JUDECĂTORII

1 După moartea lui Iosua,+ israeliții* l-au întrebat pe Iehova:+ „Care dintre noi să urce primul ca să lupte împotriva canaaniților?”. 2 Iehova a răspuns: „Iuda să urce.+ Iată că dau* țara în mâna lui”. 3 Atunci Iuda i-a zis fratelui său Simeon: „Urcă împreună cu mine în teritoriul care mi-a fost repartizat*+ ca să luptăm împotriva canaaniților. Apoi voi merge și eu cu tine în teritoriul care ți-a fost repartizat”. Și Simeon a mers cu el.

4 Când Iuda a urcat, Iehova i-a dat pe canaaniți și pe fereziți în mâna lor+ și ei au înfrânt 10 000 de bărbați la Bezec. 5 L-au găsit pe Adoni-Bezec la Bezec, au luptat acolo împotriva lui și i-au înfrânt pe canaaniți+ și pe fereziți.+ 6 Când Adoni-Bezec a fugit, l-au urmărit, l-au prins și i-au tăiat degetele mari de la mâini și de la picioare. 7 Atunci Adoni-Bezec a zis: „Șaptezeci de regi cărora le-am tăiat degetele mari de la mâini și de la picioare strâng mâncare sub masa mea. Cum am făcut eu, așa mi-a răsplătit Dumnezeu”. După aceea l-au dus la Ierusalim+ și el a murit acolo.

8 Apoi bărbații lui Iuda au luptat împotriva Ierusalimului+ și l-au cucerit; l-au trecut prin ascuțișul sabiei și au dat foc orașului. 9 După aceea, bărbații lui Iuda au coborât să lupte împotriva canaaniților care locuiau în regiunea muntoasă, în Neghev și în Șefela.+ 10 Și Iuda i-a urmărit pe canaaniții care locuiau în Hebron (numele Hebronului fusese înainte Chiriat-Arba) și i-a înfrânt pe Șeșai, pe Ahiman și pe Talmai.+

11 De acolo au mers împotriva locuitorilor Debirului.+ (Numele Debirului fusese înainte Chiriat-Sefer.)+ 12 Atunci Caleb+ a zis: „Celui care va ataca Chiriat-Seferul și-l va cuceri i-o voi da de soție pe Acsa, fiica mea”.+ 13 Și Otniel,+ fiul lui Chenaz,+ fratele mai mic al lui Caleb, l-a cucerit. El i-a dat-o deci de soție pe Acsa, fiica sa. 14 În timp ce mergea spre casă, ea își îndemna soțul să-i ceară tatălui ei un teren. Apoi ea a coborât de pe măgar*. Caleb a întrebat-o: „Ce dorești?”. 15 Ea i-a răspuns: „Dă-mi, te rog, o binecuvântare, căci mi-ai dat doar o bucată de pământ arid în sud*; dă-mi și Gulot-Maimul*”. Astfel, Caleb i-a dat Gulotul de Sus și Gulotul de Jos.

16 Și urmașii chenitului,+ socrul lui Moise,+ au urcat cu cei din tribul lui Iuda din orașul palmierilor+ în pustiul lui Iuda, la sud de Arad.+ S-au dus acolo și s-au stabilit în mijlocul poporului.+ 17 Dar Iuda a mers cu fratele său Simeon și i-au atacat pe canaaniții care locuiau în Țefat și au distrus* orașul.+ De aceea, au pus orașului numele Horma*.+ 18 Apoi Iuda a cucerit Gaza+ și teritoriul ei, Ascalonul+ și teritoriul lui și Ecronul+ și teritoriul lui. 19 Iehova a fost cu Iuda și el a luat în stăpânire regiunea muntoasă, însă nu a putut să-i alunge pe locuitorii din câmpie*, pentru că aceștia aveau care de război cu coase de fier*.+ 20 I-au dat Hebronul lui Caleb, așa cum promisese Moise,+ iar el i-a alungat de acolo pe cei trei fii ai lui Anac.+

21 Dar beniaminiții nu i-au alungat pe iebusiții care locuiau în Ierusalim, astfel că iebusiții locuiesc cu beniaminiții în Ierusalim și în ziua de azi.+

22 Între timp, cei din casa lui Iosif+ au urcat împotriva Betelului, iar Iehova a fost cu ei.+ 23 Casa lui Iosif spiona Betelul (numele orașului fusese înainte Luz),+ 24 iar spionii au văzut un om ieșind din oraș. Și i-au zis: „Arată-ne, te rugăm, pe unde se intră în oraș și ne vom purta cu bunătate față de tine*”. 25 Atunci omul le-a arătat pe unde se intră în oraș. Ei au trecut orașul prin ascuțișul sabiei, dar pe omul acela și toată familia lui i-au lăsat să plece.+ 26 Și omul acela s-a dus în țara hetiților, a construit un oraș și i-a pus numele Luz, acesta fiind numele lui și în ziua de azi.

27 Manase nu i-a alungat pe locuitorii din Bet-Șean și din localitățile care țineau de el*, nici pe locuitorii din Taanac+ și din localitățile care țineau de el, nici pe locuitorii din Dor și din localitățile care țineau de el, nici pe locuitorii din Ibleam și din localitățile care țineau de el și nici pe locuitorii din Meghido și din localitățile care țineau de el.+ Canaaniții au continuat să locuiască* în acest ținut. 28 Când Israelul a devenit mai puternic, i-a pus pe canaaniți la muncă forțată,+ dar nu i-a alungat de tot.+

29 Nici Efraim nu i-a alungat pe canaaniții care locuiau în Ghezer. Canaaniții au continuat să locuiască printre ei în Ghezer.+

30 Zabulon nu i-a alungat pe locuitorii din Chitron, nici pe locuitorii din Nahalol.+ Canaaniții au continuat să locuiască printre ei și au fost puși la muncă forțată.+

31 Așer nu i-a alungat pe locuitorii din Aco, nici pe locuitorii din Sidon,+ din Ahlab, din Aczib,+ din Helba, din Afic+ și din Rehob.+ 32 Astfel, așeriții au trăit printre canaaniții care locuiau în țară, căci nu i-au alungat.

33 Neftali nu i-a alungat pe locuitorii din Bet-Șemeș, nici pe locuitorii din Bet-Anat;+ cei din Neftali au trăit printre canaaniții care locuiau în țară.+ Locuitorii din Bet-Șemeș și din Bet-Anat au fost puși la muncă forțată.

34 Amoriții nu le-au dat voie daniților să coboare în câmpie*, astfel că aceștia au fost obligați să rămână în regiunea muntoasă.+ 35 Amoriții au continuat deci să locuiască* pe muntele Heres, în Aialon+ și în Șaalbim.+ Dar, când puterea* casei lui Iosif a crescut*, au fost puși la muncă forțată. 36 Teritoriul amoriților se întindea de la urcușul Acrabim,+ de la Sela în sus.

2 Atunci îngerul lui Iehova+ a urcat de la Ghilgal+ la Bochim și a zis: „Eu v-am scos din Egipt și v-am adus în țara cu privire la care le-am jurat strămoșilor voștri.+ Și am spus: «Niciodată nu voi rupe legământul meu cu voi.+ 2 Dar să nu faceți niciun legământ cu locuitorii acestei țări+ și să le dărâmați altarele».+ Însă voi nu ați ascultat de glasul meu.+ De ce ați făcut aceasta? 3 De aceea, am mai zis: «Nu-i voi alunga dinaintea voastră,+ ci ei vor fi o cursă pentru voi,+ iar dumnezeii lor vor fi o momeală pentru voi»”.+

4 Când îngerul lui Iehova le-a spus aceste cuvinte tuturor israeliților, poporul a început să plângă în hohote. 5 De aceea, au pus acelui loc numele Bochim* și i-au adus acolo jertfe lui Iehova.

6 Când Iosua a lăsat poporul să plece, israeliții s-au dus fiecare la moștenirea lui ca să ia în stăpânire țara.+ 7 Poporul i-a slujit lui Iehova în toate zilele lui Iosua și în toate zilele bătrânilor care au continuat să trăiască după Iosua și care văzuseră toate faptele mărețe pe care le făcuse Iehova pentru Israel.+ 8 Iosua, fiul lui Nun, slujitorul lui Iehova, a murit la vârsta de 110 ani.+ 9 El a fost înmormântat în teritoriul moștenirii lui, la Timnat-Heres,+ în regiunea muntoasă a lui Efraim, la nord de muntele Gaaș.+ 10 Toată generația aceea a fost adăugată la strămoșii ei*, iar după ea s-a ridicat altă generație, care nu-l cunoștea pe Iehova și nici ce făcuse el pentru Israel.

11 Israeliții au făcut ce este rău în ochii lui Iehova și le-au slujit* Baalilor.+ 12 L-au părăsit pe Iehova, Dumnezeul părinților lor, care i-a scos din țara Egiptului.+ Au urmat alți dumnezei, dumnezeii popoarelor din jurul lor,+ și s-au plecat înaintea lor și l-au insultat pe Iehova.+ 13 L-au părăsit pe Iehova și le-au slujit lui Baal și chipurilor lui Aștoret.+ 14 Atunci Iehova s-a aprins de mânie împotriva israeliților și i-a dat în mâna jefuitorilor, care i-au jefuit.+ I-a dat* în mâna dușmanilor din jur+ și ei n-au mai putut să li se împotrivească dușmanilor lor.+ 15 Oriunde mergeau, mâna lui Iehova era împotriva lor, aducând asupra lor nenorocirea,+ așa cum spusese Iehova și așa cum le jurase Iehova;+ și erau în mare necaz.+ 16 De aceea, Iehova le ridica judecători, care îi salvau din mâna jefuitorilor.+

17 Dar ei n-au vrut să asculte nici chiar de judecători și s-au prostituat cu alți dumnezei și s-au plecat înaintea lor. S-au abătut repede de la calea pe care umblaseră strămoșii lor, cei care ascultaseră de poruncile lui Iehova,+ și n-au făcut ca ei. 18 Când Iehova le ridica judecători,+ Iehova era cu judecătorul acela și îi salva din mâna dușmanilor lor în toate zilele judecătorului, căci lui Iehova îi era milă*+ când auzea gemetele pe care le scoteau din cauza asupritorilor lor+ și a celor ce îi maltratau.

19 Dar, după ce judecătorul murea, ei făceau din nou ce este rău, mai mult decât părinții lor, urmând alți dumnezei, slujindu-le și plecându-se înaintea lor.+ Nu renunțau la practicile lor și la purtarea lor îndărătnică. 20 În cele din urmă, Iehova s-a aprins de mânie împotriva Israelului+ și a zis: „Pentru că națiunea aceasta a încălcat legământul+ pe care le-am poruncit strămoșilor lor să-l respecte și n-a ascultat de mine,+ 21 nici eu nu voi alunga dinaintea lor nici măcar una dintre națiunile pe care Iosua le-a lăsat în țară înainte să moară.+ 22 Și aceasta pentru ca israeliții să fie puși la încercare și să văd dacă vor respecta calea lui Iehova,+ umblând pe ea, la fel ca părinții lor”. 23 Astfel, Iehova a permis ca aceste națiuni să rămână în țară. Nu s-a grăbit să le alunge și nu le-a dat în mâna lui Iosua.

3 Iată națiunile cărora Iehova le-a permis să rămână în țară pentru ca prin ele să fie puși la încercare toți aceia din Israel care nu luaseră parte la niciunul dintre războaiele din Canaan+ 2 (în acest fel, generațiile următoare de israeliți aveau să învețe războiul, acei israeliți care n-au știut înainte ce înseamnă acest lucru): 3 cei cinci domnitori ai filistenilor+ și toți canaaniții, sidonienii+ și heviții+ care locuiau în munții Liban,+ de la munții Baal-Hermon până la Lebo-Hamat*.+ 4 Prin aceste națiuni, israeliții au fost încercați ca să se vadă dacă aveau să asculte de poruncile lui Iehova, pe care el li le dăduse părinților lor prin Moise.+ 5 Astfel, israeliții au locuit în mijlocul canaaniților,+ al hetiților, al amoriților, al fereziților, al heviților și al iebusiților. 6 Le-au luat pe fiicele acestora de soții, iar pe fiicele lor le-au dat fiilor acestora și au început să le slujească dumnezeilor lor.+

7 Israeliții au făcut ce este rău în ochii lui Iehova; l-au uitat pe Iehova, Dumnezeul lor, și le-au slujit Baalilor+ și stâlpilor sacri*.+ 8 Atunci Iehova s-a aprins de mânie împotriva Israelului și i-a dat* în mâna lui Cușan-Rișataim, regele Mesopotamiei*. Israeliții i-au slujit lui Cușan-Rișataim opt ani. 9 Când israeliții au strigat către Iehova după ajutor,+ Iehova a ridicat un salvator ca să-i scape:+ pe Otniel,+ fiul lui Chenaz, fratele mai mic al lui Caleb. 10 Spiritul lui Iehova a venit peste el+ și el a devenit judecătorul Israelului. Când Otniel a ieșit la luptă, Iehova l-a dat pe Cușan-Rișataim, regele Mesopotamiei*, în mâna lui, astfel că el l-a învins pe Cușan-Rișataim. 11 Și țara a avut odihnă* 40 de ani. Apoi Otniel, fiul lui Chenaz, a murit.

12 Și israeliții au început să facă din nou ce este rău în ochii lui Iehova.+ Atunci Iehova a permis ca Eglon, regele Moabului,+ să devină mai puternic decât Israelul, pentru că ei au făcut ce este rău în ochii lui Iehova. 13 Mai mult, Eglon a venit împotriva lor împreună cu amoniții+ și cu amaleciții.+ Ei au atacat Israelul și au cucerit orașul palmierilor.+ 14 Israeliții i-au slujit lui Eglon, regele Moabului, 18 ani.+ 15 Apoi israeliții au strigat către Iehova după ajutor,+ iar Iehova le-a ridicat un salvator,+ pe Ehud,+ fiul lui Ghera, un beniaminit,+ care era stângaci.+ După un timp, israeliții i-au trimis tribut prin el lui Eglon, regele Moabului. 16 Ehud își făcuse o sabie cu două tăișuri, lungă de un cot*, și și-a încins-o pe sub veșmânt, la coapsa dreaptă. 17 El i-a dat tributul lui Eglon, regele Moabului. Eglon era un om foarte gras.

