CĂTRE ROMANI

1 Pavel, sclav al lui Cristos Isus, chemat să fie apostol și pus deoparte pentru vestea bună a lui Dumnezeu,+ 2 pe care el a promis-o mai înainte prin profeții săi în sfintele Scripturi, 3 cu privire la Fiul său. Potrivit cărnii, el era din descendența* lui David,+ 4 dar, cu putere, potrivit spiritului sfințeniei, a fost numit Fiul lui Dumnezeu+ prin învierea din morți+ – da, Isus Cristos, Domnul nostru. 5 Prin el am primit bunătate nemeritată și un apostolat,+ pentru ca oameni din toate națiunile+ să aibă credință și să asculte de el, spre gloria numelui său, 6 națiuni din care ați fost și voi chemați să fiți ai lui Isus Cristos. 7 Către toți cei iubiți de Dumnezeu din Roma, chemați să fie sfinți:

Să aveți bunătate nemeritată și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Cristos!

8 În primul rând, îi mulțumesc Dumnezeului meu prin Isus Cristos pentru voi toți, deoarece în toată lumea se vorbește despre credința voastră. 9 Căci Dumnezeu, pentru care îndeplinesc un serviciu sacru cu toată ființa mea* anunțând vestea bună despre Fiul său, îmi este martor că vă amintesc mereu în rugăciunile mele,+ 10 implorând ca acum, dacă este voința lui Dumnezeu, să reușesc, în sfârșit, să vin la voi. 11 Căci doresc mult să vă văd, ca să vă dau un dar spiritual pentru întărirea voastră 12 sau, mai degrabă, ca să ne încurajăm reciproc,+ fiecare prin credința celuilalt, eu prin a voastră și voi prin a mea.

13 Dar nu vreau să nu știți, fraților, că mi-am propus de multe ori să vin la voi, ca să am un rod și printre voi, ca printre celelalte națiuni, însă până acum am fost împiedicat. 14 Eu le sunt dator atât grecilor, cât și străinilor*, atât celor înțelepți, cât și celor fără carte; 15 de aceea, sunt dornic să vă anunț vestea bună și vouă, celor din Roma.+ 16 Căci nu îmi este rușine cu vestea bună;+ ea este puterea lui Dumnezeu pentru salvarea oricui are credință,+ mai întâi a iudeului+ și apoi a grecului.+ 17 Fiindcă prin ea se dezvăluie dreptatea lui Dumnezeu, iar cei ce au credință văd aceasta și li se întărește credința,+ după cum este scris: „Dar cel drept va trăi prin credință”.+

18 Căci mânia lui Dumnezeu+ se dezvăluie din cer împotriva oricărei impietăți* și a oricărei nedreptăți a oamenilor care înăbușă adevărul+ prin nedreptate, 19 fiindcă ceea ce se poate cunoaște despre Dumnezeu le este clar dezvăluit, pentru că le-a fost dezvăluit de Dumnezeu.+ 20 Căci calitățile sale invizibile, da, puterea sa eternă+ și dumnezeirea sa,+ se văd clar de la crearea lumii, deoarece sunt percepute prin lucrurile făcute,+ așa că ei sunt fără scuză. 21 Fiindcă, deși l-au cunoscut pe Dumnezeu, nu l-au glorificat ca Dumnezeu, nici nu i-au mulțumit, ci raționamentele lor au devenit absurde, iar inima lor nesăbuită s-a întunecat.+ 22 Deși spun că sunt înțelepți, au devenit iraționali 23 și au schimbat gloria Dumnezeului nepieritor în chipuri făcute după asemănarea omului pieritor, a păsărilor, a patrupedelor și a reptilelor*.+

24 Prin urmare, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăției, după dorințele inimii lor, ca să-și dezonoreze corpurile între ei. 25 Ei au schimbat adevărul lui Dumnezeu cu o minciună și s-au închinat* și au slujit* creației, nu Creatorului – lăudat să fie el pentru totdeauna. Amin! 26 De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă unor pofte sexuale rușinoase,+ căci femeile lor au schimbat relațiile firești cu unele contrare naturii;+ 27 la fel, și bărbații au renunțat la relațiile firești cu femeile și, în dorința lor pătimașă, s-au aprins unii față de alții, făcând lucruri obscene bărbați cu bărbați+ și primind în ei înșiși pedeapsa* deplină pe care o meritau pentru nelegiuirea lor.+

