el cu ei.+

6 Însă, când Isus le-a zis: „Eu sunt”, ei s-au dat înapoi și au căzut la pământ.+ 7 Atunci el i-a întrebat din nou: „Pe cine căutați?”. Ei au zis: „Pe Isus Nazarineanul”. 8 Isus a răspuns: „V-am spus că eu sunt. Deci, dacă pe mine mă căutați, lăsați-i pe bărbații aceștia să plece”. 9 Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească ce spusese el: „Dintre cei pe care mi i-ai dat n-am pierdut niciunul”.+

10 Atunci Simon Petru, care avea o sabie, a scos-o și l-a lovit pe sclavul marelui preot, tăindu-i urechea dreaptă.+ Numele sclavului era Malcus. 11 Dar Isus i-a zis lui Petru: „Pune sabia în teacă.+ Oare nu trebuie să beau paharul pe care mi l-a dat Tatăl?”.+

12 Atunci soldații, comandantul și gărzile iudeilor l-au prins* pe Isus și l-au legat. 13 L-au dus mai întâi la Ana, căci era socrul lui Caiafa,+ care era mare preot în anul acela.+ 14 Caiafa era cel care îi sfătuise pe iudei că era în folosul lor să moară un singur om pentru popor.+

15 Simon Petru, precum și un alt discipol, îl urma pe Isus.+ Discipolul acela, pe care marele preot îl cunoștea, a intrat cu Isus în curtea marelui preot, 16 dar Petru a rămas afară, la ușă*. Atunci celălalt discipol, pe care marele preot îl cunoștea, a ieșit și a vorbit cu servitoarea care era portăreasă și l-a adus pe Petru înăuntru. 17 Servitoarea l-a întrebat pe Petru: „Nu cumva ești și tu unul dintre discipolii acestui om?”. El a zis: „Nu sunt!”.+ 18 Sclavii și gărzile stăteau în jurul unui foc de cărbuni, pe care îl aprinseseră pentru că era frig, și se încălzeau. Petru stătea și el cu ei și se încălzea.

19 Și preotul principal l-a întrebat pe Isus despre discipolii săi și despre învățătura sa. 20 Isus i-a răspuns: „Am vorbit lumii în public. Eu întotdeauna am predat în sinagogă și în templu,+ unde se adună toți iudeii, și n-am spus nimic pe ascuns. 21 De ce mă întrebi pe mine? Întreabă-i pe cei care au auzit ce le-am spus. Iată că ei știu ce-am zis”. 22 Când a spus aceste lucruri, una dintre gărzile care stăteau acolo i-a dat o palmă lui Isus+ și a zis: „Așa îi răspunzi preotului principal?”. 23 Isus i-a răspuns: „Dacă am spus ceva greșit, mărturisește care este acel lucru greșit. Dar, dacă ceea ce am spus este corect, de ce mă lovești?”. 24 Atunci Ana l-a trimis legat la Caiafa, marele preot.+

25 Simon Petru stătea acolo și se încălzea. Atunci ei i-au zis: „Nu ești și tu unul dintre discipolii lui?”. El a negat zicând: „Nu sunt!”.+ 26 Unul dintre sclavii marelui preot, o rudă a omului căruia Petru îi tăiase urechea,+ a zis: „Nu te-am văzut eu în grădină cu el?”. 27 Însă Petru a negat din nou. Și imediat a cântat cocoșul.+

28 Apoi Isus a fost dus de la Caiafa la palatul guvernatorului.+ Era dimineață devreme. Dar iudeii n-au intrat în palatul guvernatorului ca să nu se pângărească+ și, astfel, să poată mânca masa de Paște. 29 Pilat a ieșit la ei și a întrebat: „Ce acuzație îi aduceți acestui om?”. 30 Ei i-au răspuns: „Dacă acest om n-ar fi un răufăcător, nu ți l-am fi predat”. 31 Pilat le-a zis: „Luați-l voi și judecați-l după legea voastră”.+ Iudeii i-au spus: „Nouă nu ne este permis să omorâm pe nimeni”.+ 32 Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească ceea ce spusese Isus când a arătat ce fel de moarte urma să aibă.+