18 După ce i-a dat tributul, Ehud a plecat împreună cu oamenii care aduseseră tributul. 19 Dar, după ce a ajuns la chipurile cioplite* de la Ghilgal,+ el s-a dus înapoi și a zis: „Am un mesaj secret pentru tine, o, rege”. Atunci regele a zis: „Liniște!”. Și toți cei ce stăteau lângă el au ieșit dinaintea lui. 20 Apoi Ehud s-a dus la el în timp ce acesta stătea singur în camera lui răcoroasă de pe acoperiș. Ehud a zis: „Am pentru tine un mesaj de la Dumnezeu”. Și el s-a ridicat de pe tronul* său. 21 Atunci Ehud a scos sabia de la coapsa dreaptă cu mâna stângă și i-a înfipt-o în pântece. 22 Lama a intrat cu mâner cu tot, iar grăsimea s-a închis peste lamă, căci nu i-a scos sabia din pântece, și i-au ieșit fecalele. 23 Ehud a ieșit prin verandă*, închizând în urma lui ușile camerei de pe acoperiș și încuindu-le. 24 După plecarea lui, slujitorii regelui s-au întors și au văzut că ușile camerei de pe acoperiș erau încuiate. Atunci au zis: „Probabil că-și face nevoile* în încăperea interioară răcoroasă”. 25 Și au tot așteptat până au început să se îngrijoreze. Văzând că el nu deschidea ușile camerei de pe acoperiș, au luat cheia și le-au descuiat și au văzut că domnul lor zăcea mort la pământ.

26 În timp ce ei întârziau, Ehud a fugit, a trecut pe lângă chipurile cioplite*+ și a ajuns cu bine în Seira. 27 Când a sosit acolo, a sunat din corn+ în regiunea muntoasă a lui Efraim+ și israeliții au coborât din regiunea muntoasă, el fiind în fruntea lor. 28 Apoi le-a zis: „Urmați-mă, căci Iehova i-a dat pe dușmanii voștri, pe moabiți, în mâna voastră”. Ei l-au urmat și au pus stăpânire pe vadurile Iordanului pentru ca moabiții să nu scape; și n-au lăsat pe nimeni să treacă. 29 Atunci au ucis în jur de 10 000 de moabiți,+ toți bărbați puternici și viteji; niciunul n-a scăpat.+ 30 În ziua aceea, Moabul a fost înfrânt de Israel; și țara a avut odihnă* 80 de ani.+

31 După Ehud a urmat Șamgar,+ fiul lui Anat, care a ucis 600 de filisteni+ cu o țepușă pentru vite;+ și a salvat și el Israelul.

4 Dar, după ce Ehud a murit, israeliții au făcut din nou ce este rău în ochii lui Iehova.+ 2 De aceea, Iehova i-a dat* în mâna lui Iabin, regele Canaanului,+ care domnea în Hațor. Comandantul armatei lui era Sisera, care locuia în Haroșetul+ națiunilor*. 3 Israeliții au strigat către Iehova,+ fiindcă Iabin* avea 900 de care de război cu coase de fier*+ și de 20 de ani îi asuprea foarte mult pe israeliți.+

4 Pe timpul acela judeca Israelul Debora, o profetesă,+ soția lui Lapidot. 5 Ea obișnuia să stea sub palmierul Deborei, între Rama+ și Betel,+ în regiunea muntoasă a lui Efraim, iar israeliții urcau la ea pentru judecată. 6 Ea a trimis să-l cheme din Chedeș-Neftali+ pe Barac,+ fiul lui Abinoam, și i-a zis: „Iehova, Dumnezeul Israelului, a poruncit: «Du-te, îndreaptă-te spre* muntele Tabor și ia cu tine 10 000 de bărbați din Neftali și din Zabulon. 7 Îl voi aduce la tine, la pârâul* Chison,+ pe Sisera, comandantul armatei lui Iabin, împreună cu carele lui de război și cu trupele lui și îl voi da în mâna ta»”.+

8 Însă Barac i-a zis: „Dacă vei veni cu mine, voi merge, dar, dacă nu vei veni cu mine, nu voi merge”. 9 Atunci ea a zis: „Voi veni cu tine. Însă lupta în care vei merge nu-ți va aduce glorie ție, căci Iehova îl va da pe Sisera+ în mâna unei femei”. Apoi Debora s-a ridicat și s-a dus cu Barac la Chedeș.+ 10 Barac i-a chemat pe cei din Zabulon și din Neftali+ la Chedeș și 10 000 de bărbați l-au urmat. Debora a urcat și ea cu el.

11 Heber, chenitul, se separase de cheniți,+ urmașii lui Hobab, socrul lui Moise,+ iar cortul lui era așezat lângă copacul cel mare din Țaananim, care este la Chedeș.

12 Lui Sisera i s-a spus că Barac, fiul lui Abinoam, urcase pe muntele Tabor.+ 13 Sisera și-a adunat imediat toate carele de război, 900 de care cu coase de fier*, și toți soldații care erau cu el ca să meargă de la Haroșetul națiunilor la pârâul* Chison.+ 14 Debora i-a zis atunci lui Barac: „Ridică-te, pentru că aceasta este ziua în care Iehova îl va da pe Sisera în mâna ta. Oare nu iese Iehova înaintea ta?”. Și Barac a coborât de pe muntele Tabor urmat de 10 000 de bărbați. 15 Atunci Iehova a provocat învălmășeală+ printre toate carele de război ale lui Sisera și în toată armata lui, înaintea lui Barac. În cele din urmă, Sisera a coborât din car și a luat-o la fugă. 16 Barac a urmărit carele de război și armata până la Haroșetul națiunilor. Astfel, toată armata lui Sisera a fost trecută prin ascuțișul sabiei; n-a mai rămas nimeni.+

17 Dar Sisera a fugit pe jos până la cortul lui Iael,+ soția lui Heber,+ chenitul, căci între Iabin,+ regele Hațorului, și casa lui Heber, chenitul, era pace. 18 Atunci Iael a ieșit să-l întâmpine pe Sisera și i-a zis: „Intră, domnul meu, intră aici! Nu-ți fie frică!”. El a intrat deci în cortul ei și ea l-a învelit cu o pătură. 19 După aceea, el i-a zis: „Dă-mi, te rog, să beau puțină apă, pentru că mi-e sete”. Ea a deschis un burduf cu lapte, i-a dat să bea+ și l-a învelit din nou. 20 El i-a zis: „Stai la intrarea cortului și, dacă vine cineva și te întreabă: «Este vreun om aici?», să spui: «Nu este»”.

21 Dar Iael, soția lui Heber, a luat în mână un țăruș de cort și un ciocan. Apoi, în timp ce Sisera dormea adânc, căci era istovit, ea s-a apropiat de el pe furiș și i-a înfipt țărușul în tâmple, bătându-l până a intrat în pământ, iar el a murit.+

22 Barac a mers acolo în urmărirea lui Sisera, iar Iael a ieșit să-l întâmpine și i-a zis: „Vino să ți-l arăt pe omul pe care-l cauți”. El a intrat cu ea și l-a văzut pe Sisera zăcând mort, cu țărușul în tâmple.

23 Astfel, în ziua aceea, Dumnezeu le-a dat israeliților victorie+ asupra lui Iabin, regele Canaanului. 24 Mâna israeliților a apăsat din ce în ce mai greu asupra lui Iabin, regele Canaanului,+ până când ei l-au nimicit pe Iabin, regele Canaanului.+

5 În ziua aceea, Debora+ și Barac,+ fiul lui Abinoam, au cântat această cântare:+

 3 Ascultați, regi! Plecați-vă urechea, conducători!

Îi voi cânta lui Iehova.

Îi voi cânta laude* lui Iehova,+ Dumnezeul Israelului.+

Lăudați-l pe Iehova!

Atunci poporul lui Iehova a coborât la porți.

12 Trezește-te, trezește-te, Debora!+

Trezește-te, trezește-te și cântă o cântare!+

Ridică-te, Barac!+ Condu-ți captivii, fiu al lui Abinoam!

El a fost trimis pe jos în vale.+

În grupurile lui Ruben, îndelungi au fost cercetările inimii*!

În grupurile lui Ruben, îndelungi au fost cercetările inimii*!

N-au luat argint ca pradă.+

I-ai călcat în picioare pe cei puternici, o, suflete* al meu!

25 El a cerut apă, ea i-a dat lapte;

în cupa de ospăț pentru nobili i-a adus lapte prins*.+

De ce întârzie atât de mult tropotul cailor de la carele lui?».+

Și țara a avut odihnă* 40 de ani.+

6 Dar israeliții au făcut din nou ce este rău în ochii lui Iehova.+ De aceea, Iehova i-a dat în mâna Madianului șapte ani.+ 2 Mâna Madianului apăsa greu asupra Israelului.+ Din cauza Madianului, israeliții și-au făcut ascunzători* în munți, în peșteri și în locurile greu accesibile.+ 3 Când Israelul semăna, Madianul, Amalecul+ și cei de la Răsărit+ îi atacau. 4 Ei își așezau tabăra împotriva lor și le distrugeau roadele pământului până la Gaza și nu lăsau în Israel nici hrană, nici oaie, nici taur, nici măgar.+ 5 Căci urcau cu animalele și cu corturile lor și veneau mulți ca lăcustele;+ nici ei, nici cămilele lor nu se puteau număra.+ Și intrau în țară ca s-o devasteze. 6 Astfel, Israelul a sărăcit foarte mult din cauza Madianului și israeliții au strigat către Iehova după ajutor.+

7 Când israeliții au strigat către Iehova după ajutor din cauza Madianului,+ 8 Iehova le-a trimis israeliților un profet, care le-a zis: „Iată ce spune Iehova, Dumnezeul Israelului: «Eu v-am scos din Egipt, v-am scos din casa sclaviei.+ 9 V-am scăpat din mâna Egiptului și din mâna tuturor asupritorilor voștri, i-am alungat dinaintea voastră și v-am dat vouă țara lor.+ 10 Și v-am spus: „Eu sunt Iehova, Dumnezeul vostru!+ Nu vă închinați la* dumnezeii amoriților, în a căror țară locuiți!”.+ Dar voi n-ați ascultat de glasul meu»”.+

11 Mai târziu, îngerul lui Iehova a venit+ și s-a așezat sub copacul cel mare din Ofra, care era al lui Ioaș, abiezeritul.+ Fiul său Ghedeon+ bătea grâul în teascul de vin ca să-l ascundă de Madian. 12 Îngerul lui Iehova i s-a arătat și i-a zis: „Iehova este cu tine,+ războinic viteaz!”. 13 Însă Ghedeon i-a spus: „Iartă-mă, domnul meu, dar, dacă Iehova este cu noi, de ce au venit toate acestea asupra noastră?+ Unde sunt toate faptele sale minunate, pe care ni le-au istorisit părinții noștri,+ zicând: «Nu ne-a scos Iehova din Egipt?».+ Acum Iehova ne-a părăsit+ și ne-a dat în mâna Madianului”. 14 Iehova s-a întors spre el și a zis: „Du-te cu puterea pe care o ai și vei salva Israelul din mâna Madianului.+ Nu te trimit eu?”. 15 Ghedeon a răspuns: „Iartă-mă, Iehova! Cum să salvez Israelul? Iată, familia* mea este cea mai neînsemnată din Manase, iar eu sunt cel mai mic din casa tatălui meu”. 16 Însă Iehova i-a spus: „Eu voi fi cu tine+ și vei bate Madianul ca pe un singur om”.

17 Atunci el i-a zis: „Dacă am găsit favoare în ochii tăi, dă-mi un semn că tu ești cel care îmi vorbește. 18 Te rog, nu pleca de aici până nu mă voi întoarce cu darul meu și nu îl voi pune înaintea ta”.+ Și el a zis: „Voi sta aici până te vei întoarce”. 19 Ghedeon s-a dus și a pregătit un ied și a făcut pâine nedospită dintr-o efă* de făină.+ A pus carnea în coș, iar zeama, în oală, apoi le-a dus afară la el, sub copacul cel mare, și i le-a oferit.

20 Atunci îngerul adevăratului Dumnezeu i-a zis: „Ia carnea și pâinea nedospită, pune-le pe piatra aceea mare și varsă zeama”. Și el a făcut așa. 21 Apoi îngerul lui Iehova a întins toiagul din mâna sa și a atins cu vârful lui carnea și pâinea nedospită, iar din piatră a ieșit un foc și a mistuit carnea și pâinea nedospită.+ Îngerul lui Iehova a dispărut după aceea dinaintea ochilor lui. 22 Atunci Ghedeon și-a dat seama că a fost îngerul lui Iehova.+

Imediat, Ghedeon a zis: „Vai, Domn Suveran Iehova! L-am văzut pe îngerul lui Iehova față în față!”.+ 23 Dar Iehova i-a zis: „Pacea să fie cu tine! Nu te teme,+ nu vei muri”. 24 Astfel, Ghedeon i-a construit acolo lui Iehova un altar, care se numește Iehova-Șalom*+ și în ziua de azi. El este și acum în Ofra abiezeriților.

25 În noaptea aceea, Iehova i-a spus: „Ia taurul tânăr al tatălui tău, al doilea taur tânăr de șapte ani, dărâmă altarul lui Baal care este al tatălui tău și taie stâlpul sacru* de lângă el.+ 26 După ce îi vei construi lui Iehova, Dumnezeul tău, în vârful acestei fortărețe, un altar din rânduri de pietre, ia al doilea taur tânăr și adu-l ca ofrandă arsă peste bucățile de lemn din stâlpul sacru* pe care-l vei tăia”. 27 Ghedeon a luat deci zece bărbați dintre slujitorii lui și a făcut așa cum i-a spus Iehova. Dar, pentru că îi era prea frică de casa tatălui său și de oamenii din oraș ca să facă lucrul acesta ziua, l-a făcut noaptea.

28 Când oamenii din oraș s-au sculat dis-de-dimineață, au văzut că altarul lui Baal fusese dărâmat, stâlpul sacru* de lângă el fusese tăiat, iar al doilea taur tânăr fusese oferit pe altarul construit de puțin timp. 29 Ei s-au întrebat unii pe alții: „Cine a făcut lucrul acesta?”. După ce au făcut cercetări, au spus: „Ghedeon, fiul lui Ioaș, a făcut lucrul acesta”. 30 Oamenii din oraș i-au zis deci lui Ioaș: „Scoate-l afară pe fiul tău ca să moară, pentru că a dărâmat altarul lui Baal și a tăiat stâlpul sacru* de lângă el”. 31 Atunci Ioaș+ le-a zis tuturor celor ce s-au ridicat împotriva lui: „Oare voi trebuie să-l apărați pe Baal? Voi trebuie să-l salvați? Oricine îl apără să fie omorât în dimineața aceasta.+ Dacă el este un dumnezeu, să se apere singur,+ pentru că cineva i-a dărâmat altarul”. 32 În ziua aceea, el i-a pus lui Ghedeon numele Ierubaal*, zicând: „Baal să se apere singur, fiindcă cineva i-a dărâmat altarul”.

