A DOUA SCRISOARE CĂTRE CORINTENI

1 Pavel, apostol al lui Cristos Isus prin voința lui Dumnezeu, și Timotei,+ fratele nostru, către congregația lui Dumnezeu din Corint și către toți sfinții din toată Ahaia:+

2 Să aveți bunătate nemeritată și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Cristos!

3 Lăudat să fie Dumnezeul și Tatăl Domnului nostru Isus Cristos,+ Tatăl îndurărilor tandre+ și Dumnezeul oricărei mângâieri,+ 4 care ne mângâie* în toate încercările* noastre,+ astfel încât, cu mângâierea pe care o primim de la Dumnezeu, să-i putem mângâia+ pe cei care trec prin orice fel de încercări*.+ 5 Căci, așa cum avem parte de multe suferințe pentru Cristos,+ tot așa avem parte și de multă mângâiere prin Cristos. 6 Așadar, dacă trecem prin încercări*, aceasta este pentru mângâierea și salvarea voastră; iar dacă suntem mângâiați, aceasta este pentru mângâierea voastră, care vă ajută să suportați aceleași suferințe ca noi. 7 Speranța noastră cu privire la voi este de neclintit, fiindcă știm că așa cum aveți parte de suferințe ca noi, tot așa veți avea parte și de mângâiere ca noi.+

8 Căci nu vrem să fiți în neștiință, fraților, cu privire la necazul prin care am trecut în provincia Asia.+ Situația a fost foarte grea, peste puterile noastre, astfel că nu mai eram siguri nici măcar că vom scăpa cu viață.+ 9 Ba chiar am simțit că am primit condamnarea la moarte. Dar aceasta a fost ca să ne punem încrederea nu în noi, ci în Dumnezeul+ care scoală morții. 10 El ne-a scăpat dintr-un pericol de moarte și ne va mai scăpa; și avem speranța în el că va continua să ne scape.+ 11 Și voi ne puteți ajuta prin implorările voastre pentru noi.+ Astfel, mulți vor aduce mulțumiri pentru noi datorită favorii pe care o primim ca răspuns la rugăciunile multora.+

12 Căci iată cu ce ne lăudăm: Conștiința noastră depune mărturie că în lume, și mai ales față de voi, ne-am purtat cu sfințenie și cu sinceritatea care vine de la Dumnezeu, reflectând nu înțelepciunea umană*,+ ci bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu. 13 Căci nu vă scriem altceva decât ceea ce puteți citi* și înțelege. Și sper că veți înțelege pe deplin* și aceste lucruri, 14 după cum ați și înțeles într-o anumită măsură că noi suntem pentru voi un motiv de laudă, așa cum și voi veți fi pentru noi în ziua Domnului nostru Isus.

15 Cu această încredere aveam de gând inițial să vin la voi, ca să aveți încă o ocazie de bucurie*; 16 căci voiam să vă vizitez în drum spre Macedonia, iar din Macedonia să mă întorc la voi și apoi să fiu condus de voi o bucată de drum spre Iudeea.+ 17 Oare am tratat lucrurile în mod superficial când am dorit să fac aceasta? Sau ceea ce îmi propun, îmi propun ca un om carnal, astfel încât să spun: „Da, sigur” și apoi: „Nu, nicidecum”? 18 Dimpotrivă, așa cum putem avea încredere în Dumnezeu, tot așa ceea ce vă spunem nu este „da” și, în același timp, „nu”. 19 Căci Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos, care a fost predicat în mijlocul vostru prin noi, adică prin mine, prin Silvan* și prin Timotei,+ nu a devenit „da” și, în același timp, „nu”, ci, în cazul său, „da” a fost „da”. 20 Fiindcă oricât de multe sunt promisiunile lui Dumnezeu, prin el au devenit „da”.+ De aceea, tot prin el îi spunem „Amin” lui Dumnezeu,+ ca să-i aducem glorie. 21 Dar cel care garantează că și voi, și noi suntem ai lui Cristos și cel care ne-a uns este Dumnezeu.+ 22 El ne-a și sigilat+ și ne-a dat în inimă spiritul ca garanție* a ceea ce va veni.+

23 Îl iau pe Dumnezeu ca martor împotriva mea* că n-am venit încă la Corint deoarece am vrut să vă cruț. 24 Nu că suntem stăpâni peste credința voastră,+ ci suntem colaboratori spre bucuria voastră, fiindcă voi stați neclintiți prin credința voastră.

2 Am hotărât deci să nu vă întristez când vin din nou la voi. 2 Fiindcă, dacă eu vă întristez, cine mai rămâne să mă înveselească dacă nu cel pe care l-am întristat? 3 V-am scris pentru ca, atunci când voi veni, să nu mă întristez din cauza celor de care ar trebui să mă bucur, deoarece am încredere că ceea ce îmi aduce bucurie mie vă aduce bucurie și vouă, tuturor. 4 Căci v-am scris cu multe lacrimi, având o mare durere și neliniște în inimă, dar nu ca să vă întristez,+ ci ca să știți cât de mult vă iubesc.