28 Și, întrucât ei n-au găsit de cuviință să-l cunoască pe* Dumnezeu, Dumnezeu i-a lăsat în voia minții lor, pe care el o dezaprobă, astfel că ei fac lucruri care nu sunt potrivite.+ 29 Sunt plini de orice fel de nedreptate,+ de nelegiuire, de lăcomie+ și de răutate, plini de invidie,+ de omoruri,+ de ceartă, de înșelătorie+ și de dorința de a face rău;+ sunt șoptitori*, 30 defăimători,+ îl urăsc pe Dumnezeu, sunt nerușinați, trufași, lăudăroși, uneltitori*, neascultători de părinți,+ 31 fără pricepere,+ neloiali în angajamente, fără afecțiune naturală și neîndurători. 32 Și, deși aceștia cunosc foarte bine hotărârea dreaptă a lui Dumnezeu – că oricine practică astfel de lucruri merită moartea+ – , nu numai că le fac în continuare, dar îi și aprobă pe cei care le practică.

2 Prin urmare, omule, oricine ai fi,+ dacă judeci, ești fără scuză, fiindcă atunci când îl judeci pe altul te condamni pe tine însuți, deoarece tu, care judeci, practici aceleași lucruri.+ 2 Noi știm că Dumnezeu judecă potrivit adevărului și îi condamnă pe cei care practică aceste lucruri.

3 Dar crezi tu, omule, care îi judeci pe cei ce practică aceste lucruri pe care le faci și tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? 4 Sau disprețuiești tu bogăția bunătății,+ a îngăduinței*+ și a răbdării+ sale deoarece nu știi că, în bunătatea sa, Dumnezeu caută să te ducă la căință?+ 5 Dar cu încăpățânarea ta și cu inima ta lipsită de căință îți aduni mânie pentru ziua mâniei și a revelării judecății drepte a lui Dumnezeu.+ 6 Și el îi va plăti fiecăruia după faptele lui:+ 7 viață veșnică celor care caută glorie, onoare și neputrezire+ prin perseverența într-o lucrare bună, 8 dar mânie și furie celor care se ceartă mereu și nu ascultă de adevăr, ci ascultă de nedreptate.+ 9 Va fi necaz și suferință peste orice om* care face răul, mai întâi peste iudeu și apoi peste grec, 10 dar va fi glorie, onoare și pace peste oricine face binele, mai întâi peste iudeu+ și apoi peste grec.+ 11 Căci la Dumnezeu nu este părtinire.+

12 Toți cei care au păcătuit fără lege vor pieri fără lege,+ dar toți cei care au păcătuit sub lege vor fi judecați după lege.+ 13 Căci nu cei care aud legea sunt drepți înaintea lui Dumnezeu, ci cei care împlinesc legea vor fi declarați drepți.+ 14 Fiindcă, atunci când oamenii națiunilor, care nu au lege,+ fac din fire lucrurile legii, aceștia, deși nu au lege, își sunt ei înșiși lege. 15 Ei arată că au conținutul legii scris în inima lor, în timp ce conștiința lor depune mărturie împreună cu ei, iar gândurile lor îi acuză sau chiar îi scuză. 16 Ceea ce vă spun va avea loc în ziua în care Dumnezeu va judeca prin Cristos Isus lucrurile ascunse ale oamenilor,+ potrivit veștii bune pe care o anunț.

17 Tu însă, care te numești iudeu,+ care te bizui pe lege și te mândrești cu Dumnezeu, 18 care cunoști voința sa și știi să deosebești lucrurile de valoare, pentru că ai fost instruit* din Lege,+ 19 și ești convins că ești o călăuză pentru orbi, o lumină pentru cei aflați în întuneric, 20 un om care îi corectează pe cei iraționali, care îi învață pe copii și are în Lege tiparul cunoștinței și al adevărului, 21 tu deci, care îl înveți pe altul, pe tine însuți nu te înveți?+ Tu, care predici: „Să nu furi”,+ furi? 22 Tu, care zici: „Să nu comiți adulter”,+ comiți adulter? Tu, care detești idolii, jefuiești temple? 23 Tu, care te mândrești cu legea, îl dezonorezi pe Dumnezeu încălcând Legea? 24 Căci „numele lui Dumnezeu este blasfemiat printre națiuni din cauza voastră”, după cum este scris.+