33 Tot Madianul+ și Amalecul,+ precum și cei de la Răsărit s-au aliat;+ ei au traversat râul și și-au așezat tabăra în valea Izreel. 34 Atunci spiritul lui Iehova a venit peste* Ghedeon+ și el a sunat din corn,+ iar abiezeriții+ au venit la el ca să-l susțină. 35 El a trimis mesageri peste tot în Manase și bărbații din acest trib au venit și ei să-l susțină. A trimis mesageri și în Așer, în Zabulon și în Neftali, iar bărbații din aceste triburi au urcat să-l întâlnească.

36 Atunci Ghedeon i-a zis adevăratului Dumnezeu: „Dacă salvezi Israelul prin mine, așa cum ai promis,+ 37 iată că pun în aria de treierat un val de lână. Dacă va fi rouă numai pe lână, iar tot pământul din jur va fi uscat, atunci voi ști că vei salva Israelul prin mine, după cum ai promis”. 38 Și așa a fost. Când s-a sculat a doua zi devreme și a stors lâna, a scurs din lână suficientă rouă ca să umple cu apă o cupă mare de ospăț. 39 Totuși, Ghedeon i-a zis adevăratului Dumnezeu: „Să nu te aprinzi de mânie împotriva mea, ci permite-mi să mai vorbesc doar o dată. Permite-mi, te rog, să mai fac doar o încercare cu lâna. Te rog, să fie uscată numai lâna, iar pe tot pământul să fie rouă”. 40 Și Dumnezeu a făcut așa în noaptea aceea; numai lâna a fost uscată, iar pe tot pământul a fost rouă.

7 Atunci Ierubaal, adică Ghedeon,+ și toți oamenii care erau cu el s-au sculat devreme și și-au așezat tabăra la izvorul Harod, în timp ce tabăra Madianului era la nord de ei, lângă dealul More, în vale. 2 Și Iehova i-a zis lui Ghedeon: „Sunt prea mulți oameni cu tine ca să dau Madianul în mâna lor.+ Iar Israelul s-ar putea lăuda înaintea mea, zicând: «Mâna mea m-a salvat».+ 3 Acum, anunță, te rog, în auzul poporului: «Oricine se teme și tremură să se întoarcă acasă»”.+ Ghedeon i-a pus deci la încercare. Astfel, 22 000 de oameni s-au întors acasă și au rămas 10 000.

4 Dar Iehova i-a zis lui Ghedeon: „Sunt încă prea mulți oameni. Du-i jos la apă, pentru ca acolo să-i pun la încercare. Când îți voi zice: «Acesta va merge cu tine», acela să meargă cu tine, dar când îți voi zice: «Acesta nu va merge cu tine», acela să nu meargă cu tine”. 5 El a dus deci oamenii jos la apă.

Atunci Iehova i-a zis lui Ghedeon: „Pe cei care vor lipăi apa cu limba cum lipăie câinele, să-i separi de cei care se vor apleca în genunchi ca să bea”. 6 Numărul celor care au lipăit apa, ducându-și mâna la gură, a fost de 300 de bărbați. Ceilalți s-au aplecat în genunchi ca să bea.

7 Atunci Iehova i-a zis lui Ghedeon: „Cu cei 300 de bărbați care au lipăit apa vă voi salva și voi da Madianul în mâna ta.+ Dar toți ceilalți oameni să se întoarcă acasă”. 8 Astfel, cei 300 de bărbați au luat proviziile și cornii de la popor, după care Ghedeon i-a trimis înapoi acasă pe toți ceilalți bărbați ai Israelului, păstrându-i doar pe cei 300. Tabăra Madianului era mai jos de el, în vale.+

9 În noaptea aceea, Iehova i-a zis: „Ridică-te și atacă tabăra, căci am dat-o în mâna ta.+ 10 Dar, dacă ți-e frică s-o ataci, coboară în tabără cu Pura, slujitorul tău. 11 Ascultă ce vorbesc ei, apoi vei avea curaj* să ataci tabăra”. Atunci el și Pura, slujitorul său, au coborât până la marginea taberei.

12 Madianul, Amalecul și toți cei de la Răsărit+ umpluseră valea ca un roi de lăcuste, iar cămilele lor erau fără număr,+ ca firele de nisip de pe țărmul mării. 13 Când Ghedeon a coborât, un bărbat îi povestea tovarășului său un vis și zicea: „Iată ce vis am avut: O turtă de orz se rostogolea în tabăra Madianului. A ajuns la un cort și l-a lovit atât de tare, încât acesta s-a prăbușit.+ Da, l-a răsturnat și cortul a căzut la pământ”. 14 Atunci tovarășul său a zis: „Asta nu poate fi altceva decât sabia lui Ghedeon,+ fiul lui Ioaș, un bărbat din Israel. Dumnezeu a dat Madianul și toată tabăra în mâna lui”.+

15 De îndată ce a auzit istorisirea visului și interpretarea lui,+ Ghedeon s-a plecat și i s-a închinat lui Dumnezeu. Apoi s-a întors în tabăra Israelului și a zis: „Ridicați-vă, căci Iehova a dat tabăra Madianului în mâna voastră!”. 16 El i-a împărțit pe cei 300 de bărbați în trei cete și le-a dat tuturor corni+ și urcioare mari, goale, cu torțe înăuntrul urcioarelor. 17 Apoi le-a zis: „Să vă uitați la mine și să faceți exact ce fac eu. Când voi ajunge la marginea taberei, cum voi face eu, așa să faceți și voi. 18 Când voi suna din corn, eu și toți cei care sunt cu mine, să sunați și voi din corni, de jur împrejurul taberei, și să strigați: «Pentru Iehova și pentru Ghedeon!»”.

19 Ghedeon și cei 100 de bărbați care erau cu el au ajuns la marginea taberei la începutul străjii de la miezul nopții*, imediat după ce s-au schimbat santinelele. Au sunat din corni+ și au spart urcioarele mari de apă din mâinile lor.+ 20 Astfel, cele trei cete au sunat din corni și au sfărâmat urcioarele mari. Au ținut torțele în mâna stângă, iar cornii în mâna dreaptă, au sunat din ei și au strigat: „Sabia lui Iehova și a lui Ghedeon!”. 21 În tot acest timp, fiecare a stat la locul lui, de jur împrejurul taberei, și toți cei din tabără au luat-o la fugă, strigând în timp ce fugeau.+ 22 Cei 300 au continuat să sune din corni și Iehova a întors sabia fiecăruia împotriva celuilalt în toată tabăra;+ și armata a fugit până la Bet-Șita, spre Țerera, până la marginea Abel-Meholei,+ lângă Tabat.

23 Bărbații Israelului au fost chemați din Neftali, din Așer și din întregul Manase+ și au pornit în urmărirea Madianului. 24 Ghedeon a trimis mesageri în toată regiunea muntoasă a lui Efraim, zicând: „Coborâți să atacați Madianul și puneți stăpânire pe vadurile Iordanului și ale afluenților lui până la Bet-Bara”. Astfel, toți bărbații lui Efraim s-au adunat și au pus stăpânire pe vadurile Iordanului și ale afluenților lui până la Bet-Bara. 25 De asemenea, i-au prins pe cei doi prinți* ai Madianului, pe Oreb și pe Zeeb. Pe Oreb l-au omorât pe stânca lui Oreb,+ iar pe Zeeb l-au omorât la teascul de vin al lui Zeeb. Au continuat să urmărească Madianul+ și i-au adus lui Ghedeon capul lui Oreb și al lui Zeeb în regiunea Iordanului.

8 Atunci bărbații lui Efraim i-au zis: „Ce ne-ai făcut? De ce nu ne-ai chemat când te-ai dus să lupți împotriva Madianului?”.+ Și au avut o ceartă aprinsă cu el.+ 2 Dar el le-a zis: „Ce-am făcut eu în comparație cu voi? Oare ceea ce a făcut Efraim+ prin strângerea strugurilor rămași nu este mai bun decât ceea ce a făcut Abiezer+ prin culegerea strugurilor? 3 În mâna voastră i-a dat Dumnezeu pe prinții* Madianului, Oreb și Zeeb.+ Ce-am făcut eu în comparație cu voi?”. Când le-a vorbit astfel*, ei s-au calmat*.

4 Apoi Ghedeon a ajuns la Iordan și l-a traversat. El și cei 300 de bărbați care îl însoțeau erau obosiți, dar au continuat urmărirea. 5 El le-a zis bărbaților din Sucot: „Dați-le, vă rog, niște pâini oamenilor care merg în urma mea, căci sunt obosiți și suntem în urmărirea lui Zebah și a lui Țalmuna, regii Madianului”. 6 Dar prinții* din Sucot au zis: „Sunt deja Zebah și Țalmuna* în mâna ta ca să trebuiască să dăm pâine armatei tale?”. 7 Atunci Ghedeon a zis: „Pentru că ați spus asta, când Iehova îi va da pe Zebah și pe Țalmuna în mâna mea, vă voi pedepsi* cu spini și cu mărăcini din pustiu”.+ 8 De acolo a urcat la Penuel și a cerut același lucru, dar bărbații din Penuel i-au răspuns la fel ca bărbații din Sucot. 9 De aceea, el le-a zis și bărbaților din Penuel: „Când mă voi întoarce în pace, voi dărâma turnul acesta”.+

10 Zebah și Țalmuna erau în Carcor cu armatele lor, în jur de 15 000 de bărbați. Aceștia erau toți cei care rămăseseră din întreaga armată a celor de la Răsărit,+ întrucât 120 000 de bărbați înarmați cu săbii fuseseră uciși. 11 Ghedeon a continuat să urce pe drumul celor ce locuiau în corturi, la est de Nobah și de Iogbeha,+ și a atacat tabăra, care nu era pregătită pentru un atac. 12 Când Zebah și Țalmuna au fugit, el i-a urmărit și i-a prins pe cei doi regi madianiți, Zebah și Țalmuna, creând panică în toată tabăra.

13 Apoi Ghedeon, fiul lui Ioaș, s-a întors de la război prin trecătoarea care urcă la Heres. 14 Pe drum a prins un tânăr din Sucot și i-a pus întrebări. Acesta i-a dat în scris numele prinților* și al bătrânilor din Sucot, 77 de bărbați. 15 Și el s-a dus la bărbații din Sucot și a zis: „Iată-i pe Zebah și pe Țalmuna, pentru care m-ați batjocorit zicând: «Sunt deja Zebah și Țalmuna* în mâna ta ca să trebuiască să le dăm pâine oamenilor tăi obosiți?»”.+ 16 Atunci i-a luat pe bătrânii orașului și i-a pedepsit pe bărbații din Sucot cu spini și cu mărăcini din pustiu.+ 17 Apoi a dărâmat turnul din Penuel+ și i-a omorât pe bărbații din oraș.

18 El i-a întrebat pe Zebah și pe Țalmuna: „Ce fel de bărbați erau cei pe care i-ați omorât în Tabor?”. Ei au zis: „Erau ca tine; fiecare arăta ca un fiu de rege”. 19 Atunci el a spus: „Erau frații mei, fiii mamei mele. Viu este Iehova că, dacă le-ați fi cruțat viața, n-ar trebui să vă omor”. 20 Apoi i-a zis lui Ieter, întâiul său născut: „Ridică-te și omoară-i!”. Dar tânărul nu și-a scos sabia; îi era frică, fiindcă era încă tânăr. 21 Atunci Zebah și Țalmuna au zis: „Ridică-te tu și omoară-ne, căci un om se cunoaște după puterea lui*”. Ghedeon s-a ridicat deci și i-a omorât pe Zebah și pe Țalmuna+ și a luat podoabele în formă de semilună de la gâtul cămilelor lor.

22 Mai târziu, bărbații Israelului i-au zis lui Ghedeon: „Domnește peste noi, tu, fiul tău și nepotul tău, pentru că ne-ai salvat din mâna Madianului”.+ 23 Însă Ghedeon le-a zis: „Eu nu voi domni peste voi și nici fiul meu nu va domni peste voi. Iehova va domni peste voi”.+ 24 Ghedeon le-a mai zis: „Dar vreau să vă cer ceva: Dați-mi fiecare din prada sa un inel pentru nas”. (Căci cei pe care îi învinseseră aveau inele de aur pentru nas, fiind ismaeliți.)+ 25 Ei au răspuns: „Îți dăm”. Au întins deci o mantie și fiecare a aruncat pe ea un inel pentru nas din prada sa. 26 Greutatea inelelor de aur pentru nas pe care le ceruse el a fost de 1 700 de sicli* de aur, fără a mai pune la socoteală podoabele în formă de semilună, cerceii, veșmintele purpurii de lână purtate de regii Madianului și lănțișoarele de la gâtul cămilelor.+

27 Ghedeon a făcut din ele un efod+ și l-a pus în orașul său, Ofra.+ Acolo, tot Israelul a comis prostituție spirituală închinându-se la acest efod+ și el a ajuns o cursă pentru Ghedeon și pentru casa lui.+

28 Astfel, Madianul+ a fost înfrânt de israeliți și nu i-a mai amenințat*, iar țara a avut odihnă* 40 de ani, în zilele lui Ghedeon.+

29 Și Ierubaal,+ fiul lui Ioaș, s-a întors la casa lui și a locuit acolo.