33 Atunci Pilat a intrat din nou în palat, l-a chemat pe Isus și l-a întrebat: „Ești tu regele iudeilor?”.+ 34 Isus a răspuns: „Întrebi aceasta pentru că așa crezi tu sau pentru că așa ți-au spus alții despre mine?”. 35 Pilat a răspuns: „Sunt eu iudeu? Națiunea ta și preoții principali mi te-au predat. Ce-ai făcut?”. 36 Isus a răspuns:+ „Regatul meu nu face parte din această lume.+ Dacă Regatul meu ar fi făcut parte din această lume, slujitorii mei ar fi luptat ca să nu fiu predat iudeilor.+ Dar Regatul meu nu este de aici”. 37 Pilat i-a zis: „Atunci, ești rege?”. Isus a răspuns: „Chiar tu spui că sunt rege.+ Pentru aceasta m-am născut și pentru aceasta am venit în lume: ca să depun mărturie despre adevăr.+ Oricine este de partea adevărului ascultă de glasul meu”.+ 38 Pilat i-a zis: „Ce este adevărul?”.

După ce a spus aceasta, a ieșit din nou la iudei și le-a zis: „Eu nu găsesc nicio vină în el.+ 39 Mai mult, voi aveți un obicei: să vă eliberez un om de Paște.+ Așadar, vreți să vi-l eliberez pe regele iudeilor?”. 40 Ei au strigat din nou: „Nu pe el, ci pe Baraba!”. Baraba era un tâlhar.+

19 Apoi Pilat l-a luat pe Isus și l-a biciuit.+ 2 Soldații au împletit o coroană de spini și i-au pus-o pe cap, l-au îmbrăcat cu o mantie purpurie+ 3 și veneau spre el, zicând: „Salutare, rege al iudeilor!”. Și îl pălmuiau.+ 4 Pilat a ieșit din nou și a zis mulțimii: „Iată că vi-l aduc afară ca să știți că nu găsesc nicio vină în el”.+ 5 Atunci Isus a ieșit afară, purtând coroana de spini și mantia purpurie. Și Pilat le-a zis: „Iată omul!”. 6 Dar, când l-au văzut, preoții principali și gărzile au strigat: „Pe stâlp cu el! Pe stâlp cu el!”.+ Pilat le-a zis: „Luați-l voi și țintuiți-l pe stâlp, fiindcă eu nu găsesc nicio vină în el”.+ 7 Iudeii i-au răspuns: „Noi avem o lege și, potrivit acestei legi, el trebuie să moară,+ fiindcă s-a făcut pe sine fiul lui Dumnezeu”.+

8 Când a auzit ce spuneau, Pilat s-a înfricoșat și mai tare. 9 El a intrat din nou în palat și l-a întrebat pe Isus: „De unde ești?”. Dar Isus nu i-a dat niciun răspuns.+ 10 Atunci Pilat i-a zis: „Refuzi să-mi vorbești? Nu știi că am autoritate și să te eliberez, și să te țintuiesc pe stâlp?”. 11 Isus i-a răspuns: „N-ai avea nicio autoritate asupra mea dacă nu ți-ar fi fost dată de sus.+ De aceea, omul care m-a predat ție se face vinovat de un păcat mai mare”.

12 Din acest motiv, Pilat căuta o modalitate de a-l elibera, dar iudeii strigau: „Dacă îl eliberezi pe omul acesta, nu ești prieten al Cezarului. Oricine se face pe sine rege se împotrivește* Cezarului”.+ 13 Când a auzit aceste cuvinte, Pilat l-a dus afară pe Isus și s-a așezat pe un scaun de judecată în locul numit Pardoseala de Piatră, care, în ebraică, se numește Gabata. 14 Era ziua Pregătirii+ Paștelui, pe la ceasul al șaselea. Și el le-a zis iudeilor: „Iată-l pe regele vostru!”. 15 Dar ei au strigat: „Ucide-l! Ucide-l! Pe stâlp cu el!”. Pilat le-a zis: „Să-l țintuiesc pe stâlp pe regele vostru?”. Preoții principali au răspuns: „N-avem alt rege decât Cezarul”. 16 Atunci el li l-a predat ca să fie țintuit pe stâlp.+

Și ei l-au luat pe Isus. 17 Iar el, ducându-și stâlpul de tortură, a ieșit spre așa-numitul Loc al Craniului,+ care, în ebraică, se numește Golgota.+ 18 Acolo l-au țintuit pe stâlp+ împreună cu alți doi bărbați: unul era de o parte și altul de cealaltă parte, Isus fiind în mijloc.+ 19 De asemenea, Pilat a scris pe o plăcuță titlul: „Isus Nazarineanul, regele iudeilor”+ și a pus-o pe stâlpul de tortură. 20 Mulți iudei au citit acest titlu, fiindcă locul unde Isus a fost țintuit pe stâlp era aproape de oraș. Era scris în ebraică, în latină și în greacă. 21 Dar preoții principali ai iudeilor i-au spus lui Pilat: „Nu scrie: «Regele iudeilor», ci scrie că el a zis: «Eu sunt regele iudeilor»”. 22 Pilat a răspuns: „Ce-am scris, am scris”.