25 De fapt, circumcizia+ este de folos numai dacă respecți legea;+ dar, dacă încalci legea, circumcizia ta devine necircumcizie. 26 Dacă însă un necircumcis+ respectă cerințele drepte ale Legii, necircumcizia lui va fi considerată circumcizie, nu-i așa?+ 27 Astfel, îndeplinind Legea, acest necircumcis în carne te va judeca pe tine, care încalci legea, deși ai codul ei scris și circumcizia. 28 Căci iudeu nu este cel care e așa în exterior+ și circumcizie nu este cea exterioară, în carne.+ 29 Ci iudeu este cel care e așa în interior,+ iar circumcizia lui este aceea a inimii,+ prin spirit și nu printr-un cod scris.+ Lauda acestuia vine de la Dumnezeu, nu de la oameni.+

3 Care este atunci avantajul iudeului sau folosul circumciziei? 2 Este mare în toate privințele. În primul rând, iudeilor le-au fost încredințate cuvintele sacre ale lui Dumnezeu.+ 3 Ce putem spune deci? Dacă unii n-au avut credință, va anula lipsa lor de credință fidelitatea lui Dumnezeu? 4 Nicidecum! Ci Dumnezeu să fie găsit adevărat,+ chiar dacă orice om ar fi găsit mincinos,+ după cum este scris: „Ca să fii găsit drept în ceea ce spui și să ieși victorios când ești judecat”.+ 5 Totuși, dacă nedreptatea noastră scoate în evidență dreptatea lui Dumnezeu, atunci ce vom zice? Este oare nedrept Dumnezeu când își arată mânia? (Vorbesc din punctul de vedere al omului.) 6 Nicidecum! Altfel, cum va judeca Dumnezeu lumea?+

7 Însă, dacă prin minciuna mea adevărul lui Dumnezeu a devenit și mai evident spre gloria sa, atunci de ce mai sunt eu judecat ca păcătos? 8 Și de ce să nu spunem, așa cum afirmă unii pe nedrept că spunem: „Să facem răul ca să vină binele”? Condamnarea acestor oameni este potrivit dreptății.+

9 Și atunci? Suntem noi într-o situație mai bună? Deloc! Căci, așa cum am arătat mai înainte, toți, atât iudeii, cât și grecii, sunt sub păcat,+ 10 după cum este scris: „Nu este niciun om drept, nici măcar unul,+ 11 nu este niciunul care să aibă perspicacitate, nu este niciunul care să-l caute pe Dumnezeu. 12 Toți s-au abătut de la ce este drept, toți au ajuns fără valoare; nu este niciunul care să arate bunătate, nici măcar unul”.+ 13 „Gâtlejul lor este un mormânt deschis, cu limba lor au înșelat.”+ „Venin de vipere este în spatele buzelor lor.”+ 14 „Gura le este plină de blesteme și de vorbe amare.”+ 15 „Picioarele lor se grăbesc să verse sânge.”+ 16 „Distrugerea și nenorocirea sunt pe căile lor 17 și nu cunosc calea păcii.”+ 18 „Nu există teamă de Dumnezeu înaintea ochilor lor.”+

19 Noi știm însă că toate lucrurile pe care le spune Legea le spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice gură să fie închisă și toată lumea să fie pasibilă de pedeapsă înaintea lui Dumnezeu.+ 20 De aceea, nimeni* nu va fi declarat drept înaintea lui prin lucrările legii,+ fiindcă prin Lege vine cunoașterea exactă a păcatului.+

21 Dar acum, dreptatea lui Dumnezeu a fost dezvăluită fără ajutorul legii,+ așa cum depun mărturie Legea și Profeții,+ 22 da, dreptatea lui Dumnezeu prin credința în Isus Cristos, pentru toți cei ce au credință. Fiindcă nu este nicio deosebire.+ 23 Căci toți au păcătuit și nu ajung la gloria lui Dumnezeu,+ 24 dar sunt declarați drepți prin bunătatea sa nemeritată+ ca dar fără plată,+ datorită eliberării prin răscumpărarea plătită de Cristos Isus.+ 25 Dumnezeu l-a prezentat ca ofrandă de împăcare*,+ împăcare posibilă prin credința în sângele lui.+ El a făcut aceasta ca să-și demonstreze propria dreptate, fiindcă, în îngăduința* sa, a iertat păcatele comise în trecut. 26 De asemenea, el a făcut aceasta ca să-și demonstreze propria dreptate+ în perioada actuală, pentru ca astfel să fie drept și când îl declară drept pe cel ce are credință în Isus.+