5 Dacă cineva a cauzat întristare,+ nu pe mine m-a întristat, ci pe voi toți într-o anumită măsură – ca să nu fiu prea aspru în ceea ce spun. 6 Pentru omul acesta este suficientă mustrarea dată de majoritatea dintre voi. 7 Acum ar trebui mai degrabă să-l iertați cu bunăvoință și să-l consolați,+ ca nu cumva să fie copleșit de tristețea lui nespus de mare.+ 8 Vă îndemn deci să-l asigurați de iubirea voastră.+ 9 Căci v-am scris și ca să văd dacă sunteți ascultători în toate lucrurile. 10 Ceea ce voi iertați cuiva, iert și eu. De fapt, ce am iertat (dacă am iertat ceva) a fost de dragul vostru, în fața lui Cristos, 11 ca să nu fim înșelați* de Satan,+ căci nu suntem în neștiință cu privire la planurile* lui.+

12 Când am sosit în Troa+ ca să anunț vestea bună despre Cristos și mi-a fost deschisă o ușă în Domnul, 13 nu am avut liniște* fiindcă nu l-am găsit pe Tit,+ fratele meu. Atunci mi-am luat rămas-bun de la ei și am plecat în Macedonia.+

14 Mulțumiri să-i fie aduse lui Dumnezeu, care ne conduce întotdeauna într-o procesiune triumfală alături de Cristos și care, prin noi, răspândește* peste tot mireasma cunoștinței despre el! 15 Căci pentru Dumnezeu noi suntem o mireasmă plăcută a lui Cristos, care ajunge atât la cei ce se află pe calea salvării, cât și la cei ce se îndreaptă spre distrugere; 16 pentru aceștia din urmă este un miros* al morții, care duce la moarte,+ pentru ceilalți este o mireasmă a vieții, care duce la viață. Și cine este calificat pentru acest serviciu? 17 Noi! Căci noi nu suntem vânzători ambulanți ai* cuvântului lui Dumnezeu,+ cum sunt mulți, ci vorbim cu toată sinceritatea ca trimiși ai lui Dumnezeu, da, sub privirile lui Dumnezeu și alături de Cristos.

3 Începem din nou să ne recomandăm singuri? Sau avem oare nevoie, ca unii, de scrisori de recomandare către voi sau de la voi? 2 Voi înșivă sunteți scrisoarea noastră,+ scrisă pe inimile noastre, cunoscută și citită de toți oamenii. 3 Este evident că voi sunteți o scrisoare a lui Cristos, scrisă de noi ca slujitori+ nu cu cerneală, ci cu spiritul unui Dumnezeu viu, nu pe table de piatră,+ ci pe table de carne, pe inimi.+

4 Avem această încredere în fața lui Dumnezeu datorită lui Cristos. 5 Noi nu considerăm că avem vreun merit pentru calificarea noastră sau că facem ceva cu puterea noastră, ci calificarea noastră vine de la Dumnezeu,+ 6 care ne-a calificat să fim slujitori ai unui legământ nou,+ nu ai unui cod scris,+ ci ai spiritului; căci codul scris condamnă la moarte,+ dar spiritul dă viață.+

7 Dacă acel cod care duce la moarte, gravat cu litere pe pietre,+ a fost dat cu o glorie atât de mare, încât israeliții* nu puteau să privească fața lui Moise din cauza gloriei feței lui,+ o glorie care urma să dispară, 8 nu ar trebui să fie și mai glorioasă+ lucrarea prin care este dat spiritul*?+ 9 Căci, dacă acel cod care duce la condamnare+ a fost plin de glorie,+ cu cât mai glorioasă este lucrarea care duce la dreptate*!+ 10 De fapt, chiar lucrul care altădată avusese glorie și-a pierdut gloria din cauza gloriei care îl întrece.+ 11 Căci, dacă ceea ce urma să dispară a venit cu glorie,+ cu cât mai mare este gloria a ceea ce rămâne!+

12 Fiindcă avem această speranță,+ noi vorbim cu o mare libertate* 13 și nu facem ca Moise, care își punea un văl pe față+ pentru ca israeliții* să nu vadă scopul* a ceea ce urma să dispară. 14 Dar mintea lor era întunecată.+ Căci, și în ziua de azi, când se citește vechiul legământ, același văl rămâne neridicat+ deoarece poate fi dat la o parte doar prin Cristos.+ 15 De fapt, și astăzi, ori de câte ori se citește din scrierile lui Moise,+ un văl este pe inima lor.+ 16 Dar, când cineva se întoarce la Iehova*, vălul este dat la o parte.+ 17 Iehova* este Spiritul+ și, unde este spiritul lui Iehova*, acolo este libertate.+ 18 Și noi toți, în timp ce, cu fețele neacoperite cu văl, reflectăm ca niște oglinzi gloria lui Iehova*, suntem transformați ca să fim după chipul său și să reflectăm din ce în ce mai mult această glorie, întocmai cum ne face Iehova*, Spiritul*.+

4 De aceea, fiindcă avem acest serviciu datorită îndurării care ne-a fost arătată, noi nu renunțăm. 2 Dimpotrivă, ne-am lăsat de lucrurile ascunse și rușinoase, nu ne purtăm cu viclenie și nu denaturăm cuvântul lui Dumnezeu,+ ci, prin dezvăluirea adevărului, ne recomandăm oricărei conștiințe umane înaintea lui Dumnezeu.+ 3 Și, dacă vestea bună pe care o anunțăm este acoperită cu văl, este acoperită pentru cei ce se îndreaptă spre distrugere, 4 pentru cei necredincioși, cărora dumnezeul acestui sistem*+ le-a orbit mintea,+ ca să nu poată pătrunde în ea lumina+ glorioasei vești bune despre Cristos, care este chipul lui Dumnezeu.+ 5 Căci nu predicăm despre noi înșine, ci predicăm că Isus Cristos este Domn și că noi am devenit sclavii voștri de dragul lui Isus. 6 Fiindcă Dumnezeu a zis: „Să strălucească lumina din întuneric”,+ și el a strălucit peste inimile noastre ca să le lumineze+ cu glorioasa cunoștință despre Dumnezeu prin intermediul feței lui Cristos.