30 Lui Ghedeon i s-au născut 70 de fii*, întrucât a avut multe soții. 31 Concubina lui din Sihem i-a născut și ea un fiu. El i-a pus numele Abimelec.+ 32 Și Ghedeon, fiul lui Ioaș, a murit după o bătrânețe fericită și a fost înmormântat în mormântul tatălui său, Ioaș, în Ofra abiezeriților.+

33 După ce a murit Ghedeon, israeliții au comis din nou prostituție spirituală închinându-se la Baali+ și l-au numit dumnezeu al lor pe Baal-Berit.+ 34 Israeliții nu și-au adus aminte de Iehova, Dumnezeul lor,+ care îi scăpase din mâna tuturor dușmanilor din jur,+ 35 și n-au arătat iubire loială față de casa lui Ierubaal, adică a lui Ghedeon, ca răsplată pentru tot binele pe care îl făcuse el Israelului.+

9 După un timp, Abimelec,+ fiul lui Ierubaal, s-a dus la frații mamei lui, la Sihem, și le-a zis lor și tuturor celor din familia bunicului său*: 2 „Întrebați, vă rog, toate căpeteniile* din Sihem: «Ce este mai bine pentru voi: să domnească peste voi toți cei 70 de fii ai lui Ierubaal+ sau să domnească peste voi un singur bărbat? Și amintiți-vă că eu sunt osul vostru și carnea voastră*»”.

3 Frații mamei lui au spus în numele lui aceste cuvinte tuturor căpeteniilor din Sihem, iar inima lor era înclinată să îl urmeze pe Abimelec, căci ziceau: „Este fratele nostru”. 4 Atunci i-au dat 70 de arginți* din casa* lui Baal-Berit+ și cu ei Abimelec a angajat niște oameni fără ocupație și nerușinați ca să-l însoțească. 5 Apoi s-a dus la casa tatălui său, la Ofra,+ și i-a omorât pe frații săi,+ fiii lui Ierubaal, 70 de bărbați, pe o singură piatră. A supraviețuit doar Iotam, fiul cel mai mic al lui Ierubaal, fiindcă s-a ascuns.

6 După aceea, toate căpeteniile din Sihem și toți cei din Bet-Milo s-au adunat și l-au făcut pe Abimelec rege+ lângă copacul cel mare, lângă stâlpul din Sihem.

7 Când a aflat lucrul acesta, Iotam a plecat imediat și, stând pe vârful muntelui Garizim,+ a strigat: „Ascultați-mă, căpetenii din Sihem, și Dumnezeu vă va asculta:

8 Odată, copacii s-au dus să ungă un rege peste ei. Astfel, i-au zis măslinului: «Domnește peste noi».+ 9 Dar măslinul le-a zis: «Să renunț eu la untdelemnul meu*, cu care sunt glorificați Dumnezeu și oamenii, ca să merg și să mă legăn deasupra celorlalți copaci?». 10 Atunci copacii i-au zis smochinului: «Vino și domnește peste noi». 11 Dar smochinul le-a zis: «Să renunț eu la dulceața mea și la roadele mele bune ca să merg și să mă legăn deasupra celorlalți copaci?». 12 Apoi copacii i-au zis viței-de-vie: «Vino și domnește peste noi». 13 Vița-de-vie le-a răspuns: «Să renunț eu la vinul meu nou, care îi bucură pe Dumnezeu și pe oameni, ca să merg și să mă legăn deasupra copacilor?». 14 În cele din urmă, toți copacii i-au zis mărăcinelui: «Vino și domnește peste noi».+ 15 Atunci mărăcinele le-a zis copacilor: «Dacă vreți cu adevărat să mă ungeți rege peste voi, veniți și adăpostiți-vă la umbra mea. Dar, dacă nu, să iasă foc din mărăcine și să mistuie cedrii Libanului».

16 Acum, ați acționat voi în mod sincer și onorabil când l-ați făcut rege pe Abimelec?+ Ați arătat voi bunătate față de Ierubaal și față de casa lui și v-ați purtat voi cu el așa cum merita? 17 Când tatăl meu a luptat pentru voi,+ și-a riscat viața* ca să vă salveze din mâna Madianului.+ 18 Dar voi v-ați ridicat astăzi împotriva casei tatălui meu și i-ați omorât fiii, 70 de bărbați, pe o singură piatră.+ Apoi l-ați făcut pe Abimelec, fiul sclavei lui,+ rege peste căpeteniile din Sihem, doar pentru că este fratele vostru. 19 Da, dacă astăzi acționați în mod sincer și onorabil față de Ierubaal și față de casa lui, atunci bucurați-vă de Abimelec și să se bucure și el de voi. 20 Dar, dacă nu, să iasă foc din Abimelec și să mistuie căpeteniile din Sihem și pe cei din Bet-Milo+ și să iasă foc din căpeteniile din Sihem și din cei din Bet-Milo și să-l mistuie pe Abimelec”.+

21 Apoi Iotam+ a fugit și s-a dus la Beer și a locuit acolo din cauza fratelui său Abimelec.

22 Abimelec a domnit* peste Israel trei ani. 23 Apoi Dumnezeu a permis să apară dușmănie* între Abimelec și căpeteniile din Sihem, care l-au trădat pe Abimelec. 24 Aceasta s-a întâmplat pentru ca violența împotriva celor 70 de fii ai lui Ierubaal să fie răzbunată, iar vina pentru sângele lor să fie asupra fratelui lor Abimelec, fiindcă i-a omorât,+ și asupra căpeteniilor din Sihem, fiindcă l-au ajutat să-i omoare pe frații lui. 25 Atunci căpeteniile din Sihem au pus la pândă împotriva lui niște oameni pe vârfurile munților și aceștia îi jefuiau pe toți cei care treceau pe drum, pe lângă ei. După un timp, Abimelec a fost înștiințat despre lucrul acesta.

26 Atunci Gaal, fiul lui Ebed, și frații lui au venit la Sihem,+ iar căpeteniile din Sihem și-au pus încrederea în el. 27 Ei au ieșit pe câmp, au cules viile, au călcat strugurii și au ținut o sărbătoare, după care au intrat în casa dumnezeului lor,+ au mâncat, au băut și l-au blestemat pe Abimelec. 28 Apoi Gaal, fiul lui Ebed, a zis: „Cine este Abimelec și cine este Sihem* ca să le slujim? Nu este el fiul lui Ierubaal+ și nu este Zebul împuternicitul lui? Mai bine slujiți-le fiilor lui Hamor, tatăl lui Sihem! De ce să-i slujim lui Abimelec? 29 De-ar fi poporul acesta sub autoritatea mea, atunci l-aș înlătura pe Abimelec”. Apoi i-a zis lui Abimelec: „Mărește-ți armata și ieși la luptă”.

30 Când Zebul, prințul* orașului, a auzit cuvintele lui Gaal, fiul lui Ebed, s-a aprins de mânie. 31 De aceea, a trimis în secret* mesageri la Abimelec, zicând: „Iată! Gaal, fiul lui Ebed, și frații lui au venit în Sihem și instigă orașul împotriva ta. 32 Vino deci noaptea, tu și oamenii tăi, și stai la pândă pe câmp. 33 Dimineață, îndată ce va răsări soarele, să te scoli și să ataci orașul; iar când el și oamenii lui vor ieși împotriva ta, să faci tot ce poți ca să-l învingi*”.

34 Astfel, Abimelec și tot poporul care era cu el s-au ridicat noaptea și s-au așezat la pândă, în patru cete, împotriva Sihemului. 35 Când Gaal, fiul lui Ebed, a ieșit și a stat la intrarea porții orașului, Abimelec și poporul care era cu el s-au ridicat din locul unde stăteau la pândă. 36 Când a văzut poporul, Gaal i-a zis lui Zebul: „Iată că niște oameni coboară de pe vârfurile munților”. Dar Zebul i-a zis: „Ceea ce vezi tu că ar fi oameni sunt umbrele munților”.

37 Mai târziu, Gaal a zis: „Iată că niște oameni coboară din mijlocul țării și o ceată vine pe drumul marelui copac al lui Meonenim*”. 38 Zebul i-a spus: „Ai uitat când te lăudai zicând: «Cine este Abimelec ca să-i slujim?».+ Nu sunt aceștia oamenii pe care i-ai respins? Ieși acum și luptă împotriva lor”.

39 Gaal a ieșit în fruntea căpeteniilor din Sihem și a luptat împotriva lui Abimelec. 40 Abimelec l-a urmărit pe Gaal, iar acesta a fugit dinaintea lui; și mulți au căzut uciși până la intrarea porții orașului.

41 Și Abimelec a continuat să locuiască în Aruma, iar Zebul+ i-a alungat pe Gaal și pe frații lui din Sihem. 42 A doua zi, poporul a ieșit pe câmp, iar Abimelec a fost înștiințat de lucrul acesta. 43 Astfel, el și-a luat oamenii, i-a împărțit în trei cete și a stat la pândă pe câmp. Când a văzut că oamenii ieșeau din oraș, i-a atacat și i-a ucis. 44 Abimelec și cetele care erau cu el au năvălit și s-au așezat la intrarea porții orașului, în timp ce două cete i-au atacat pe toți cei care erau pe câmp și i-au ucis. 45 Abimelec a luptat împotriva orașului toată ziua aceea și l-a cucerit. I-a omorât pe oamenii din el, apoi a dărâmat orașul+ și l-a presărat cu sare.

46 Când au auzit aceasta, toate căpeteniile din turnul Sihemului s-au dus imediat în încăperea boltită* a casei* lui El-Berit.+ 47 Îndată ce a fost înștiințat că toate căpeteniile din turnul Sihemului se adunaseră, 48 Abimelec a urcat pe muntele Țalmon împreună cu toți bărbații care erau cu el. Abimelec a luat o secure în mână, a tăiat o ramură dintr-un copac, și-a pus-o pe umăr și le-a zis oamenilor care erau cu el: „Ați văzut ce-am făcut. Grăbiți-vă să faceți și voi la fel!”. 49 Și toți oamenii au tăiat ramuri și l-au urmat pe Abimelec. Apoi au pus ramurile în jurul încăperii boltite și au dat foc încăperii boltite. Astfel, toți oamenii din turnul Sihemului au murit și ei, aproximativ 1 000 de bărbați și de femei.

50 Abimelec s-a dus apoi la Tebeț; a împresurat Tebețul și l-a cucerit. 51 În mijlocul orașului era un turn tare și toți bărbații și femeile și toate căpeteniile din oraș au fugit acolo. S-au încuiat înăuntru și au urcat pe acoperișul turnului. 52 Abimelec și-a croit drum până la turn, l-a asediat și s-a apropiat de intrarea turnului ca să-i dea foc. 53 Atunci o femeie a aruncat în capul lui Abimelec piatra de deasupra a unei râșnițe și i-a zdrobit craniul.+ 54 El l-a chemat repede pe slujitorul care îi purta armele și i-a zis: „Scoate-ți sabia și ucide-mă, ca să nu se spună despre mine: «L-a omorât o femeie»”. Astfel, slujitorul său l-a străpuns și el a murit.

55 Când au văzut că Abimelec murise, toți bărbații Israelului s-au întors acasă. 56 Astfel, Dumnezeu i-a plătit lui Abimelec pentru răul pe care acesta i-l făcuse tatălui său omorându-și cei 70 de frați.+ 57 De asemenea, Dumnezeu a întors tot răul făcut de bărbații din Sihem asupra capului lor. Astfel, blestemul lui Iotam,+ fiul lui Ierubaal,+ a venit asupra lor.

10 După Abimelec s-a ridicat să salveze Israelul Tola, fiul lui Pua, fiul lui Dodo, un bărbat din Isahar.+ El locuia în Șamir, în regiunea muntoasă a lui Efraim. 2 El a judecat Israelul 23 de ani. Apoi a murit și a fost înmormântat în Șamir.

3 După el s-a ridicat Iair, galaaditul, și a judecat Israelul 22 de ani. 4 El a avut 30 de fii, care călăreau pe 30 de măgari. Ei aveau 30 de orașe, care se numesc Havot-Iair*+ și în ziua de azi; ele sunt în ținutul Galaadului. 5 Apoi Iair a murit și a fost înmormântat în Camon.

6 Israeliții au făcut din nou ce este rău în ochii lui Iehova:+ le-au slujit Baalilor,+ chipurilor lui Aștoret, dumnezeilor Aramului*, dumnezeilor Sidonului, dumnezeilor Moabului,+ dumnezeilor amoniților+ și dumnezeilor filistenilor.+ L-au părăsit pe Iehova și nu i-au slujit. 7 Atunci Iehova s-a aprins de mânie împotriva Israelului și i-a dat* în mâna filistenilor și a amoniților.+ 8 Astfel, aceștia i-au zdrobit pe israeliți și i-au asuprit foarte mult în anul acela – 18 ani i-au asuprit pe toți israeliții de pe partea Iordanului care fusese țara amoriților, în Galaad. 9 Amoniții treceau Iordanul ca să lupte și împotriva lui Iuda, a lui Beniamin și a casei lui Efraim; și Israelul era în mare necaz. 10 Atunci israeliții au strigat către Iehova după ajutor,+ zicând: „Am păcătuit împotriva ta, căci l-am părăsit pe Dumnezeul nostru și le-am slujit Baalilor”.+

11 Dar Iehova le-a zis israeliților: „Nu v-am salvat eu când egiptenii,+ amoriții,+ amoniții, filistenii,+ 12 sidonienii, Amalecul și Madianul v-au asuprit? Când ați strigat către mine, v-am salvat din mâna lor. 13 Dar voi m-ați părăsit și le-ați slujit altor dumnezei.+ De aceea, n-am să vă mai salvez.+ 14 Duceți-vă la dumnezeii pe care i-ați ales și strigați după ajutor!+ Să vă salveze ei în timpul necazului vostru!”.+ 15 Dar israeliții i-au zis lui Iehova: „Am păcătuit. Fă-ne ce este bine în ochii tăi. Numai salvează-ne astăzi, te rugăm!”. 16 Și au îndepărtat dumnezeii străini din mijlocul lor și i-au slujit lui Iehova,+ astfel că el n-a mai putut suporta să vadă nenorocirea* Israelului.+

17 După un timp, amoniții+ s-au adunat pentru luptă și și-au așezat tabăra în Galaad. Atunci israeliții s-au adunat și și-au așezat tabăra la Mițpa. 18 Poporul și prinții* Galaadului și-au zis unul altuia: „Cine ne va conduce în lupta împotriva amoniților?+ Să fie căpetenia tuturor locuitorilor Galaadului!”.

11 Și iată că Iefta,+ galaaditul, era un războinic viteaz. El era fiul unei prostituate. Tatăl lui Iefta era Galaad. 2 Dar soția lui Galaad i-a născut și ea fii. Când fiii soției sale au crescut, l-au alungat pe Iefta și i-au zis: „Tu nu vei avea nicio moștenire în casa tatălui nostru, căci ești fiul altei femei”. 3 Și Iefta a fugit de frații săi și s-a stabilit în țara Tob. Atunci niște oameni fără ocupație i s-au alăturat lui Iefta și l-au urmat.