27 Există deci vreun motiv de laudă? Nu, ci este înlăturat. Prin care lege? Prin cea a lucrărilor?+ Nu, ci prin legea credinței. 28 Căci noi considerăm că un om este declarat drept prin credință, nu datorită lucrărilor legii.+ 29 Sau este el numai Dumnezeul iudeilor?+ Nu este și Dumnezeul oamenilor din națiuni?+ Ba da, este și al oamenilor din națiuni.+ 30 Întrucât Dumnezeu este unul singur,+ el îi va declara drepți pe cei circumciși+ ca urmare a credinței și îi va declara drepți și pe cei necircumciși+ prin credința lor. 31 Desființăm noi atunci legea prin credința noastră? Nicidecum! Dimpotrivă, noi susținem legea.+

4 Așa stând lucrurile, ce putem spune despre Avraam, strămoșul nostru după carne? Ce a câștigat el? 2 De exemplu, dacă Avraam ar fi fost declarat drept ca urmare a lucrărilor, ar fi avut motiv să se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu. 3 Căci ce spun Scripturile? „Avraam a avut credință în Iehova* și, de aceea, a fost considerat drept*.”+ 4 Însă celui ce lucrează, plata nu i se consideră bunătate nemeritată, ci un lucru care i se cuvine*. 5 Dar celui ce nu lucrează, ci are credință în Acela care îl declară drept pe cel lipsit de pietate*, credința i se consideră dreptate.+ 6 Este așa cum spune și David despre fericirea omului pe care Dumnezeu îl consideră drept, dar nu datorită lucrărilor: 7 „Fericiți sunt cei ale căror nelegiuiri au fost iertate și ale căror păcate au fost acoperite*; 8 fericit este omul căruia Iehova* nu-i ia în considerare păcatul”.+

9 Este această fericire numai pentru cei circumciși sau și pentru cei necircumciși?+ Căci zicem: „Avraam a fost considerat drept datorită credinței sale”*.+ 10 Dar când a fost el considerat drept*? Când era circumcis sau când era necircumcis? Nu când era circumcis, ci când era necircumcis. 11 Și a primit un semn,+ și anume circumcizia, ca sigiliu* al dreptății prin credința pe care o avea când era necircumcis. În felul acesta, Avraam a devenit tatăl tuturor celor care au credință,+ deși sunt necircumciși, și care astfel sunt considerați drepți. 12 De asemenea, el a devenit tatăl celor circumciși, dar nu numai al celor ce susțin circumcizia, ci și al celor ce calcă îndeaproape pe urmele credinței pe care o avea tatăl nostru Avraam+ când era necircumcis.

13 Fiindcă nu datorită respectării legii au primit Avraam sau descendenții* lui promisiunea că el va fi moștenitorul unei lumi,+ ci datorită dreptății care vine prin credință.+ 14 Căci, dacă cei ce susțin legea sunt moștenitori, credința devine zadarnică, iar promisiunea este anulată. 15 De fapt, Legea produce mânie,+ dar, unde nu este lege, nu este nici încălcare de lege.+

16 Iată de ce promisiunea se datorează credinței, ca să fie potrivit bunătății nemeritate+ și ca să fie sigură pentru toți descendenții* lui,+ nu numai pentru cei care susțin Legea, ci și pentru cei care au credința lui Avraam, care este tatăl nostru, al tuturor.+ 17 (După cum este scris: „Te-am numit tată al multor națiuni”.)+ Aceasta s-a întâmplat înaintea celui în care avea credință, Dumnezeu, care le dă viață celor morți și vorbește despre lucruri care nu sunt ca și cum ar fi*. 18 Deși nu avea niciun motiv să spere, totuși, pe baza speranței, el a avut credință că va deveni tatăl multor națiuni, în armonie cu ce se spusese: „Așa vor fi descendenții* tăi”.+ 19 Și, deși nu a slăbit în credință, el s-a gândit la corpul său, care era ca și mort (fiindcă avea aproape 100 de ani),+ precum și la pântecele mort al Sarei*.+ 20 Dar, datorită promisiunii lui Dumnezeu, el n-a șovăit din lipsă de credință, ci a devenit puternic datorită credinței sale și i-a dat glorie lui Dumnezeu, 21 fiind pe deplin convins că El putea să și facă ceea ce promisese.+ 22 De aceea, „el a fost considerat drept”*.+