7 Totuși, noi avem această comoară+ în vase de lut,+ pentru ca puterea care depășește normalul să fie de la Dumnezeu și nu de la noi.+ 8 Suntem apăsați în toate felurile, dar nu atât de mult, încât să nu ne putem mișca; suntem în încurcătură, dar nu fără nicio ieșire*;+ 9 suntem persecutați, dar nu părăsiți;+ suntem trântiți la pământ, dar nu nimiciți.+ 10 Suportăm mereu în corpul nostru tratamentul ucigător la care a fost supus Isus,+ pentru ca și viața lui Isus să se manifeste în corpul nostru. 11 Fiindcă noi, care trăim, suntem mereu puși față în față cu moartea+ de dragul lui Isus, pentru ca și viața lui Isus să se manifeste în corpul nostru muritor. 12 Astfel, în noi acționează moartea, iar în voi, viața.

13 Așadar, pentru că avem același spirit de credință ca acela despre care este scris: „Am manifestat credință, de aceea am vorbit”,+ și noi manifestăm credință și de aceea vorbim, 14 știind că Cel care l-a sculat din morți pe Isus ne va scula și pe noi la fel ca pe Isus și ne va prezenta înaintea lui împreună cu voi.+ 15 Căci toate aceste lucruri sunt spre binele vostru, pentru ca bunătatea nemeritată să abunde și mai mult, deoarece tot mai mulți oameni aduc mulțumiri spre gloria lui Dumnezeu.+

16 Prin urmare, noi nu renunțăm, ci, chiar dacă omul care suntem în exterior se degradează, omul care suntem în interior se înnoiește din zi în zi. 17 Căci necazul*, deși este de-o clipă și ușor, produce pentru noi o glorie a cărei măreție* crește tot mai mult și care este veșnică,+ 18 pentru că noi ne ținem privirea ațintită nu asupra lucrurilor care se văd, ci asupra lucrurilor care nu se văd.+ Căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, dar lucrurile care nu se văd sunt veșnice.

5 Știm că această casă pământească – corpul nostru asemănător unui cort – se va nărui*+ și vom avea în ceruri o clădire de la Dumnezeu, o casă care nu este făcută de mâna omului+ și care este veșnică. 2 Fiindcă, într-adevăr, gemem în această casă* și dorim fierbinte să ne îmbrăcăm cu cea pregătită pentru noi în cer*,+ 3 astfel încât, îmbrăcându-ne cu ea, să nu fim găsiți goi. 4 Da, noi, care suntem în acest cort, gemem și suntem împovărați, dar nu pentru că vrem să ne dezbrăcăm de acesta, ci pentru că vrem să ne îmbrăcăm cu celălalt+ și, astfel, ceea ce este muritor să fie înghițit de viață.+ 5 Și cel ce ne-a pregătit pentru această viață este Dumnezeu,+ care ne-a dat spiritul ca garanție* a ceea ce va veni.+

6 Așadar, suntem întotdeauna plini de curaj și știm că, atât timp cât locuim în acest corp, suntem departe de Domnul;+ 7 știm aceasta pentru că noi umblăm prin credință, nu prin vedere. 8 Da, suntem plini de curaj și ne-ar plăcea mai degrabă să fim departe de acest corp și să locuim lângă Domnul.+ 9 De aceea, fie că locuim lângă el, fie că suntem departe de el, ne străduim mereu să-i fim plăcuți. 10 Căci toți trebuie să ne prezentăm* înaintea scaunului de judecată al lui Cristos, pentru ca fiecare să-și primească plata potrivit lucrurilor pe care le-a făcut când era în corp, fie bune, fie rele.+

11 Prin urmare, știind ce înseamnă teama de Domnul, continuăm să-i convingem pe oameni. Noi suntem bine cunoscuți de* Dumnezeu și sper că suntem bine cunoscuți și de voi*. 12 Nu ne recomandăm din nou înaintea voastră, ci vă dăm motiv să vă lăudați cu noi, ca să le puteți răspunde celor ce se laudă cu înfățișarea,+ nu cu ceea ce este în inimă. 13 Fiindcă, dacă ne-am pierdut mințile,+ pentru Dumnezeu am făcut-o, iar dacă suntem sănătoși la minte, pentru voi suntem. 14 Căci iubirea lui Cristos ne obligă, deoarece am înțeles că un singur om a murit pentru toți,+ fiindcă toți erau morți. 15 Și el a murit pentru toți, pentru ca aceia care trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înșiși,+ ci pentru cel care a murit pentru ei și a fost sculat din morți.

16 Astfel, de acum înainte nu mai privim* pe nimeni din punct de vedere omenesc*.+ La fel și pe Cristos, chiar dacă înainte l-am privit din punct de vedere omenesc*, acum nu-l mai privim așa.+ 17 Prin urmare, dacă cineva este în unitate cu Cristos, este o creație nouă;+ lucrurile vechi au trecut și, iată, au venit în existență lucruri noi! 18 Dar toate lucrurile vin de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu el prin Cristos+ și ne-a dat misiunea* împăcării,+ 19 prin care anunțăm că Dumnezeu a împăcat lumea cu el prin Cristos,+ neținând cont de greșelile oamenilor;+ și el ne-a încredințat nouă mesajul împăcării.+

20 Noi suntem deci ambasadori+ în locul lui Cristos+ și, ca și cum Dumnezeu ar implora prin noi, vă rugăm, în locul lui Cristos: „Împăcați-vă cu Dumnezeu!”. 21 Pe cel ce n-a cunoscut păcatul,+ el l-a făcut păcat* pentru noi, astfel încât, prin intermediul lui, noi să devenim drepți în ochii lui Dumnezeu.+

6 Deoarece colaborăm cu el,+ vă îndemnăm, de asemenea, să nu acceptați bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu pentru ca apoi să-i ratați scopul.+ 2 Căci el zice: „Într-un timp de bunăvoință te-am auzit și într-o zi de salvare te-am ajutat”.+ Iată, acum este în mod deosebit timpul de bunăvoință! Iată, acum este ziua salvării!