4 După o vreme, amoniții au luptat împotriva Israelului.+ 5 Când amoniții au luptat împotriva Israelului, bătrânii Galaadului s-au dus imediat să-l aducă înapoi pe Iefta din țara Tob. 6 Ei i-au zis lui Iefta: „Vino să fii comandantul nostru ca să putem lupta împotriva amoniților!”. 7 Dar Iefta le-a zis bătrânilor Galaadului: „Oare nu voi m-ați urât atât de mult, încât m-ați alungat din casa tatălui meu?+ De ce ați venit la mine acum, când sunteți în necaz?”. 8 Atunci bătrânii Galaadului i-au zis lui Iefta: „Tocmai de aceea ne-am întors acum la tine. Dacă vei veni cu noi să lupți împotriva amoniților, vei fi căpetenia noastră, a tuturor locuitorilor Galaadului”.+ 9 Iefta le-a zis bătrânilor Galaadului: „Dacă mă aduceți înapoi ca să lupt împotriva amoniților, iar Iehova îi dă în mâna mea, atunci voi fi într-adevăr căpetenia voastră”. 10 Bătrânii Galaadului i-au zis lui Iefta: „Iehova să fie martor* între noi dacă nu vom face așa cum spui”. 11 Astfel, Iefta a mers cu bătrânii Galaadului, iar poporul l-a făcut căpetenie și comandant al său. Și Iefta a repetat toate cuvintele sale înaintea lui Iehova, la Mițpa.+

12 Apoi Iefta a trimis mesageri la regele amoniților,+ zicând: „Ce ai cu mine? De ce ai venit să lupți împotriva țării mele?”. 13 Atunci regele amoniților le-a zis mesagerilor lui Iefta: „Deoarece Israelul, când urca din Egipt,+ mi-a luat țara, de la Arnon+ la Iaboc și până la Iordan.+ Acum dă-ne-o înapoi pe cale pașnică”. 14 Dar Iefta a trimis din nou mesageri la regele amoniților 15 ca să-i spună:

„Iată ce zice Iefta: «Israelul n-a luat țara moabiților+ și țara amoniților,+ 16 căci, atunci când a urcat din Egipt, Israelul a mers prin pustiu până la Marea Roșie+ și a ajuns la Cades.+ 17 Israelul a trimis mesageri la regele Edomului,+ zicând: „Lasă-ne, te rugăm, să trecem prin țara ta”, dar regele Edomului n-a vrut să asculte. A trimis mesageri și la regele Moabului,+ dar nici el n-a acceptat. Astfel, Israelul a rămas la Cades.+ 18 Când au mers prin pustiu, ei au ocolit țara Edomului+ și țara Moabului. Au călătorit pe la est de țara Moabului+ și și-au așezat tabăra în regiunea Arnonului; n-au trecut granița Moabului,+ fiindcă Arnonul era granița Moabului.

19 Apoi Israelul a trimis mesageri la Sihon, regele amoriților, regele Hesbonului, și Israelul i-a zis: „Lasă-ne, te rugăm, să trecem prin țara ta până la locul nostru”.+ 20 Dar Sihon n-a avut încredere în Israel ca să-l lase să treacă prin teritoriul lui. De aceea, Sihon și-a adunat tot poporul, și-a așezat tabăra la Iahaț și a luptat împotriva Israelului.+ 21 Atunci Iehova, Dumnezeul Israelului, l-a dat pe Sihon și tot poporul lui în mâna Israelului, iar acesta i-a înfrânt și a luat în stăpânire toată țara amoriților care locuiau în acel ținut.+ 22 Astfel, au luat în stăpânire tot teritoriul amoriților, de la Arnon până la Iaboc și de la pustiu până la Iordan.+

23 Iehova, Dumnezeul Israelului, i-a alungat pe amoriți dinaintea poporului său, Israel,+ iar acum tu vrei să-l alungi? 24 Nu stăpânești tu ceea ce îți dă în stăpânire dumnezeul tău Chemoș?+ Așadar, pe oricine alungă Iehova, Dumnezeul nostru, dinaintea noastră, pe acela îl vom alunga.+ 25 Acum, ești tu mai bun decât Balac,+ fiul lui Țipor, regele Moabului? S-a certat el vreodată cu Israelul sau a luptat el vreodată împotriva lui? 26 Israelul locuiește de 300 de ani în Hesbon și în localitățile care țin de el*,+ în Aroer și în localitățile care țin de el, precum și în toate orașele de pe malurile Arnonului. De ce nu ați încercat să le luați înapoi în tot acest timp?+ 27 Eu n-am păcătuit împotriva ta, ci tu greșești atacându-mă. Iehova, Judecătorul,+ să judece astăzi între poporul lui Israel și poporul lui Amon»”.

28 Dar regele amoniților n-a vrut să asculte mesajul pe care i l-a trimis Iefta.

29 Spiritul lui Iehova a venit peste Iefta+ și el a trecut prin Galaad și Manase, a ajuns la Mițpa din Galaad,+ iar de la Mițpa din Galaad a înaintat împotriva amoniților.

30 Atunci Iefta i-a făcut o promisiune solemnă+ lui Iehova și a zis: „Dacă îi vei da pe amoniți în mâna mea, 31 cel care va ieși pe ușa casei mele ca să mă întâmpine când mă voi întoarce în pace de la amoniți, acela va fi al lui Iehova,+ iar eu îl voi aduce ca ofrandă arsă”.+

32 Și Iefta a mers să lupte împotriva amoniților, iar Iehova i-a dat în mâna lui. 33 I-a bătut de la Aroer până la Minit – 20 de orașe – și până la Abel-Cheramim; a fost un măcel foarte mare. Astfel, amoniții au fost înfrânți de israeliți.

34 În cele din urmă, Iefta a ajuns la casa lui, în Mițpa,+ și iată că i-a ieșit în întâmpinare fiica lui cântând la tamburină și dansând. Ea era singurul său copil. În afară de ea, nu mai avea niciun fiu și nicio fiică. 35 Când a văzut-o, și-a sfâșiat veșmintele și a zis: „Vai, fiica mea! Mi-ai frânt inima*, pentru că tu ești cea pe care trebuie s-o alung. Căci mi-am deschis gura către Iehova și nu mai pot da înapoi”.+

36 Dar ea i-a zis: „Tată, dacă ți-ai deschis gura către Iehova, fă-mi după cum ai promis,+ fiindcă Iehova te-a răzbunat pe dușmanii tăi, amoniții”. 37 Apoi i-a zis tatălui ei: „Să mi se îngăduie lucrul acesta: Lasă-mă singură două luni, ca să mă duc în munți și să-mi plâng fecioria cu prietenele mele*”.

38 Atunci el a zis: „Du-te!”. Și a lăsat-o să plece două luni, iar ea s-a dus pe munți împreună cu prietenele ei ca să-și plângă fecioria. 39 La sfârșitul celor două luni s-a întors la tatăl ei, iar el și-a împlinit promisiunea pe care o făcuse cu privire la ea.+ Și ea nu a avut niciodată relații intime cu vreun bărbat. Și a devenit un obicei* în Israel 40 ca, an de an, tinerele israelite să meargă și să-i aducă laude fiicei lui Iefta, galaaditul, patru zile pe an.

12 Atunci bărbații lui Efraim s-au adunat, au trecut în Țafon* și i-au zis lui Iefta: „De ce nu ne-ai chemat să mergem cu tine când ai trecut să lupți împotriva amoniților?+ Vom da foc casei tale ca să ardă peste tine”. 2 Dar Iefta le-a zis: „Eu și poporul meu am fost într-un mare război cu amoniții. V-am cerut ajutorul, dar nu m-ați salvat din mâna lor. 3 Când am văzut că nu vreți să mă salvați, am hotărât să-mi risc viața* și să merg împotriva amoniților.+ Iar Iehova i-a dat în mâna mea. Atunci, de ce ați venit astăzi să luptați împotriva mea?”.

4 Iefta i-a adunat atunci pe toți bărbații din Galaad+ și ei au luptat cu cei din Efraim. Bărbații din Galaad i-au învins pe efraimiți, care ziseseră: „Voi, galaadiților din Efraim și din Manase, sunteți doar niște fugari din Efraim”. 5 Cei din Galaad au pus stăpânire pe vadurile Iordanului+ dinaintea efraimiților. Iar când cineva din Efraim încerca să scape, zicea: „Lăsați-mă să trec”. Atunci bărbații din Galaad îl întrebau pe fiecare: „Ești efraimit?”. Când el răspundea: „Nu!”, 6 ei îi ziceau: „Spune, te rog, «șibolet»”. Dar el zicea „sibolet”, căci nu putea să pronunțe corect cuvântul. Atunci puneau mâna pe el și îl ucideau la vadurile Iordanului. Astfel, cu acea ocazie au căzut 42 000 de efraimiți.

7 Iefta a judecat Israelul șase ani, apoi Iefta, galaaditul, a murit și a fost înmormântat în orașul său din Galaad.

8 După el a judecat Israelul Ibțan din Betleem.+ 9 El a avut 30 de fii și 30 de fiice. El și-a dat în căsătorie fiicele în afara familiei sale și a adus din afară 30 de femei ca să se căsătorească cu fiii săi. El a judecat Israelul șapte ani. 10 Apoi Ibțan a murit și a fost înmormântat în Betleem.

11 După el a judecat Israelul Elon, zabulonitul. El a judecat Israelul zece ani. 12 Apoi Elon, zabulonitul, a murit și a fost înmormântat în Aialon, în ținutul lui Zabulon.

13 După el a judecat Israelul Abdon, fiul lui Hilel, piratonitul. 14 El a avut 40 de fii și 30 de nepoți, care călăreau pe 70 de măgari. El a judecat Israelul opt ani. 15 Apoi Abdon, fiul lui Hilel, piratonitul, a murit și a fost înmormântat în Piraton, în ținutul lui Efraim, pe muntele amaleciților.+

13 Israeliții au făcut din nou ce este rău în ochii lui Iehova,+ iar Iehova i-a dat în mâna filistenilor+ 40 de ani.

2 Pe vremea aceea era un bărbat din Țora,+ din familia daniților,+ pe nume Manoah.+ Soția lui era sterilă și nu avea copii.+ 3 După un timp, îngerul lui Iehova i s-a arătat femeii și i-a zis: „Iată că ești sterilă și nu ai copii. Dar vei rămâne însărcinată și vei naște un fiu.+ 4 Acum, ai grijă să nu bei nici vin, nici vreo altă băutură alcoolică+ și să nu mănânci nimic necurat.+ 5 Iată, vei rămâne însărcinată și vei naște un fiu. Briciul să nu treacă peste capul lui,+ deoarece copilul va fi un nazireu al lui Dumnezeu de la naștere*. El va salva Israelul din mâna filistenilor”.+

6 Atunci femeia s-a dus și i-a spus soțului ei: „A venit la mine un om al adevăratului Dumnezeu, iar înfățișarea lui era impresionantă*, ca înfățișarea unui înger al adevăratului Dumnezeu. Nu l-am întrebat de unde era și nici el nu mi-a spus numele lui.+ 7 Dar mi-a zis: «Iată că vei rămâne însărcinată și vei naște un fiu. Acum, să nu bei nici vin, nici vreo altă băutură alcoolică și să nu mănânci nimic necurat, deoarece copilul va fi un nazireu al lui Dumnezeu de la naștere* până în ziua morții lui»”.

8 Manoah l-a implorat pe Iehova și a zis: „Iartă-mă, Iehova! Te rog, să vină iarăși la noi omul adevăratului Dumnezeu pe care l-ai trimis și să ne învețe ce să facem cu copilul care se va naște”. 9 Adevăratul Dumnezeu l-a ascultat pe Manoah și îngerul adevăratului Dumnezeu a venit iarăși la femeie în timp ce ea era pe câmp. Manoah, soțul ei, nu era cu ea. 10 Femeia a alergat imediat să-i spună soțului ei: „Iată că mi s-a arătat omul care a venit în ziua aceea la mine”.+

11 Atunci Manoah s-a ridicat și s-a dus cu soția lui. A ajuns la omul acela și l-a întrebat: „Tu ești omul care i-a vorbit soției mele?”. El a răspuns: „Eu sunt”. 12 Și Manoah a zis: „Să se împlinească vorbele tale. Cum trebuie crescut copilul* și ce va face el?”.+ 13 Îngerul lui Iehova i-a zis lui Manoah: „Soția ta să se abțină de la tot ce i-am spus.+ 14 Să nu mănânce nimic din rodul viței-de-vie, să nu bea nici vin, nici vreo altă băutură alcoolică+ și să nu mănânce nimic necurat.+ Să respecte tot ce i-am poruncit”.

15 Atunci Manoah i-a zis îngerului lui Iehova: „Rămâi, te rugăm, și îngăduie-ne să-ți pregătim un ied”.+ 16 Dar îngerul lui Iehova i-a zis lui Manoah: „Chiar dacă rămân, nu voi mânca din mâncarea ta. Dar, dacă vrei să-i oferi o ofrandă arsă lui Iehova, poți să-i oferi”. Manoah nu știa că era îngerul lui Iehova. 17 Atunci Manoah i-a zis îngerului lui Iehova: „Care este numele tău,+ ca să te onorăm când se va împlini cuvântul tău?”. 18 Însă îngerul lui Iehova i-a zis: „De ce întrebi de numele meu? El este minunat”.

19 Atunci Manoah a luat iedul și ofranda de cereale și i le-a oferit lui Iehova pe o piatră. În timp ce Manoah și soția lui priveau, El a făcut ceva uluitor. 20 Pe când flacăra se înălța de la altar spre cer, îngerul lui Iehova s-a înălțat în flacăra de la altar, iar Manoah și soția lui priveau. Ei au căzut imediat cu fața la pământ. 21 Îngerul lui Iehova nu li s-a mai arătat lui Manoah și soției lui. Atunci Manoah a înțeles că a fost îngerul lui Iehova.+ 22 Și Manoah i-a zis soției lui: „Sigur vom muri, fiindcă l-am văzut pe Dumnezeu!”.+ 23 Dar soția lui i-a zis: „Dacă Iehova ar fi vrut să ne omoare, n-ar fi acceptat din mâna noastră ofranda arsă+ și ofranda de cereale, nu ne-ar fi arătat toate aceste lucruri și nu ne-ar fi spus niciunul dintre aceste lucruri”.