23 După ce soldații l-au țintuit pe Isus pe stâlp, i-au luat veșmintele* și le-au împărțit în patru, câte o parte pentru fiecare soldat. Și i-au luat și cămașa, dar cămașa era fără cusătură, fiind țesută de sus până jos într-o singură bucată. 24 De aceea, și-au zis unii altora: „Să n-o sfâșiem, ci să aruncăm sorții ca să hotărâm a cui va fi”.+ Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească ceea ce spun Scripturile: „Au împărțit între ei veșmintele mele și au aruncat sorții pentru îmbrăcămintea mea”.+ Soldații au făcut deci aceste lucruri.

25 Lângă stâlpul de tortură al lui Isus stăteau mama sa+ și sora mamei sale, precum și Maria, soția lui Clopa, și Maria Magdalena.+ 26 Când i-a văzut stând acolo pe mama sa și pe discipolul pe care îl iubea,+ Isus i-a zis mamei sale: „Femeie, iată-ți fiul!”. 27 Apoi i-a zis discipolului: „Iată-ți mama!”. Și de atunci discipolul a luat-o la el acasă.

28 După aceea, știind că toate lucrurile fuseseră împlinite, Isus a zis: „Mi-e sete”, ca să împlinească ceea ce spun Scripturile.+ 29 Acolo era un vas plin cu vin acru. Ei au înfipt un burete plin cu vin acru într-o tulpină de isop și i l-au dus la gură.+ 30 După ce a primit vinul acru, Isus a zis: „S-a împlinit!”+ și, înclinându-și capul, și-a dat spiritul.+

31 Întrucât era ziua Pregătirii,+ ca să nu rămână corpurile pe stâlpii de tortură+ în sabat (căci acea zi de sabat era o zi mare),+ iudeii l-au rugat pe Pilat să le fie zdrobite picioarele și să le fie date jos corpurile. 32 Soldații au venit deci și au zdrobit picioarele primului om și pe ale celuilalt care era pe stâlp lângă Isus. 33 Dar, când au ajuns la Isus, au văzut că era deja mort și nu i-au mai zdrobit picioarele. 34 Însă unul dintre soldați i-a împuns coasta cu o suliță+ și imediat a ieșit sânge și apă. 35 Cel care a văzut lucrul acesta depune această mărturie, iar mărturia lui este adevărată. Și el știe că ceea ce spune este adevărat, pentru ca și voi să credeți.+ 36 Aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ceea ce spune un pasaj din Scripturi: „Niciun os nu-i va fi zdrobit”.+ 37 Iar un alt pasaj din Scripturi spune: „Ei îl vor privi pe cel pe care l-au străpuns”.+

38 După aceea, Iosif din Arimateea, care era discipol al lui Isus – dar pe ascuns, de teama iudeilor – ,+ i-a cerut lui Pilat să-l lase să ia corpul lui Isus, iar Pilat l-a lăsat. El s-a dus deci și i-a luat corpul.+ 39 Și a venit și Nicodim,+ omul care venise prima dată la el noaptea, și a adus un amestec de smirnă și aloe, ce cântărea cam 100 de litre.+ 40 Ei au luat corpul lui Isus și l-au înfășurat în pânze de in cu mirodenii,+ după obiceiul de înmormântare al iudeilor.+ 41 În locul unde a fost țintuit pe stâlp era o grădină, iar în grădină era un mormânt nou,+ în care nu mai fusese pus nimeni. 42 Întrucât era ziua Pregătirii+ la iudei și mormântul era aproape, l-au pus pe Isus acolo.

20 În prima zi a săptămânii, Maria Magdalena a venit la mormânt devreme,+ când era încă întuneric, și a văzut că piatra de la intrarea în mormânt fusese deja dată la o parte.+ 2 De aceea, s-a dus alergând la Simon Petru și la celălalt discipol, pentru care Isus avea afecțiune,+ și le-a zis: „L-au luat pe Domnul din mormânt+ și nu știm unde l-au pus”.