23 Totuși, cuvintele „a fost considerat drept” nu au fost scrise doar pentru el,+ 24 ci și pentru noi, care vom fi considerați drepți, deoarece credem în Cel care l-a sculat din morți+ pe Isus, Domnul nostru. 25 El a fost dat pentru greșelile noastre+ și a fost sculat din morți pentru ca noi să fim declarați drepți.+

5 Așadar, acum, că am fost declarați drepți pe baza credinței,+ să rămânem în pace* cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos,+ 2 datorită căruia am putut primi, prin credință, această bunătate nemeritată de care avem parte acum.+ Să ne bucurăm*, întrucât avem speranța că vom primi glorie de la Dumnezeu! 3 Mai mult, să ne bucurăm* chiar și în necazuri,+ fiindcă știm că necazul aduce perseverență,+ 4 iar perseverența, aprobarea lui Dumnezeu,+ iar aprobarea, speranță;+ 5 și speranța nu duce la dezamăgire,+ pentru că iubirea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin spiritul sfânt, care ne-a fost dat.+

6 Într-adevăr, pe când eram încă slabi,+ Cristos a murit la timpul fixat pentru niște oameni lipsiți de pietate*. 7 Căci pentru un om drept cu greu ar muri cineva. Pentru un om bun însă, poate că ar îndrăzni cineva să moară. 8 Dar Dumnezeu ne arată iubirea sa prin faptul că, pe când eram încă păcătoși, Cristos a murit pentru noi.+ 9 Cu atât mai mult deci, întrucât acum am fost declarați drepți prin sângele său,+ vom fi salvați de la mânie prin el.+ 10 Căci, dacă atunci când eram dușmani cu Dumnezeu am fost împăcați cu el prin moartea Fiului său,+ cu atât mai mult vom fi salvați prin viața lui, acum, că suntem împăcați. 11 Mai mult, ne bucurăm în Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos, prin care am primit acum împăcarea.+

12 De aceea, așa cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume și prin păcat moartea,+ și astfel moartea s-a extins la toți oamenii, fiindcă toți au păcătuit*+ . . . 13 Căci păcatul era în lume înainte să fie Legea; dar, atât timp cât nu există o lege, păcatul nu i se poate pune la socoteală nimănui.+ 14 Totuși, moartea a domnit ca rege de la Adam până la Moise, chiar și peste cei ce nu au păcătuit printr-o încălcare de lege la fel ca Adam, care se aseamănă în unele privințe cu cel ce urma să vină.+

15 Însă darul nu este ca greșeala. Căci, dacă prin greșeala unui singur om au murit mulți, cu atât mai mult bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu și darul său fără plată prin bunătatea nemeritată a unui singur om,+ Isus Cristos, s-au revărsat* asupra multora!+ 16 De asemenea, în cazul darului fără plată, lucrurile nu stau la fel ca în cazul păcatului acelui singur om.+ Căci judecata care a urmat după o singură greșeală a dus la condamnare,+ dar darul care a urmat după multe greșeli a dus la declararea dreptății.+ 17 Căci, dacă prin greșeala unuia singur moartea a domnit ca rege prin acel singur om,+ cu atât mai mult cei ce primesc din belșug bunătate nemeritată și darul fără plată al dreptății+ vor trăi și vor domni ca regi+ prin unul singur, Isus Cristos!+

18 Astfel, așa cum printr-o singură greșeală a venit condamnarea pentru oameni de orice fel,+ tot așa printr-un singur act de justificare* sunt declarați drepți pentru viață+ oameni de orice fel.+ 19 Căci, așa cum prin neascultarea unuia singur mulți au ajuns păcătoși,+ tot așa prin ascultarea unuia singur mulți vor ajunge drepți.+ 20 Iar Legea a fost dată pentru ca greșeala să se înmulțească*.+ Dar unde s-a înmulțit păcatul, bunătatea nemeritată s-a înmulțit și mai mult. 21 Cu ce scop? Pentru ca, așa cum păcatul a domnit ca rege împreună cu moartea,+ tot așa și bunătatea nemeritată să domnească prin intermediul dreptății care duce la viață veșnică prin Isus Cristos, Domnul nostru.+