24 Mai târziu, femeia a născut un fiu și i-a pus numele Samson.+ Și băiatul creștea, iar Iehova îl binecuvânta. 25 După un timp, spiritul lui Iehova a început să acționeze asupra lui+ în Mahane-Dan,+ între Țora și Eștaol.+

14 Atunci Samson a coborât la Timna și a văzut în Timna o femeie filisteană*. 2 A urcat și le-a zis tatălui și mamei lui: „Am văzut în Timna o femeie filisteană și vreau să mi-o luați de soție”. 3 Tatăl și mama lui i-au zis: „Nu poți găsi nicio femeie printre rudele tale și în tot poporul nostru?+ Trebuie să te duci să-ți iei soție de la filistenii necircumciși?”. Dar Samson i-a zis tatălui său: „Pe ea să mi-o iei, fiindcă ea este plăcută* în ochii mei”. 4 Tatăl și mama lui nu și-au dat seama că lucrul acesta era de la Iehova, căci El căuta o ocazie împotriva filistenilor. În timpul acela, filistenii stăpâneau peste Israel.+

5 Astfel, Samson a coborât la Timna cu tatăl și cu mama lui. Când a ajuns la viile din Timna, iată că un leu i-a ieșit înainte răcnind. 6 Atunci spiritul lui Iehova a început să acționeze asupra lui,+ iar el a sfâșiat leul în două, cum ai sfâșia în două un ied, fără să aibă nimic în mână. Dar nu i-a spus nici tatălui său, nici mamei sale ce făcuse. 7 Apoi a coborât și i-a vorbit femeii și ea era în continuare plăcută* în ochii lui Samson.+

8 Mai târziu, în timp ce se întorcea ca s-o ia acasă,+ s-a abătut să se uite la cadavrul leului și iată că în interiorul lui era un roi de albine și miere. 9 A luat mierea în mâini și mânca în timp ce mergea. Când a ajuns la tatăl și la mama lui, le-a dat și lor să mănânce din ea. Dar nu le-a spus că luase mierea din cadavrul unui leu.

10 Tatăl său a coborât la femeia aceea și Samson a dat acolo un ospăț, căci așa obișnuiau să facă tinerii. 11 Când l-au văzut, ei au adus 30 de cavaleri de onoare ca să-l însoțească. 12 Atunci Samson le-a zis: „Lăsați-mă, vă rog, să vă zic o ghicitoare. Dacă o veți dezlega în cele șapte zile de ospăț și îmi veți spune răspunsul, vă voi da 30 de veșminte de in și 30 de rânduri de haine. 13 Dar, dacă nu veți fi în stare s-o dezlegați, îmi veți da voi 30 de veșminte de in și 30 de rânduri de haine”. Ei i-au zis: „Spune-ne ghicitoarea; vrem s-o auzim”. 14 El le-a spus:

Trei zile n-au putut dezlega ghicitoarea. 15 În a patra zi i-au zis soției lui Samson: „Amăgește-l pe soțul tău+ ca să ne dezlege ghicitoarea. Dacă nu, te vom arde în foc, pe tine și casa tatălui tău. Ne-ați invitat aici ca să ne luați bunurile?”. 16 Atunci soția lui Samson a plâns înaintea lui și a zis: „Tu mă urăști, nu mă iubești!+ Ai spus poporului meu o ghicitoare, dar mie nu mi-ai dezlegat-o”. Însă el i-a zis: „Nu le-am dezlegat-o nici măcar tatălui și mamei mele, și să ți-o dezleg ție?”. 17 Dar ea a plâns întruna înaintea lui până la sfârșitul celor șapte zile de ospăț. În cele din urmă, el i-a dezlegat-o în a șaptea zi, pentru că îl sâcâise. Apoi ea a dezlegat poporului ei ghicitoarea.+ 18 Astfel, în a șaptea zi, înainte de apusul soarelui*, oamenii din oraș i-au zis:

Atunci el le-a zis:

19 Apoi spiritul lui Iehova a început să acționeze asupra lui,+ iar el a coborât la Ascalon,+ a ucis 30 de bărbați de-ai lor, le-a luat îmbrăcămintea și a dat rândurile de haine celor ce dezlegaseră ghicitoarea.+ Apoi a urcat furios la casa tatălui său.

20 Soția lui Samson+ a fost dată unuia dintre cavalerii săi de onoare, care îl însoțise.+

15 După o vreme, în zilele secerișului grâului, Samson s-a dus în vizită la soția lui și i-a dus un ied. El a zis: „Vreau să intru la soția mea în cameră”. Dar tatăl ei nu i-a dat voie să intre. 2 Tatăl ei a spus: „M-am gândit că o urăști.+ De aceea, i-am dat-o cavalerului tău de onoare.+ Oare sora ei mai mică nu este mai atrăgătoare decât ea? Te rog, ia-o pe ea în locul celeilalte”. 3 Dar Samson le-a zis: „De data aceasta nu voi putea fi învinuit de filisteni pentru că le voi face rău”.

4 Atunci Samson s-a dus și a prins 300 de vulpi. A luat torțe, a legat vulpile coadă de coadă și a pus câte o torță între două cozi. 5 Apoi a aprins torțele și a dat drumul vulpilor în holdele filistenilor. A dat foc la tot, de la snop până la holdă, precum și la vii și la livezile de măslini.

6 Filistenii au întrebat: „Cine a făcut asta?”. Li s-a spus: „Samson, ginerele timnitului, fiindcă acesta i-a luat soția și i-a dat-o cavalerului său de onoare”.+ Atunci filistenii au urcat și i-au ars pe ea și pe tatăl ei.+ 7 Samson le-a zis: „Dacă așa vă purtați, nu mă voi opri până nu mă voi răzbuna pe voi”.+ 8 Apoi i-a ucis unul după altul*, făcând un mare măcel. După aceea a coborât și a stat într-o peșteră* din stânca Etam.

9 Mai târziu, filistenii au urcat, și-au așezat tabăra în Iuda și s-au răspândit în Lehi.+ 10 Atunci bărbații lui Iuda au întrebat: „De ce ați urcat împotriva noastră?”. Ei au răspuns: „Am urcat ca să-l prindem* pe Samson și să-i facem așa cum ne-a făcut el nouă”. 11 Astfel, 3 000 de bărbați din Iuda au coborât la peștera* din stânca Etam și i-au zis lui Samson: „Nu știi că filistenii stăpânesc peste noi?+ De ce ne-ai făcut asta?”. El le-a zis: „Cum mi-au făcut ei mie, așa le-am făcut și eu lor”. 12 Dar ei i-au spus: „Am venit să te prindem* și să te predăm filistenilor”. Atunci Samson a zis: „Jurați-mi că nu vă veți arunca asupra mea”. 13 Ei i-au zis: „Nu, doar te vom lega și te vom preda lor, dar nu te vom omorî”.

Așadar, l-au legat cu două frânghii noi și l-au scos din stâncă. 14 Când Samson a ajuns la Lehi, filistenii i-au ieșit înainte strigând triumfător. Atunci spiritul lui Iehova a început să acționeze asupra lui,+ iar frânghiile de pe brațele lui au devenit ca firele de in pârjolite de foc și legăturile de pe mâini i s-au topit.+ 15 El a găsit o falcă de măgar încă neuscată, și-a întins mâna, a luat-o și a ucis cu ea 1 000 de bărbați.+ 16 Atunci Samson a zis:

„Cu o falcă de măgar, o grămadă, două grămezi!

Cu o falcă de măgar am ucis 1 000 de bărbați!”.+

17 După ce a terminat de vorbit, a aruncat falca și a numit locul acela Ramat-Lehi*.+ 18 Apoi i s-a făcut foarte sete și l-a chemat pe Iehova, zicând: „Tu i-ai dat această mare victorie slujitorului tău, iar acum să mor de sete și să cad în mâna celor necircumciși?”. 19 Atunci Dumnezeu a despicat o groapă care era în Lehi și din ea a ieșit apă.+ El a băut, astfel că i-au revenit puterile* și s-a înviorat. De aceea, a pus locului aceluia numele En-Hacore*, iar acesta este în Lehi și în ziua de azi.

20 Și el a judecat Israelul în zilele filistenilor 20 de ani.+

16 Odată, Samson s-a dus la Gaza. Acolo a văzut o prostituată și a intrat la ea. 2 Oamenii din Gaza au fost înștiințați: „Samson a venit aici”. Atunci ei l-au înconjurat și l-au pândit toată noaptea la poarta orașului. Au stat liniștiți toată noaptea, spunându-și: „Când se va lumina de ziuă, îl vom omorî”.

3 Dar Samson a stat culcat până la miezul nopții. Apoi, la miezul nopții, s-a ridicat, a apucat canaturile porții orașului și cei doi stâlpi laterali și le-a smuls împreună cu zăvorul. Le-a pus pe umeri și le-a dus pe vârful muntelui din fața Hebronului.

4 După aceea, el s-a îndrăgostit de o femeie din valea* Sorec, pe nume Dalila.+ 5 Domnitorii filistenilor s-au dus la ea și i-au zis: „Amăgește-l*+ și află în ce stă marea lui putere, cum putem să-l învingem, să-l legăm și să-l supunem. Pentru aceasta îți vom da fiecare 1 100 de arginți*”.

6 Mai târziu, Dalila i-a zis lui Samson: „Spune-mi, te rog, de unde vine marea ta putere și cu ce trebuie să fii legat ca să fii învins?”. 7 Samson i-a răspuns: „Dacă voi fi legat cu șapte corzi de arc noi*, care n-au fost uscate, voi slăbi și voi fi ca un om obișnuit”. 8 Astfel, domnitorii filistenilor au urcat la ea și i-au adus șapte corzi de arc noi, care nu fuseseră uscate, și ea l-a legat cu ele. 9 Și niște oameni stăteau la pândă la ea, într-o cameră. Atunci ea a strigat: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!”. Dar el a rupt corzile de arc, la fel de ușor cum se rupe un fir de in* când se atinge de foc.+ Și nu s-a aflat secretul puterii lui.

10 Atunci Dalila i-a zis lui Samson: „Iată! M-ai amăgit* spunându-mi minciuni. Acum, spune-mi, te rog, cu ce trebuie să fii legat”. 11 Și el i-a zis: „Dacă voi fi legat cu frânghii noi, care n-au fost folosite niciodată, voi slăbi și voi fi ca un om obișnuit”. 12 Dalila a luat niște frânghii noi, l-a legat cu ele și a strigat: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!”. (În tot acest timp, oamenii aflați la pândă stăteau în cameră.) Dar el le-a rupt de pe brațele sale ca pe niște fire de ață.+

13 Apoi Dalila i-a zis lui Samson: „Până acum m-ai amăgit spunându-mi minciuni.+ Spune-mi cu ce trebuie să fii legat”. Atunci el i-a zis: „Trebuie să-mi țeși cele șapte cozi de pe cap cu firul de urzeală”. 14 Ea le-a fixat deci cu un cui* și a strigat: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!”. Atunci el s-a trezit din somn și a smuls cuiul războiului de țesut și firul de urzeală.

15 Și ea a zis: „Cum poți să spui: «Te iubesc»,+ când inima ta nu este cu mine? De trei ori m-ai amăgit și nu mi-ai spus de unde vine marea ta putere”.+ 16 Întrucât zi de zi ea îl sâcâia și tot insista, el s-a tulburat foarte mult*.+ 17 În cele din urmă, și-a deschis inima înaintea ei și i-a spus: „Briciul n-a trecut niciodată peste capul meu, fiindcă sunt un nazireu al lui Dumnezeu din naștere*.+ Dacă aș fi ras, puterea m-ar părăsi, aș slăbi și aș fi ca toți ceilalți oameni”.

18 Când Dalila a văzut că el își deschisese inima înaintea ei, i-a chemat imediat pe domnitorii filistenilor,+ zicând: „De data aceasta urcați, căci și-a deschis inima înaintea mea”. Și domnitorii filistenilor au urcat la ea, aducând banii cu ei. 19 Ea l-a adormit pe genunchii ei; apoi a chemat un om și l-a pus să-i radă cele șapte cozi de pe cap. După aceea, ea a început să aibă stăpânire asupra lui, deoarece puterea îl părăsea. 20 Atunci ea a strigat: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!”. El s-a trezit din somn și a zis: „Voi ieși ca în celelalte dăți,+ mă voi scutura și mă voi elibera”. Dar nu știa că Iehova îl părăsise. 21 Astfel, filistenii l-au prins și i-au scos ochii. Apoi l-au dus jos la Gaza și l-au legat cu două obezi de aramă, iar el a ajuns să macine în închisoare. 22 Însă părul capului a început să-i crească din nou după ce fusese ras.+

23 Domnitorii filistenilor s-au adunat să-i aducă o mare jertfă lui Dagon,+ dumnezeul lor, și să sărbătorească, fiindcă ziceau: „Dumnezeul nostru ni l-a dat în mână pe Samson, dușmanul nostru!”. 24 Când poporul l-a văzut, a adus laude dumnezeului lor și a zis: „Dumnezeul nostru ni l-a dat în mână pe dușmanul nostru, cel care ne-a devastat țara+ și care i-a ucis pe mulți dintre ai noștri”.+

25 Și, fiindcă inima le era veselă, au zis: „Chemați-l pe Samson să ne distreze!”. L-au chemat deci pe Samson din închisoare ca să-i amuze și l-au pus între coloane. 26 Atunci Samson i-a zis băiatului care îl ținea de mână: „Lasă-mă să ating coloanele care susțin casa și să mă sprijin de ele”. 27 (Casa era plină de bărbați și de femei. Toți domnitorii filistenilor erau acolo, iar pe acoperiș erau aproximativ 3 000 de bărbați și de femei care priveau în timp ce Samson îi distra.)