3 Atunci Petru și celălalt discipol au pornit spre mormânt. 4 Cei doi au început să alerge împreună, dar celălalt discipol a alergat mai repede decât Petru și a ajuns primul la mormânt. 5 Aplecându-se, el a văzut pe jos pânzele de in,+ dar n-a intrat. 6 Simon Petru, care venea în urma lui, a ajuns și el acolo și a intrat în mormânt. El a văzut pe jos pânzele de in. 7 Pânza care fusese pe capul lui nu era pe jos cu celelalte fâșii, ci era făcută sul și pusă deoparte. 8 Atunci celălalt discipol, care ajunsese primul la mormânt, a intrat și el, a văzut și a crezut. 9 Dar ei încă nu înțelegeau pasajul din Scripturi potrivit căruia Isus trebuia să se scoale din morți.+ 10 Astfel, discipolii s-au întors la casele lor.

11 Însă Maria stătea afară, lângă mormânt, și plângea. În timp ce plângea, s-a aplecat ca să se uite în mormânt 12 și a văzut doi îngeri+ îmbrăcați în alb stând în locul unde fusese pus corpul lui Isus, unul la cap și altul la picioare. 13 Ei i-au zis: „Femeie, de ce plângi?”. Ea le-a spus: „L-au luat pe Domnul meu și nu știu unde l-au pus”. 14 După ce a spus aceste lucruri, s-a întors și l-a văzut pe Isus stând acolo în picioare, dar nu și-a dat seama că era Isus.+ 15 Isus i-a zis: „Femeie, de ce plângi? Pe cine cauți?”. Crezând că era grădinarul, ea i-a spus: „Domnule, dacă tu l-ai dus de aici, spune-mi unde l-ai pus și îl voi lua”. 16 Isus i-a zis: „Maria!”. Întorcându-se, ea i-a spus în ebraică: „Rabuni!” (care înseamnă „Învățător”). 17 Isus i-a zis: „Nu te mai ține strâns de mine, fiindcă n-am urcat încă la Tatăl. Ci du-te la frații mei+ și spune-le: «Eu urc la Tatăl meu+ și Tatăl vostru, la Dumnezeul meu+ și Dumnezeul vostru»”. 18 Maria Magdalena a venit și le-a adus discipolilor vestea: „L-am văzut pe Domnul!”. Și le-a zis ceea ce îi spusese el.+

19 În seara aceleiași zile, prima a săptămânii, când discipolii stăteau cu ușile încuiate de teama iudeilor, Isus a apărut în mijlocul lor și le-a zis: „Pacea să fie cu voi!”.+ 20 Și, după ce a spus aceasta, le-a arătat mâinile și coasta.+ Atunci discipolii s-au bucurat văzându-l pe Domnul.+ 21 Isus le-a zis din nou: „Pacea să fie cu voi!+ Așa cum Tatăl m-a trimis pe mine,+ așa vă trimit și eu pe voi”.+ 22 Și, după ce a spus aceasta, a suflat peste ei și le-a zis: „Primiți spirit sfânt!+ 23 Dacă iertați păcatele cuiva, ele sunt iertate. Dacă nu le iertați, nu sunt iertate”.

24 Dar Toma,+ numit Geamănul, unul dintre Cei doisprezece,+ nu era cu ei când a venit Isus. 25 De aceea, ceilalți discipoli îi ziceau: „L-am văzut pe Domnul!”. Dar el le-a spus: „Dacă nu văd în mâinile lui semnul de la cuie, dacă nu-mi pun degetul în semnul de la cuie și nu-mi pun mâna pe coasta lui,+ nu cred”.+

26 Opt zile mai târziu, discipolii săi erau din nou înăuntru și Toma era cu ei. Isus a apărut în mijlocul lor, deși ușile erau încuiate, și a zis: „Pacea să fie cu voi!”.+ 27 Apoi i-a zis lui Toma: „Pune-ți degetul aici și uită-te la mâinile mele, întinde-ți mâna și pune-o pe coasta mea. Și nu te mai îndoi*, ci crede”. 28 Toma i-a răspuns: „Domnul meu și Dumnezeul meu!”.+ 29 Isus i-a zis: „Crezi pentru că m-ai văzut? Fericiți sunt cei care nu văd și totuși cred”.+

30 Desigur, Isus a mai făcut în fața discipolilor multe alte miracole*, care nu sunt scrise în acest sul.+ 31 Dar acestea au fost scrise pentru ca voi să credeți că Isus este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, și, întrucât credeți, să aveți viață prin intermediul numelui său.+