3 Noi nu dăm în niciun fel vreun motiv de poticnire, pentru ca serviciul nostru să nu fie criticat,+ 4 ci, în orice privință, ne recomandăm ca slujitori ai lui Dumnezeu:+ prin perseverență în multe încercări, în necazuri, în nevoi, în dificultăți,+ 5 în bătăi, în închisori,+ în revolte, în munci grele, în nopți fără somn, în perioade fără hrană;+ 6 de asemenea, prin puritate, prin cunoștință, prin răbdare,+ prin bunătate,+ prin spiritul sfânt, prin iubire fără ipocrizie,+ 7 prin cuvinte adevărate, prin puterea lui Dumnezeu,+ prin armele dreptății+ din mâna dreaptă* și din mâna stângă*, 8 prin glorie și prin dezonoare, prin reputație proastă și prin reputație bună. Suntem priviți ca niște înșelători, și totuși spunem adevărul, 9 ca niște necunoscuți, și totuși suntem bine cunoscuți, ca unii care sunt pe moarte*, și totuși iată că trăim,+ ca fiind pedepsiți*, și totuși nu suntem omorâți,+ 10 ca fiind întristați, și totuși întotdeauna ne bucurăm, ca fiind săraci, și totuși îi îmbogățim pe mulți, ca neavând nimic, și totuși avem toate lucrurile.+

11 Ne-am deschis gura ca să vă vorbim*, corintenilor, și ne-am deschis larg inima față de voi. 12 Noi nu am pus limite afecțiunii noastre față de voi,+ dar voi ați pus limite afecțiunii voastre tandre față de noi. 13 De aceea, ca răspuns la afecțiunea noastră – vă vorbesc ca unor copii ai mei – , deschideți-vă și voi larg inima*!+

14 Nu vă înjugați la un jug inegal cu cei necredincioși!+ Căci ce legătură are dreptatea cu nelegiuirea?+ Sau ce are în comun lumina cu întunericul?+ 15 Mai mult, ce armonie este între Cristos și Belial*?+ Sau ce are în comun cel credincios cu cel necredincios?+ 16 Și ce legătură este între templul lui Dumnezeu și idoli?+ Căci noi suntem templul unui Dumnezeu viu,+ așa cum a zis Dumnezeu: „Eu voi locui în mijlocul lor,+ voi umbla în mijlocul lor și voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul meu”.+ 17 „«De aceea, ieșiți din mijlocul lor și separați-vă», zice Iehova*, «și nu mai atingeți ce este necurat»;+ «și vă voi primi».”+ 18 „«Eu vă voi fi tată,+ iar voi îmi veți fi fii și fiice»,+ zice Iehova*, Cel Atotputernic.”

7 Prin urmare, fiindcă avem aceste promisiuni,+ iubiți frați, să ne curățăm de tot ce murdărește corpul* și spiritul+ și să ne desăvârșim sfințenia în teamă de Dumnezeu.

2 Faceți-ne loc în inima voastră.+ N-am făcut rău nimănui, n-am corupt pe nimeni, n-am profitat de pe urma nimănui.+ 3 Nu zic aceasta ca să vă condamn. Căci am spus mai înainte că sunteți în inima noastră, fie că trăim, fie că murim. 4 Vă vorbesc foarte deschis. Sunt foarte mândru de voi. Am primit multă mângâiere și sunt nespus de bucuros în toate necazurile noastre.+

5 De fapt, când am ajuns în Macedonia,+ n-am avut* liniște, ci ne-am confruntat cu tot felul de necazuri: afară erau lupte, înăuntru, temeri. 6 Dar Dumnezeu, care îi mângâie pe cei descurajați,+ ne-a mângâiat prin prezența lui Tit, 7 și nu numai prin prezența lui, ci și prin încurajarea pe care a simțit-o el datorită vouă. El ne-a adus vești despre dorința voastră fierbinte de a mă vedea, despre tristețea voastră profundă și despre grija voastră sinceră* față de mine, așa că m-am bucurat și mai mult.

8 De aceea, deși v-am întristat prin scrisoarea mea,+ nu-mi pare rău. Chiar dacă la început mi-a părut rău (văzând că scrisoarea aceea v-a întristat, însă numai pentru puțin timp), 9 acum mă bucur, nu pentru că ați fost întristați, ci pentru că ați fost întristați până la căință. Căci ați fost întristați după voința lui Dumnezeu, astfel că nu ați suferit niciun prejudiciu din cauza noastră. 10 Căci întristarea după voința lui Dumnezeu aduce o căință care duce la salvare și nu lasă loc regretelor,+ dar întristarea în felul lumii aduce moarte. 11 Fiindcă iată ce efect a avut asupra voastră întristarea după voința lui Dumnezeu, da, ce mare străduință, ce dorință de a vă restabili reputația, ce indignare, ce teamă de Dumnezeu, ce dorință sinceră de a vă căi, ce zel, ce îndreptare a răului!+ În această problemă, ați dovedit că sunteți curați* sub toate aspectele. 12 Deși v-am scris, nu am făcut-o pentru cel care a păcătuit,+ nici pentru cel care a suferit din cauza păcatului, ci ca să se vadă în mijlocul vostru și înaintea lui Dumnezeu străduința voastră de a asculta de noi. 13 Iată de ce am fost mângâiați.