28 Atunci Samson+ l-a chemat pe Iehova și a zis: „Domn Suveran Iehova, adu-ți aminte de mine, te rog, și dă-mi putere,+ te rog, doar de data aceasta, o, Dumnezeule, și lasă-mă să mă răzbun pe filisteni pentru unul dintre cei doi ochi ai mei”.+

29 Apoi Samson s-a proptit de cele două coloane din mijloc care susțineau casa, punându-și mâna dreaptă pe una și mâna stângă pe cealaltă. 30 Și Samson a strigat: „Să mor* împreună cu filistenii!”. Apoi a împins cu toată puterea, iar casa a căzut peste domnitori și peste toți oamenii din ea.+ Astfel, când a murit, el a ucis mai mulți oameni decât a ucis în timpul vieții lui.+

31 Mai târziu, frații săi și toată familia tatălui său au coborât să-l ia. Ei l-au dus și l-au înmormântat între Țora+ și Eștaol, în mormântul lui Manoah,+ tatăl său. El judecase Israelul 20 de ani.+

17 Era un om din regiunea muntoasă a lui Efraim,+ pe nume Mica. 2 El i-a zis mamei lui: „Cei 1 100 de arginți* care ți-au fost luați și pentru care ai blestemat chiar în auzul meu, iată, argintul acela este la mine. Eu l-am luat”. Atunci mama lui a zis: „Binecuvântat să fie fiul meu de Iehova!”. 3 El i-a dat înapoi mamei lui cei 1 100 de arginți*, dar mama lui a zis: „Voi sfinți pentru Iehova acest argint din mâna mea pentru ca fiul meu să-și facă un chip cioplit și o statuie de metal*.+ Astfel, acest argint va fi al tău”.

4 După ce el i-a înapoiat mamei lui argintul, mama lui a luat 200 de arginți* și i-a dat argintarului. Acesta a făcut un chip cioplit și o statuie de metal* și ele au fost puse în casa lui Mica. 5 Omul acesta, Mica, avea o casă de dumnezei. El și-a făcut un efod+ și terafimi*+ și l-a învestit pe unul* dintre fiii lui ca preot, ca să-i slujească.+ 6 În zilele acelea nu era rege în Israel.+ Fiecare făcea ce era drept în ochii lui*.+

7 Și era un tânăr levit+ din Betleemul+ lui Iuda, care locuia de un timp printre cei din familia lui Iuda. 8 Omul acesta a plecat din orașul său, din Betleemul lui Iuda, ca să găsească un loc unde să locuiască. În drumul său, el a ajuns în regiunea muntoasă a lui Efraim, la casa lui Mica.+ 9 Atunci Mica l-a întrebat: „De unde vii?”. El i-a răspuns: „Sunt un levit din Betleemul lui Iuda și caut un loc unde să locuiesc”. 10 Și Mica i-a zis: „Rămâi la mine și slujește-mi ca tată* și preot. Îți voi da zece arginți* pe an, un rând de haine și hrană”. Și levitul a intrat la el. 11 Astfel, levitul a fost de acord să rămână la omul acesta și tânărul a ajuns ca unul dintre fiii săi. 12 Mica l-a învestit pe levit* ca preot, ca să-i slujească,+ iar el a locuit în casa lui Mica. 13 Și Mica a zis: „Acum știu că Iehova va fi bun cu mine, fiindcă levitul a devenit preotul meu”.

18 În zilele acelea nu era rege în Israel.+ Și, în zilele acelea, tribul daniților+ își căuta o moștenire în care să locuiască, fiindcă până atunci nu primiseră suficient teritoriu ca moștenire printre triburile Israelului.+

2 Daniții au trimis cinci bărbați din familia lor, bărbați capabili din Țora și din Eștaol,+ ca să spioneze ținutul și să-l cerceteze. Ei le-au zis: „Duceți-vă și cercetați ținutul!”. Când au ajuns în regiunea muntoasă a lui Efraim, la casa lui Mica,+ au înnoptat acolo. 3 Când s-au apropiat de casa lui Mica, au recunoscut glasul* tânărului levit; de aceea, s-au dus la el și l-au întrebat: „Cine te-a adus aici? Ce faci în locul acesta și de ce ai rămas aici?”. 4 El le-a răspuns: „Mica a făcut asta și asta pentru mine și m-a angajat ca să-i slujesc ca preot”.+ 5 Atunci ei i-au zis: „Întreabă-l, te rugăm, pe Dumnezeu dacă vom avea succes în călătoria noastră”. 6 Preotul le-a zis: „Mergeți în pace. Iehova este cu voi în călătoria voastră”.

7 Astfel, cei cinci bărbați și-au continuat drumul și au ajuns în Lais.+ Ei au văzut că oamenii din el locuiau acolo fără să depindă de nimeni, asemenea sidonienilor. Erau liniștiți și nu bănuiau nimic;+ și nu era niciun asupritor care să atace ținutul acela și care să-i tulbure. Erau departe de sidonieni și nu aveau legături cu nimeni altcineva.

8 Când acei bărbați s-au întors la frații lor, în Țora și în Eștaol,+ frații lor i-au întrebat: „Cum a fost?”. 9 Ei au răspuns: „Haideți să urcăm împotriva lor, căci am văzut că ținutul acela este foarte bun. De ce șovăiți? Duceți-vă fără întârziere să luați în stăpânire ținutul! 10 Când veți ajunge acolo, veți găsi un popor care nu bănuiește nimic.+ Ținutul este mare și Dumnezeu l-a dat în mâna voastră. Este un loc unde nu lipsește nimic din ce există pe pământ”.+

11 Atunci 600 de bărbați înarmați pentru luptă din familia daniților au plecat din Țora și din Eștaol.+ 12 Au urcat și și-au așezat tabăra lângă Chiriat-Iearim,+ în Iuda. De aceea, locul acela, care este la vest de Chiriat-Iearim, se numește Mahane-Dan*+ și în ziua de azi. 13 De acolo au mers în regiunea muntoasă a lui Efraim și au ajuns la casa lui Mica.+

14 Atunci cei cinci bărbați care se duseseră să spioneze ținutul Laisului+ le-au zis fraților lor: „Știați că în casele acestea se află un efod, terafimi*, un chip cioplit și o statuie de metal*?+ Acum, gândiți-vă ce aveți de făcut”. 15 Ei s-au abătut pe acolo și au ajuns la casa tânărului levit,+ la casa lui Mica, și l-au întrebat ce mai face. 16 În tot acest timp, cei 600 de bărbați înarmați pentru luptă din tribul lui Dan+ stăteau la intrarea porții. 17 Cei cinci bărbați care se duseseră să spioneze ținutul+ au intrat să ia chipul cioplit, efodul,+ terafimii*+ și chipul de metal*.+ (Preotul+ stătea la intrarea porții cu cei 600 de bărbați înarmați pentru luptă.) 18 Ei au intrat în casa lui Mica și au luat chipul cioplit, efodul, terafimii* și chipul de metal*. Atunci preotul le-a zis: „Ce faceți?”. 19 Dar ei i-au spus: „Taci! Pune-ți mâna la gură și vino cu noi ca să ne fii tată* și preot. Ce este mai bine, să fii preot în casa unui singur om+ sau să fii preot pentru un trib și pentru o familie din Israel?”.+ 20 Lucrul acesta a fost pe placul preotului și el a luat efodul, terafimii* și chipul cioplit+ și a plecat împreună cu oamenii aceia.

21 Apoi s-au întors și și-au continuat drumul, punând înaintea lor copiii, animalele și lucrurile de valoare. 22 Când au ajuns la o oarecare distanță de casa lui Mica, bărbații care locuiau în casele din apropierea casei lui Mica s-au adunat și i-au ajuns din urmă pe daniți. 23 Când au strigat către daniți, aceștia s-au întors spre ei și i-au zis lui Mica: „Ce-i cu tine? De ce v-ați adunat?”. 24 Și el a zis: „Mi-ați luat dumnezeii pe care mi i-am făcut, mi-ați luat și preotul și ați plecat. Mie ce-mi rămâne? Cum puteți să-mi ziceți: «Ce-i cu tine?»”. 25 Daniții i-au răspuns: „Nu ridica glasul la noi, ca nu cumva niște oameni furioși* să se năpustească asupra voastră și să vă pierdeți viața*, tu și casa ta”. 26 Și daniții și-au continuat drumul. Iar Mica, văzând că erau mai tari decât el, s-a întors și s-a dus acasă.

27 După ce au luat obiectele făcute de Mica și l-au luat și pe preotul lui, s-au dus în Lais,+ împotriva unui popor liniștit, care nu bănuia nimic.+ I-au omorât pe locuitori cu sabia și au dat foc orașului. 28 N-a fost nimeni care să-i scape, căci erau departe de Sidon și nu aveau legături cu nimeni altcineva; orașul se afla în valea care ținea de Bet-Rehob.+ Apoi, ei au reconstruit orașul și s-au stabilit acolo. 29 Și i-au pus orașului numele Dan,+ după numele tatălui lor, Dan, care i se născuse lui Israel.+ Dar numele orașului fusese înainte Lais.+ 30 După aceea, daniții au înălțat pentru ei chipul cioplit,+ iar Ionatan,+ fiul lui Gherșom,+ fiul lui Moise, și fiii lui au fost preoți pentru tribul daniților până în ziua în care locuitorii țării au fost duși în exil. 31 Și chipul cioplit făcut de Mica, pe care ei îl înălțaseră, a rămas acolo în toate zilele în care casa adevăratului Dumnezeu a fost la Șilo.+

19 În zilele acelea, când nu era rege în Israel,+ un levit care locuia atunci într-o zonă îndepărtată din regiunea muntoasă a lui Efraim+ și-a luat o soție, o concubină, din Betleemul+ lui Iuda. 2 Dar concubina lui i-a fost infidelă. Ea l-a părăsit, a plecat la casa tatălui ei, în Betleemul lui Iuda, și a rămas acolo patru luni. 3 Apoi soțul ei s-a dus după ea ca s-o convingă să se întoarcă; avea cu el pe slujitorul său și o pereche de măgari. Și ea l-a dus în casa tatălui ei. Când l-a văzut, tatăl ei s-a bucurat să-l întâlnească. 4 Și socrul lui, tatăl tinerei, l-a convins să stea la el trei zile; au mâncat și au băut, iar el a rămas acolo peste noapte.

5 În a patra zi, când s-au sculat dis-de-dimineață ca să plece, tatăl tinerei i-a zis ginerelui său: „Mănâncă ceva ca să prinzi putere* și apoi puteți pleca”. 6 S-au așezat deci și au mâncat și au băut amândoi. Apoi tatăl tinerei i-a zis bărbatului: „Rămâi, te rog, peste noapte și simte-te bine*”. 7 Când bărbatul s-a ridicat să plece, socrul lui a insistat iarăși, astfel că a rămas din nou peste noapte acolo.

8 În a cincea zi, când el s-a sculat dis-de-dimineață ca să plece, tatăl tinerei a zis: „Mănâncă, te rog, ceva ca să prinzi putere”. Și au zăbovit până spre sfârșitul zilei și au mâncat amândoi. 9 Când bărbatul s-a ridicat să plece cu concubina sa și cu slujitorul său, socrul său, tatăl tinerei, i-a zis: „Uite că e aproape seară. Rămâneți, vă rog, peste noapte. Iată că ziua este pe sfârșite. Rămâi aici peste noapte și simte-te bine. Mâine vă puteți scula devreme ca să porniți la drum și să te duci la casa ta*”. 10 Însă bărbatul n-a vrut să rămână încă o noapte, ci s-a ridicat, a pornit la drum și a ajuns până în dreptul Iebusului, adică al Ierusalimului.+ Avea cu el perechea de măgari înșeuați, pe concubina sa și pe slujitorul său.

11 Când erau aproape de Iebus, ziua era pe sfârșite. De aceea, slujitorul i-a zis stăpânului său: „N-ar fi bine să ne oprim în acest oraș al iebusiților și să rămânem peste noapte în el?”. 12 Dar stăpânul său i-a zis: „Nu, să nu ne oprim într-un oraș străin, ai cărui locuitori nu sunt israeliți. Să ne continuăm drumul până la Ghibea”.+ 13 Apoi i-a zis slujitorului său: „Să încercăm să ajungem în Ghibea sau în Rama+ și să rămânem peste noapte în unul dintre locurile acelea”. 14 Și-au continuat deci drumul, iar soarele apunea când erau aproape de Ghibea, care ține de Beniamin.

15 S-au oprit acolo și au intrat ca să rămână peste noapte în Ghibea. După ce au intrat, s-au așezat în piața publică a orașului, dar nimeni nu i-a primit în casă peste noapte.+ 16 În cele din urmă, un om bătrân s-a întors seara de la munca câmpului. El era din regiunea muntoasă a lui Efraim+ și locuia de un timp în Ghibea, dar locuitorii orașului erau beniaminiți.+ 17 Când și-a ridicat privirea și l-a văzut pe călător în piața publică a orașului, bătrânul a zis: „Unde mergi și de unde vii?”. 18 El i-a răspuns: „Venim din Betleemul lui Iuda și mergem într-o zonă îndepărtată din regiunea muntoasă a lui Efraim, de unde sunt eu. Am fost în Betleemul lui Iuda+ și acum mă duc la casa lui Iehova*, dar nimeni nu mă primește în casă. 19 Avem paie și nutreț pentru măgarii noștri+ și pâine+ și vin pentru mine, pentru femeie și pentru slujitorul nostru. Nu ne lipsește nimic”. 20 Dar bătrânul a zis: „Pacea să fie cu tine! Îți voi da tot ce ai nevoie. Numai nu rămâne peste noapte în piața publică”. 21 Atunci l-a dus în casa lui și a dat nutreț măgarilor. Apoi și-au spălat picioarele și au mâncat și au băut.

22 În timp ce ei se simțeau bine, niște bărbați netrebnici din oraș au înconjurat casa; ei băteau cu putere în ușă și îi ziceau bătrânului, proprietarul casei: „Scoate-l afară pe bărbatul care a intrat în casa ta ca să ne culcăm cu el”.+ 23 Atunci proprietarul casei a ieșit și le-a spus: „Nu, frații mei, vă rog, nu faceți un lucru atât de rău. Bărbatul acesta este oaspete în casa mea. Nu faceți această faptă rușinoasă. 24 Aici sunt fiica mea fecioară și concubina acestui om. Lăsați-mă să vi le aduc afară și umiliți-le, dacă asta vreți*.+ Dar nu faceți o asemenea faptă rușinoasă cu acest bărbat”.

25 Însă bărbații aceia n-au vrut să-l asculte. Atunci omul a luat-o pe concubina lui+ și a scos-o afară la ei. Ei au violat-o și au abuzat-o toată noaptea până dimineață. Apoi, când s-au ivit zorile, i-au dat drumul. 26 Spre dimineață, femeia a venit și a căzut la intrarea casei omului unde era stăpânul ei și a rămas acolo până s-a luminat de ziuă. 27 Dimineață, când stăpânul ei s-a sculat și a deschis ușile casei pentru a porni la drum, a văzut că femeia, concubina lui, zăcea la intrarea casei, cu mâinile pe prag. 28 El i-a zis: „Ridică-te și să mergem”. Dar n-a primit niciun răspuns. Atunci bărbatul a pus-o pe măgar și a pornit spre casă.