21 Apoi Isus li s-a arătat din nou discipolilor la Marea Tiberiadei. Iată cum s-a arătat el. 2 Simon Petru, Toma, numit Geamănul,+ Natanael+ din Cana Galileei, fiii lui Zebedei+ și alți doi dintre discipolii săi erau împreună. 3 Simon Petru le-a zis: „Mă duc să pescuiesc”. Ei i-au spus: „Venim cu tine!”. Și au ieșit și au urcat în barcă, însă în noaptea aceea n-au prins nimic.+

4 Când se lumina de ziuă, Isus stătea pe țărm, dar discipolii nu și-au dat seama că era Isus.+ 5 Atunci Isus i-a întrebat: „Copii, n-aveți ceva de mâncare?”. Ei i-au răspuns: „Nu avem”. 6 El le-a zis: „Aruncați plasa de pescuit în dreapta bărcii și veți găsi”. Ei au aruncat-o și, fiindcă au prins foarte mulți pești, n-au putut s-o tragă în barcă.+ 7 Atunci discipolul pe care îl iubea Isus+ i-a zis lui Petru: „Este Domnul!”. Auzind că era Domnul, Simon Petru și-a luat pe el* veșmântul, căci era gol, și s-a aruncat în mare. 8 Dar ceilalți discipoli au venit cu barca, trăgând plasa plină de pești, pentru că nu erau departe de uscat, ci doar la vreo 90 de metri.

9 Când au ajuns la țărm, au văzut un foc de cărbuni, pește pus deasupra și pâine. 10 Isus le-a zis: „Aduceți câțiva dintre peștii pe care tocmai i-ați prins”. 11 Astfel, Simon Petru a urcat în barcă și a tras la țărm plasa plină de pești mari; erau 153 de pești. Deși erau atât de mulți, plasa nu s-a rupt. 12 Isus le-a zis: „Veniți și mâncați*!”.+ Niciunul dintre discipoli n-a avut curajul să-l întrebe: „Cine ești?”, căci știau că este Domnul. 13 Isus a luat pâinea și le-a dat-o și la fel a făcut cu peștele. 14 Aceasta a fost a treia oară+ când Isus li s-a arătat discipolilor după ce fusese sculat din morți.

15 După ce au terminat de mâncat, Isus l-a întrebat pe Simon Petru: „Simon, fiul lui Ioan, mă iubești mai mult decât pe aceștia?”. El i-a răspuns: „Da, Doamne, știi că am afecțiune pentru tine”. El i-a zis: „Paște mieii mei!”.+ 16 Și l-a întrebat din nou, a doua oară: „Simon, fiul lui Ioan, mă iubești?”. El i-a răspuns: „Da, Doamne, știi că am afecțiune pentru tine”. Atunci Isus i-a zis: „Păstorește oițele mele!”.+ 17 Și l-a întrebat a treia oară: „Simon, fiul lui Ioan, ai afecțiune pentru mine?”. Petru s-a mâhnit că l-a întrebat a treia oară: „Ai afecțiune pentru mine?” și i-a zis: „Doamne, tu cunoști toate lucrurile. Știi că am afecțiune pentru tine”. Isus i-a zis: „Paște oițele mele!+ 18 Foarte adevărat îți spun: Când erai mai tânăr, te îmbrăcai singur și mergeai unde voiai. Dar, când vei îmbătrâni, îți vei întinde mâinile și altcineva te va îmbrăca și te va duce unde nu vei vrea”.+ 19 A spus aceasta ca să arate cu ce fel de moarte avea Petru să-l glorifice pe Dumnezeu. Apoi i-a zis: „Continuă să mă urmezi!”.+

20 Petru s-a întors și l-a văzut venind în urmă pe discipolul pe care îl iubea Isus,+ cel care la cină se rezemase pe pieptul lui și îl întrebase: „Doamne, cine este cel care te trădează?”. 21 Când l-a văzut, Petru l-a întrebat pe Isus: „Doamne, ce se va întâmpla cu el?”. 22 Isus i-a zis: „Dacă vreau ca el să rămână până vin eu, ce te privește pe tine? Tu continuă să mă urmezi!”. 23 De aceea, printre frați s-a răspândit vestea că discipolul acela nu va muri. Dar Isus nu i-a spus lui Petru că nu va muri, ci i-a spus: „Dacă vreau ca el să rămână până vin eu, ce te privește pe tine?”.

24 Acesta este discipolul+ care depune mărturie despre aceste lucruri și care a scris aceste lucruri, iar noi știm că mărturia lui este adevărată.+

25 De fapt, mai sunt multe alte lucruri pe care le-a făcut Isus și care, dacă ar fi fost scrise vreodată în amănunțime, cred că lumea n-ar putea cuprinde sulurile scrise.+