Totuși, pe lângă această mângâiere, am avut o bucurie și mai mare datorită bucuriei lui Tit, deoarece voi toți i-ați înviorat spiritul. 14 M-am lăudat cu voi în fața lui și n-am rămas de rușine, ci, așa cum toate lucrurile pe care vi le-am spus sunt adevărate, tot așa și lauda noastră în fața lui Tit s-a dovedit adevărată. 15 Iar afecțiunea lui tandră față de voi este și mai mare când își amintește de ascultarea voastră, a tuturor,+ și de primirea pe care i-ați făcut-o, cu teamă și respect*. 16 Mă bucur că pot avea încredere în voi* în toate privințele.

8 Vrem să vă vorbim, fraților, despre bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu care le-a fost arătată congregațiilor din Macedonia.+ 2 În timpul unei grele încercări și în mijlocul necazurilor, ei au dăruit cu multă bucurie, în pofida sărăciei lor lucii, arătând astfel o mare generozitate*. 3 Căci aceasta a fost după posibilitățile lor,+ ba mărturisesc că a fost chiar peste posibilitățile lor.+ 4 Frații aceștia ne-au cerut din proprie inițiativă și cu insistență privilegiul de a dărui și de a lua astfel parte la serviciul* pentru sfinți.+ 5 Ei au făcut mai mult decât ne-am așteptat, dăruindu-se mai întâi ca să-i slujească Domnului și, de asemenea, nouă, potrivit voinței lui Dumnezeu. 6 De aceea, l-am încurajat pe Tit+ să termine strângerea darului vostru generos, de vreme ce el a început această lucrare în mijlocul vostru. 7 Și așa cum sunteți bogați în toate – în credință, în cuvânt, în cunoștință, în sârguință și în iubire, iubindu-i pe alții așa cum vă iubim noi – , tot așa să fiți bogați și în ce privește darul vostru.+

8 Nu spun aceasta ca pe o poruncă, ci vreau să vă aduc în atenție sârguința altora și să pun la încercare sinceritatea iubirii voastre. 9 Căci voi cunoașteți bunătatea nemeritată a Domnului nostru Isus Cristos, care, deși era bogat, a devenit sărac de dragul vostru,+ pentru ca voi să deveniți bogați prin sărăcia lui.

10 În privința aceasta, îmi spun părerea:+ Acest lucru este în folosul vostru, având în vedere că este deja un an de când nu numai că ați început această lucrare, dar ați și arătat că vreți s-o faceți. 11 Acum, duceți-o la bun sfârșit potrivit cu ce aveți, arătând aceeași dorință de a dărui pe care ați avut-o la început. 12 Căci, dacă există dorința de a dărui, darul îi este foarte plăcut lui Dumnezeu, deoarece el se așteaptă ca o persoană să dea potrivit cu ce are,+ nu cu ce nu are. 13 Fiindcă nu vreau ca altora să le fie ușor, iar vouă să vă fie greu, 14 ci, printr-o egalizare, surplusul vostru de acum să compenseze ce le lipsește lor, pentru ca și surplusul lor să compenseze ce vă lipsește vouă și, astfel, să fie o egalizare. 15 Așa cum este scris: „Cel ce avea mult nu avea prea mult, iar cel ce avea puțin nu avea prea puțin”.+

16 Mulțumiri să-i fie aduse lui Dumnezeu fiindcă a pus în inima lui Tit aceeași grijă sinceră pentru voi;+ 17 el nu numai că a reacționat la încurajarea noastră, dar, fiind foarte dornic să ajute, vine la voi din proprie inițiativă. 18 Cu el îl trimitem însă și pe fratele care este lăudat în toate congregațiile pentru ceea ce face în legătură cu vestea bună. 19 În plus, el a fost numit de congregații să ne fie tovarăș de călătorie pentru a ne ajuta să administrăm acest dar generos spre gloria Domnului și ca dovadă a dorinței noastre de a-i ajuta pe alții. 20 În felul acesta, nu dăm nimănui motive să ne critice cu privire la această contribuție generoasă pe care o administrăm.+ 21 Căci ‘ne străduim să facem totul în mod cinstit nu numai în ochii lui Iehova*, ci și în ochii oamenilor’.+

22 Mai mult, îl trimitem cu ei pe fratele nostru pe care l-am pus deseori la încercare și care s-a dovedit sârguincios în multe privințe, dar care acum este și mai sârguincios fiindcă are mare încredere în voi. 23 Dacă aveți totuși vreo întrebare cu privire la Tit, să știți că el este partenerul meu de lucrare* și colaboratorul meu în folosul vostru. Sau, dacă aveți întrebări cu privire la frații noștri, să știți că ei sunt apostoli* ai congregațiilor spre gloria lui Cristos. 24 De aceea, dovediți-le acestor frați că îi iubiți+ și arătați congregațiilor că nu degeaba ne-am lăudat cu voi.

9 De fapt, despre serviciul* pentru sfinți+ nu este necesar să vă scriu, 2 întrucât știu că aveți dorința de a dărui și mă laud cu lucrul acesta în fața macedonenilor, că Ahaia este pregătită să ajute de acum un an, iar zelul vostru i-a impulsionat pe cei mai mulți dintre ei. 3 Însă îi trimit pe frați, pentru ca lauda noastră în privința aceasta să nu fie nefondată, ci să fiți într-adevăr pregătiți, așa cum am spus că veți fi. 4 Altminteri, dacă ar veni cu mine niște macedoneni și v-ar găsi nepregătiți, noi – ca să nu zic voi – am rămâne de rușine din cauza încrederii noastre în voi. 5 Am considerat deci necesar să-i încurajez pe frați să vină dinainte la voi și să pregătească din timp darul generos pe care l-ați promis, pentru ca acesta să fie pregătit ca dar generos și nu ca un lucru luat prin constrângere.