29 Când a ajuns acasă, a pus mâna pe cuțitul de înjunghiat, a luat trupul concubinei lui, l-a tăiat bucată cu bucată în 12 părți și a trimis câte o parte în fiecare teritoriu al Israelului. 30 Toți cei care au văzut aceasta au zis: „Așa ceva nu s-a mai întâmplat și nu s-a mai văzut niciodată, din ziua în care au ieșit israeliții din țara Egiptului până astăzi. Luați seama la aceasta*, sfătuiți-vă+ și spuneți-ne ce să facem”.

20 Așadar, toți israeliții au ieșit de la Dan+ până la Beer-Șeba și din ținutul Galaadului+ și întreaga adunare s-a strâns ca un singur om înaintea lui Iehova, la Mițpa.+ 2 Căpeteniile poporului și ale tuturor triburilor Israelului și-au ocupat locul în congregația poporului lui Dumnezeu, 400 000 de pedeștri înarmați cu săbii.+

3 Beniaminiții au auzit că bărbații Israelului urcaseră la Mițpa.

Atunci bărbații Israelului au zis: „Spuneți-ne! Cum s-a întâmplat acest lucru îngrozitor?”.+ 4 Și levitul,+ soțul femeii ucise, a răspuns: „Venisem la Ghibea+ din Beniamin cu concubina mea ca să rămânem peste noapte. 5 Locuitorii* din Ghibea s-au ridicat noaptea împotriva mea și au înconjurat casa. Voiau să mă omoare, dar au violat-o pe concubina mea, iar ea a murit.+ 6 Atunci am luat trupul concubinei mele, l-am tăiat și am trimis bucățile în toate ținuturile moștenirii Israelului,+ pentru că s-a comis o faptă rușinoasă și dezgustătoare în Israel. 7 Acum, voi toți din Israel, sfătuiți-vă aici și spuneți ce trebuie făcut!”.+

8 Atunci tot poporul s-a ridicat ca un singur om și a zis: „Niciunul dintre noi nu se va duce la cortul lui și nu se va întoarce la casa lui. 9 Iată ce vom face Ghibeei: vom urca împotriva ei prin tragere la sorți.+ 10 Vom lua din toate triburile Israelului 10 bărbați din 100, 100 din 1 000 și 1 000 din 10 000 ca să strângă provizii pentru armată, pentru ca aceasta să meargă împotriva Ghibeei din Beniamin, din cauza faptei dezgustătoare comise în Israel”. 11 Astfel, toți bărbații Israelului s-au strâns împotriva orașului, uniți ca un singur om.

12 Triburile Israelului au trimis niște oameni la toți membrii tribului lui Beniamin, zicând: „Ce înseamnă lucrul acesta îngrozitor care s-a întâmplat în mijlocul vostru? 13 Acum, predați-i pe oamenii aceia netrebnici din Ghibea+ ca să-i omorâm și să îndepărtăm răul din Israel”.+ Dar beniaminiții n-au vrut să asculte de frații lor israeliți.

14 Atunci beniaminiții s-au adunat din orașele lor la Ghibea ca să iasă la luptă împotriva bărbaților Israelului. 15 În ziua aceea, beniaminiții au mobilizat din orașele lor 26 000 de bărbați înarmați cu săbii, în afară de cei 700 de bărbați aleși care erau din Ghibea. 16 În această armată erau 700 de bărbați aleși, stângaci. Fiecare dintre ei putea să tragă cu praștia chiar și într-un fir de păr fără să dea greș.

17 Bărbații Israelului, în afară de tribul lui Beniamin, au mobilizat 400 000 de bărbați înarmați cu săbii.+ Toți aceștia erau oameni de război. 18 Ei s-au ridicat și au urcat la Betel ca să-l întrebe pe Dumnezeu.+ Israeliții au zis: „Care dintre noi să urce în frunte la luptă împotriva beniaminiților?”. Iehova a răspuns: „Iuda să fie în frunte”.

19 Apoi israeliții s-au ridicat dimineață și și-au așezat tabăra în fața Ghibeei.

20 Bărbații Israelului au ieșit atunci la luptă împotriva celor din Beniamin și s-au așezat în formație de luptă împotriva lor la Ghibea. 21 Beniaminiții au ieșit din Ghibea și au doborât în acea zi 22 000 de bărbați din Israel. 22 Însă bărbații Israelului au dat dovadă de curaj și s-au așezat din nou în formație de luptă în același loc ca în prima zi. 23 Atunci israeliții au urcat și au plâns înaintea lui Iehova până seara și l-au întrebat pe Iehova: „Să ne mai ducem să luptăm împotriva fraților noștri din Beniamin?”.+ Și Iehova a zis: „Urcați împotriva lor”.

24 A doua zi, israeliții s-au apropiat de beniaminiți. 25 Și cei din Beniamin le-au ieșit înainte din Ghibea a doua zi și au doborât încă 18 000 de israeliți,+ toți înarmați cu săbii. 26 Atunci toți bărbații Israelului au urcat la Betel. Au plâns și au stat acolo înaintea lui Iehova,+ au postit+ în ziua aceea până seara și au adus ofrande arse+ și ofrande de comuniune+ înaintea lui Iehova. 27 După aceea, bărbații Israelului l-au întrebat pe Iehova,+ căci în zilele acelea arca legământului adevăratului Dumnezeu era acolo. 28 Și Fineas,+ fiul lui Eleazar, fiul lui Aaron, slujea* înaintea ei în zilele acelea. Ei au întrebat: „Să ieșim din nou la luptă împotriva fraților noștri, bărbații lui Beniamin, sau să renunțăm?”.+ Iehova a răspuns: „Urcați, fiindcă mâine îi voi da în mâna voastră”. 29 Atunci Israelul a pus oameni la pândă+ de jur împrejurul Ghibeei.

30 Israeliții au urcat împotriva beniaminiților a treia zi și s-au așezat în formație de luptă împotriva Ghibeei, la fel ca în celelalte dăți.+ 31 Când beniaminiții au ieșit înaintea armatei, au fost îndepărtați de oraș.+ Atunci, la fel ca în celelalte dăți, au început să-i atace și să-i omoare pe unii bărbați pe câmp, pe drumurile mari, dintre care unul urcă la Betel, iar celălalt la Ghibea, astfel că au fost uciși aproximativ 30 de bărbați din Israel.+ 32 De aceea, beniaminiții au zis: „Sunt înfrânți în fața noastră ca mai înainte”.+ Însă israeliții au zis: „Să ne retragem și să-i îndepărtăm de oraș pe drumurile mari”. 33 Și toți bărbații Israelului s-au ridicat de la locurile lor și s-au așezat în formație de luptă la Baal-Tamar, în timp ce israeliții care stăteau la pândă au pornit la atac din locurile lor, din vecinătatea Ghibeei. 34 Astfel, 10 000 de bărbați aleși, luați din tot Israelul, au ieșit în fața Ghibeei și lupta a fost grea. Dar beniaminiții nu știau că asupra lor avea să se abată nenorocirea.

35 Iehova i-a înfrânt pe beniaminiți+ în fața Israelului și, în ziua aceea, israeliții au doborât 25 100 de bărbați din Beniamin, toți înarmați cu săbii.+

36 Beniaminiții credeau că bărbații Israelului erau înfrânți când aceștia s-au retras din fața lor,+ dar ei s-au retras pentru că se bizuiau pe oamenii care stăteau la pândă lângă Ghibea.+ 37 Oamenii aflați la pândă au acționat repede și au atacat Ghibea. Apoi oamenii care stăteau la pândă s-au împrăștiat și au trecut tot orașul prin ascuțișul sabiei.

38 Bărbații Israelului se înțeleseseră cu oamenii aflați la pândă ca aceștia să le dea un semn, făcând să se ridice fum din oraș.

39 Când israeliții s-au retras din luptă, bărbații lui Beniamin au început să-i atace, omorând aproximativ 30 dintre bărbații Israelului,+ și au zis: „Cu siguranță, sunt din nou înfrânți înaintea noastră, ca în cealaltă luptă”.+ 40 Dar o coloană de fum a început să se ridice din oraș ca semn. Când bărbații lui Beniamin s-au uitat înapoi, au văzut că din tot orașul se ridicau flăcări spre cer. 41 Atunci bărbații Israelului s-au întors, iar bărbații lui Beniamin s-au îngrozit, fiindcă au văzut că nenorocirea se abătuse asupra lor. 42 Ei s-au retras dinaintea bărbaților Israelului spre pustiu, însă soldații îi urmăreau; oamenii care ieșeau din orașe au început și ei să-i doboare. 43 I-au înconjurat pe beniaminiți și i-au urmărit, nelăsându-le niciun pic de răgaz. I-au călcat în picioare chiar în fața Ghibeei, spre est. 44 Până la urmă, au căzut 18 000 de beniaminiți, toți războinici viteji.+

45 Bărbații lui Beniamin s-au întors și au fugit în pustiu, la stânca Rimon,+ iar israeliții au ucis* 5 000 dintre ei pe drumurile mari; au continuat să-i urmărească până la Ghidom și au mai doborât 2 000 de bărbați. 46 Numărul tuturor celor din Beniamin care au căzut în ziua aceea a fost de 25 000 de bărbați înarmați cu săbii,+ toți războinici viteji. 47 Dar 600 de bărbați s-au retras în pustiu, la stânca Rimon, și au rămas la stânca Rimon patru luni.

48 Bărbații Israelului s-au întors împotriva beniaminiților și i-au omorât cu sabia pe cei din orașe, de la oameni până la animalele domestice, tot ce a rămas. De asemenea, au dat foc tuturor orașelor pe care le-au găsit în cale.

21 Bărbații Israelului juraseră la Mițpa:+ „Niciunul dintre noi nu-și va da fiica de soție unui bărbat din Beniamin”.+ 2 Poporul a venit la Betel+ și a stat acolo înaintea adevăratului Dumnezeu până seara, strigând și plângând cu amar. 3 Și zicea: „De ce, o, Iehova, Dumnezeul Israelului, s-a întâmplat acest lucru în Israel? De ce să lipsească astăzi un trib din Israel?”. 4 A doua zi, poporul s-a sculat devreme și a construit acolo un altar ca să aducă ofrande arse și ofrande de comuniune.+

5 Și israeliții au zis: „Cine din toate triburile Israelului n-a urcat ca să se adune înaintea lui Iehova?”. Căci se făcuse un mare jurământ potrivit căruia oricine nu urca înaintea lui Iehova, la Mițpa, avea să fie omorât negreșit. 6 Israeliților le-a părut rău de ceea ce i se întâmplase fratelui lor Beniamin. Și au spus: „Astăzi a fost tăiat un trib din Israel. 7 Ce să facem ca să găsim soții pentru cei care au rămas, întrucât am jurat pe Iehova+ că nu le vom da de soții pe niciuna dintre fiicele noastre?”.+

8 Ei au întrebat: „Cine din triburile Israelului n-a urcat înaintea lui Iehova, la Mițpa?”.+ Și iată că din Iabeș-Galaad nu venise nimeni în tabăra unde se adunase poporul. 9 Când a fost numărat poporul, au văzut că nu era acolo niciunul dintre locuitorii Iabeș-Galaadului. 10 Atunci adunarea a trimis acolo 12 000 dintre cei mai viteji bărbați și le-a poruncit: „Duceți-vă și omorâți-i cu sabia pe locuitorii Iabeș-Galaadului, chiar și pe femei și pe copii.+ 11 Iată ce să faceți: Să omorâți* orice bărbat, precum și orice femeie care a avut relații sexuale cu un bărbat”. 12 Printre locuitorii Iabeș-Galaadului au găsit 400 de fete virgine, care nu avuseseră relații sexuale cu vreun bărbat. Și le-au adus în tabără la Șilo,+ în țara Canaanului.

13 Atunci toată adunarea le-a trimis un mesaj beniaminiților care erau la stânca Rimon+ și le-a propus să facă pace. 14 Și beniaminiții s-au întors. Ei le-au dat femeile pe care le păstraseră în viață dintre femeile din Iabeș-Galaad,+ dar n-au fost destule pentru ei. 15 Și poporului i-a părut rău de ceea ce i se întâmplase tribului lui Beniamin,+ fiindcă Iehova făcuse o ruptură între triburile Israelului. 16 Bătrânii adunării au zis: „Ce să facem ca să găsim soții pentru bărbații care au rămas, întrucât toate femeile din Beniamin au fost omorâte?”. 17 Ei au răspuns: „Cei din Beniamin care au scăpat să aibă o moștenire, ca să nu fie șters un trib din Israel. 18 Dar noi nu putem să le dăm soții dintre fiicele noastre, fiindcă israeliții au jurat: «Blestemat să fie cel care-i dă soție unui bărbat din Beniamin»”.+

19 Atunci ei au zis: „Iată că an de an se ține o sărbătoare a lui Iehova la Șilo,+ care este la nord de Betel și la est de drumul mare care urcă de la Betel la Sihem și la sud de Lebona”. 20 Ei le-au poruncit deci bărbaților lui Beniamin: „Duceți-vă și stați la pândă în vii. 21 Când veți vedea că tinerele* din Șilo ies să danseze*, ieșiți din vii și luați-vă fiecare cu forța o soție dintre tinerele din Șilo, apoi întoarceți-vă în ținutul lui Beniamin. 22 Iar dacă tații sau frații lor vor veni să se plângă la noi, atunci le vom spune: «Fiți înțelegători, fiindcă noi nu i-am putut lua fiecăruia o soție prin război,+ iar voi nu le-ați putut da o soție fără să vă faceți vinovați»”.+

23 Atunci bărbații lui Beniamin așa au făcut: și-au luat fiecare o soție dintre femeile care dansau. După aceea s-au întors la moștenirea lor, și-au reconstruit orașele+ și s-au stabilit în ele.

24 În acel timp, israeliții s-au dus de acolo, fiecare la tribul lui și la familia lui; și au plecat de acolo, fiecare la moștenirea lui.

25 În zilele acelea nu era rege în Israel.+ Fiecare făcea ce era drept în ochii lui*.