6 În privința aceasta, cine seamănă cu zgârcenie va și secera cu zgârcenie și cine seamănă cu generozitate va și secera cu generozitate.+ 7 Fiecare să facă așa cum a hotărât în inima lui, nu cu părere de rău* sau din constrângere,+ fiindcă Dumnezeu îl iubește pe cel ce dă cu bucurie.+

8 De altfel, Dumnezeu poate face ca bunătatea sa nemeritată să abunde față de voi, astfel încât să nu vă lipsească niciodată nimic și să aveți din belșug tot ce este necesar pentru orice lucrare bună.+ 9 (Așa cum este scris: „El a împărțit cu generozitate; a dat săracilor. Dreptatea lui rămâne pentru totdeauna”.+ 10 Astfel, Cel care îi dă din belșug sămânță semănătorului și pâine de mâncat omului vă va da și vouă sămânță de semănat și o va înmulți și va spori recolta dreptății voastre.) 11 Voi sunteți îmbogățiți în toate privințele ca să manifestați generozitate în orice fel, iar, prin eforturile noastre, această generozitate face să-i fie aduse mulțumiri lui Dumnezeu; 12 fiindcă acest serviciu public nu este doar pentru a satisface necesitățile sfinților,+ ci și pentru ca mulți să-i aducă mulțumiri lui Dumnezeu. 13 Datorită acestui serviciu*, sfinții îl vor glorifica pe Dumnezeu, deoarece prin el arătați că sunteți supuși veștii bune despre Cristos, pe care o declarați public, și că sunteți generoși în contribuția voastră pentru ei și pentru toți.+ 14 Și ei vor face implorări pentru voi, exprimându-și afecțiunea față de voi datorită extraordinarei bunătăți nemeritate pe care v-o arată Dumnezeu.

15 Mulțumiri să-i fie aduse lui Dumnezeu pentru darul său* de nedescris!

10 Eu, Pavel, vă îndemn cu blândețea și bunătatea arătate de Cristos,+ eu, care sunt considerat slab când sunt în mijlocul vostru,+ dar îndrăzneț față de voi când sunt departe.+ 2 Vă implor să faceți în așa fel încât, atunci când voi fi prezent, să nu fiu nevoit să arăt îndrăzneală și să iau măsurile aspre pe care mă gândesc să le iau împotriva unora care ne privesc ca și cum ne-am purta potrivit gândirii omenești*. 3 Căci, deși trăim ca oameni*, nu purtăm război potrivit gândirii omenești*. 4 Armele războiului nostru nu sunt omenești*,+ ci, datorită lui Dumnezeu, sunt pline de putere+ ca să răstoarne fortificații. 5 Fiindcă noi răsturnăm raționamente și orice obstacol care se ridică împotriva cunoștinței despre Dumnezeu+ și luăm captiv orice gând ca să-l facem ascultător de Cristos. 6 Iar după ce veți dovedi că ascultarea voastră este deplină, vom fi gata să pedepsim orice neascultare.+

7 Voi judecați după aparențe. Dacă cineva are convingerea că este al lui Cristos, să-și amintească acest lucru: Așa cum este el al lui Cristos, așa suntem și noi. 8 Căci, chiar dacă m-aș lăuda și mai mult cu autoritatea pe care ne-a dat-o Domnul de a vă zidi, și nu de a vă dărâma,+ nu aș rămâne de rușine. 9 Totuși, nu vreau să pară că încerc să vă înspăimânt prin scrisorile mele. 10 Fiindcă unii zic: „Scrisorile lui au greutate și sunt pline de forță, dar prezența lui nu impresionează cu nimic, iar vorbirea lui este de disprețuit”. 11 Acești oameni să țină cont că ceea ce spunem* în scrisori, când suntem absenți, vom și face* când vom fi prezenți.+ 12 Căci nu îndrăznim să ne considerăm egali cu cei care se recomandă singuri sau să ne comparăm cu ei.+ Cei care se măsoară cu ei înșiși* și se compară cu ei înșiși arată că nu au pricepere.+

13 Totuși, noi nu ne vom lăuda în afara granițelor teritoriului încredințat, ci numai cu ceea ce facem între granițele teritoriului pe care ni l-a repartizat* Dumnezeu și care vă include și pe voi.+ 14 Într-adevăr, nu am depășit granițele teritoriului nostru, ca și cum acesta nu vă includea și pe voi, căci noi am fost primii care au ajuns la voi cu vestea bună despre Cristos.+ 15 Nu, nu ne lăudăm în afara granițelor teritoriului nostru cu munca altora, ci sperăm că, pe măsură ce credința voastră va crește, va crește și lucrarea pe care am făcut-o în teritoriul nostru. Atunci vom putea face și mai mult, 16 anunțând vestea bună în ținuturile de dincolo de voi, ca să nu ne lăudăm cu ce au făcut deja alții în teritoriul lor. 17 „Dar cine se laudă să se laude în Iehova*.”+ 18 Căci nu cel care se recomandă singur este aprobat,+ ci acela pe care îl recomandă Iehova*.+

11 Aș dori să suportați puțină nebunie din partea mea. Dar, de fapt, voi mă suportați! 2 Căci sunt gelos pentru voi cu o gelozie ca a lui Dumnezeu*, fiindcă eu însumi v-am promis în căsătorie unui soț, lui Cristos, și vreau să vă prezint lui ca pe o fecioară castă*.+ 3 Dar mă tem ca nu cumva, așa cum șarpele a amăgit-o pe Eva prin viclenia lui,+ mintea voastră să se corupă și să se îndepărteze de la sinceritatea și castitatea* care i se cuvin lui Cristos.+ 4 Într-adevăr, dacă vine cineva și vă predică un alt Isus decât cel pe care l-am predicat noi sau dacă primiți un alt spirit decât cel pe care l-ați primit sau o altă veste bună decât cea pe care ați acceptat-o,+ ce ușor îl suportați pe omul acela! 5 Dar eu cred că nu m-am dovedit inferior „superapostolilor” voștri în nicio privință.+ 6 Și, chiar dacă sunt nepriceput în vorbire,+ cu siguranță că nu sunt așa în ce privește cunoștința; într-adevăr, v-am arătat aceasta în toate felurile și în toate lucrurile.

7 Sau am comis un păcat fiindcă v-am anunțat vestea bună a lui Dumnezeu fără să vă coste nimic+ și m-am umilit pentru ca voi să fiți înălțați? 8 Am păgubit* alte congregații, acceptând de la ele sprijin material, ca să vă slujesc vouă.+ 9 Însă, când am fost la voi și m-am aflat în nevoie, n-am devenit o povară pentru nimeni, căci frații care au venit din Macedonia mi-au dat din belșug cele necesare.+ Da, în toate privințele, m-am ferit să devin o povară pentru voi și voi face la fel și în continuare.+ 10 Așa cum este sigur că adevărul lui Cristos este în mine, tot așa nimeni nu-mi va lua acest motiv de laudă+ în regiunile Ahaiei. 11 De ce am făcut asta? Fiindcă nu vă iubesc? Dumnezeu știe că vă iubesc.

12 Și ceea ce fac voi face în continuare,+ pentru ca aceia care vor să demonstreze că sunt egali cu noi în lucrurile* cu care se laudă să nu aibă niciun temei în acest sens. 13 Căci acești oameni sunt apostoli falși, care îi înșală pe alții prefăcându-se în apostoli ai lui Cristos.+ 14 Și nu este de mirare, fiindcă și Satan se preface într-un înger de lumină.+ 15 Nu este deci surprinzător dacă și slujitorii lui se prefac în slujitori ai dreptății. Dar sfârșitul lor va fi potrivit lucrărilor lor.+

16 O spun din nou: Nimeni să nu creadă că sunt un om irațional. Dar, chiar dacă ați crede acest lucru, acceptați-mă ca pe un om irațional, ca să mă pot lăuda și eu puțin. 17 Prin ceea ce spun acum nu urmez exemplul Domnului, ci mă asemăn cu un om irațional, care este prea sigur pe el și se laudă. 18 Întrucât mulți se laudă cu lucruri pământești*, mă voi lăuda și eu. 19 Voi sunteți atât de „raționali”, încât îi tolerați cu plăcere pe cei iraționali. 20 De fapt, voi tolerați pe oricine vă înrobește, pe oricine pune mâna pe bunurile voastre, ba chiar devorează ce aveți, pe oricine se înalță mai presus de voi și pe oricine vă lovește peste față.

21 O spun spre rușinea noastră, deoarece ar putea părea că am fost prea slabi ca să ne folosim autoritatea.

Dar, dacă alții îndrăznesc să se laude – vorbesc ca un om irațional – , atunci îndrăznesc și eu să mă laud. 22 Sunt ei evrei? Și eu sunt.+ Sunt ei israeliți? Și eu sunt. Sunt ei descendenții* lui Avraam? Și eu sunt.+ 23 Sunt ei slujitori ai lui Cristos? Răspund ca un nebun: Eu sunt și mai mult. Am lucrat mai mult decât ei,+ am fost închis de mai multe ori,+ am fost bătut de nenumărate ori și am fost deseori la un pas de moarte.+ 24 De cinci ori am primit de la iudei 40 de lovituri fără una,+ 25 de trei ori am fost bătut cu nuiele,+ o dată am fost lovit cu pietre,+ de trei ori am suferit naufragiu,+ o noapte și o zi le-am petrecut în largul mării; 26 am fost în călătorii deseori, în pericole din cauza râurilor, în pericole din cauza tâlharilor, în pericole din cauza poporului meu,+ în pericole din cauza națiunilor,+ în pericole în orașe,+ în pericole în locuri pustii, în pericole pe mare, în pericole între frați falși; 27 am trudit și m-am ostenit, am avut multe nopți fără somn,+ am fost flămând și însetat,+ fără hrană de multe ori,+ în frig și fără îmbrăcăminte*.

28 Pe lângă aceste lucruri din exterior, mă mai apasă ceva zi de zi: grija pentru toate congregațiile.+ 29 Cine este slab, și eu să nu fiu slab? Cine se poticnește, și eu să nu mă aprind?

30 Dacă trebuie să mă laud, mă voi lăuda cu lucrurile care arată că sunt slab. 31 Dumnezeul și Tatăl Domnului Isus, da, Cel ce trebuie să fie lăudat pentru totdeauna, știe că nu mint. 32 În Damasc, guvernatorul de pe lângă regele Areta păzea orașul damascenilor ca să mă prindă, 33 dar am fost coborât într-un coș, printr-o fereastră din zidul orașului,+ și am scăpat din mâinile lui.

12 Trebuie să mă laud. Nu este de folos, dar voi trece la viziunile supranaturale+ și la revelațiile pe care le-am primit de la Domnul.+ 2 Cunosc un om care este în unitate cu Cristos și care acum 14 ani a fost dus până la al treilea cer – dacă era în corp sau în afara corpului, nu știu, Dumnezeu știe. 3 Da, îl cunosc pe acest om – dacă era în corp sau separat de corp, nu știu, Dumnezeu știe. 4 El a fost dus în paradis și a auzit cuvinte de nerostit, care nu-i sunt permise unui om să le spună. 5 Cu acest om mă voi lăuda, însă, în ce mă privește, nu mă voi lăuda decât cu slăbiciunile mele. 6 Dar, chiar dacă aș vrea să mă laud, n-aș fi irațional, fiindcă aș spune adevărul. Totuși, mă rețin să mă laud, pentru ca nimeni să nu-mi atribuie mai mult decât ceea ce vede la mine sau aude de la mine, 7 tocmai datorită revelațiilor mele extraordinare.

Ca să nu mă înalț peste măsură, mi s-a dat un spin în carne,+ un înger al lui Satan, care să mă pălmuiască* fără încetare, astfel încât să nu mă înalț peste măsură. 8 În privința aceasta, de trei ori l-am implorat pe Domnul să-l îndepărteze. 9 Dar el mi-a zis: „Bunătatea mea nemeritată îți este de ajuns, căci puterea mea este făcută perfectă în slăbiciune”.+ De aceea, mă voi lăuda foarte bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Cristos să rămână peste mine ca un cort. 10 Astfel, de dragul lui Cristos, îmi găsesc plăcerea în slăbiciuni, în insulte, în nevoi, în persecuții și în dificultăți. Deoarece, când sunt slab, atunci sunt tare.+

11 Am ajuns irațional. Voi m-ați obligat, fiindcă ar fi trebuit, de fapt, să fiu recomandat de voi. Căci nu m-am dovedit inferior „superapostolilor” voștri în nicio privință, chiar dacă sunt un nimic.+ 12 Da, v-am arătat dovezile apostolatului meu prin multă perseverență,+ precum și prin semne, minuni și lucrări de putere.+ 13 Fiindcă în ce fel ați fost voi mai puțin favorizați decât celelalte congregații, în afară de faptul că n-am fost o povară pentru voi?+ Iertați-mă pentru această nedreptate!

14 Iată că este a treia oară când sunt gata să vin la voi, dar nu vă voi fi o povară. Căci nu caut bunurile voastre,+ ci pe voi; fiindcă nu copiii+ trebuie să pună deoparte pentru părinți, ci părinții pentru copii. 15 Iar eu voi fi foarte bucuros să cheltuiesc și să mă cheltuiesc întru totul pentru voi*.+ Dacă eu vă iubesc atât de mult, trebuie oare să fiu iubit de voi mai puțin? 16 În orice caz, nu v-am împovărat.+ Însă voi ziceți că am fost „viclean” și că v-am prins „prin șiretlic”. 17 Am profitat eu de pe urma voastră prin vreunul dintre cei pe care i-am trimis la voi? 18 L-am îndemnat pe Tit să vină la voi și am mai trimis cu el un frate. A profitat Tit de pe urma voastră?+ N-am umblat noi în același spirit? N-am călcat pe aceleași urme?

19 Credeți cumva că înaintea voastră ne prezentăm apărarea? Noi vorbim înaintea lui Dumnezeu în unitate cu Cristos. Dar, iubiți frați, tot ce facem este pentru zidirea voastră. 20 Căci mă tem ca nu cumva, când voi sosi, să vă găsesc așa cum nu doresc și să mă port cu voi așa cum nu doriți. Mă tem să nu găsesc ceartă, invidie, accese de mânie, dispute, insulte, bârfe, îngâmfare și tulburări. 21 S-ar putea ca, atunci când voi veni din nou, Dumnezeul meu să mă umilească înaintea voastră și să mă mâhnesc pentru mulți dintre cei care au păcătuit, dar nu s-au căit de necurăția, de imoralitatea sexuală* și de conduita nerușinată* la care s-au dedat.

13 Este a treia oară când mă pregătesc să vin la voi. „Orice lucru să fie stabilit pe baza mărturiei* a doi sau trei martori.”+ 2 Deși acum nu sunt cu voi, este ca și cum aș fi la voi a doua oară; și îi avertizez pe cei care au păcătuit, precum și pe toți ceilalți că, dacă voi veni din nou, nu-i voi cruța. 3 Astfel, vă voi dovedi că Cristos, care nu este slab față de voi, ci este plin de putere în mijlocul vostru, vorbește, într-adevăr, prin mine. 4 Căci el a fost țintuit pe stâlp când era slab*, dar este viu datorită puterii lui Dumnezeu.+ Este adevărat, și noi suntem slabi cum a fost el, dar vom trăi împreună cu el+ datorită puterii lui Dumnezeu care acționează asupra voastră.+

5 Verificați mereu dacă sunteți în credință, dovediți mereu ce sunteți voi înșivă.+ Sau nu recunoașteți că Isus Cristos este în unitate cu voi? Asta s-ar întâmpla numai dacă ați fi dezaprobați. 6 Sper din inimă să recunoașteți că noi nu suntem dezaprobați.

7 Și ne rugăm lui Dumnezeu să nu faceți nimic rău, nu pentru ca noi să părem aprobați, ci pentru ca voi să faceți ce este bine, chiar dacă noi am putea părea dezaprobați. 8 Căci nu putem face nimic împotriva adevărului, ci numai pentru adevăr. 9 Desigur, ne bucurăm când voi sunteți tari, chiar dacă noi suntem slabi. Și iată pentru ce ne rugăm: pentru îndreptarea voastră. 10 Tocmai de aceea vă scriu aceste lucruri când nu sunt cu voi, pentru ca, atunci când voi fi la voi, să nu trebuiască să fiu aspru, ci să folosesc autoritatea pe care mi-a dat-o Domnul+ pentru a zidi, nu pentru a dărâma.

11 În sfârșit, fraților, continuați să vă bucurați, să vă lăsați îndreptați, să apreciați mângâierea+ pe care o primiți, să gândiți în același fel,+ să trăiți în pace;+ iar Dumnezeul iubirii și al păcii+ va fi cu voi. 12 Salutați-vă unii pe alții cu o sărutare sfântă. 13 Toți sfinții vă trimit salutările lor.

14 Bunătatea nemeritată a Domnului Isus Cristos, iubirea lui Dumnezeu și spiritul sfânt de care avem parte împreună să fie cu voi toți!