6 Ce vom spune deci? Să rămânem în păcat ca să se înmulțească bunătatea nemeritată? 2 Nicidecum! De vreme ce am murit cu privire la păcat,+ cum să continuăm să trăim în el?+ 3 Sau nu știți că toți cei care am fost botezați în Cristos Isus+ am fost botezați în moartea lui?+ 4 Astfel, prin botezul nostru în moartea lui am fost îngropați cu el,+ pentru ca, așa cum Cristos a fost sculat din morți prin gloria Tatălui, tot așa și noi să trăim o viață nouă.+ 5 Dacă suntem uniți cu el într-o moarte ca a lui,+ cu siguranță vom fi uniți cu el și într-o înviere ca a lui.+ 6 Căci știm că vechea noastră personalitate a fost țintuită pe stâlp împreună cu el+ pentru ca, astfel, corpul nostru păcătos să nu mai aibă putere asupra noastră+ și să nu mai fim sclavi ai păcatului.+ 7 Fiindcă cine a murit a fost iertat* de păcat.

8 Mai mult decât atât, dacă am murit cu Cristos, credem că vom și trăi împreună cu el. 9 Căci știm că acum, după ce a fost sculat din morți,+ Cristos nu mai moare;+ moartea nu mai stăpânește peste el. 10 Fiindcă prin moartea de care a murit, a murit o dată pentru totdeauna cu privire la păcat*,+ dar prin viața pe care o trăiește, trăiește pentru Dumnezeu. 11 Tot așa și voi, considerați-vă morți cu privire la păcat, dar vii pentru Dumnezeu prin Cristos Isus.+

12 Păcatul să nu mai domnească deci ca rege în corpurile voastre muritoare+ ca să ascultați de dorințele lor. 13 Și nu mai prezentați corpurile* voastre păcatului ca arme ale nedreptății, ci prezentați-vă lui Dumnezeu ca persoane care au trecut de la moarte la viață; de asemenea, prezentați-i corpurile* voastre lui Dumnezeu ca arme ale dreptății.+ 14 Căci păcatul nu trebuie să stăpânească peste voi, deoarece nu sunteți sub lege,+ ci sub bunătate nemeritată.+

15 Ce urmează deci? Să păcătuim fiindcă nu suntem sub lege, ci sub bunătate nemeritată?+ Nicidecum! 16 Nu știți că, dacă vă prezentați cuiva ca sclavi ca să ascultați de el, sunteți sclavii celui de care ascultați,+ fie ai păcatului,+ care duce la moarte,+ fie ai ascultării, care duce la dreptate? 17 Dar mulțumiri să-i fie aduse lui Dumnezeu că voi, deși ați fost cândva sclavi ai păcatului, ați ascultat din inimă de modelul de învățătură care v-a fost încredințat. 18 Da, întrucât ați fost eliberați din păcat,+ ați devenit sclavi ai dreptății.+ 19 Folosesc cuvinte pe înțelesul oamenilor din cauza slăbiciunii cărnii voastre; căci, așa cum v-ați prezentat corpurile* ca sclave ale necurăției și ale nelegiuirii pentru nelegiuire, tot așa prezentați-vă acum corpurile* ca sclave ale dreptății pentru sfințenie.+ 20 Fiindcă, atunci când erați sclavi ai păcatului, erați liberi în ce privește dreptatea.

21 Și ce rod dădeați atunci? Lucruri de care acum vă este rușine. Căci rezultatul acelor lucruri este moartea.+ 22 Însă acum, fiindcă ați fost eliberați din păcat și ați devenit sclavi ai lui Dumnezeu, rodul vostru este sfințenia,+ iar rezultatul este viața veșnică.+ 23 Căci plata păcatului* este moartea,+ însă darul pe care îl dă Dumnezeu este viața veșnică+ prin Cristos Isus, Domnul nostru.+

7 Oare nu știți, fraților (căci le vorbesc unor cunoscători ai legii), că Legea stăpânește peste un om cât timp el trăiește? 2 De exemplu, o femeie căsătorită este legată prin lege de soțul ei cât timp el este în viață, dar, dacă soțul ei moare, ea este eliberată de sub legea soțului ei.+ 3 Astfel, dacă ea ar ajunge să fie a altui bărbat cât timp soțul ei trăiește, ar fi numită adulteră.+ Dar, dacă soțul ei moare, ea este liberă de legea lui și nu este adulteră dacă ajunge să fie a altui bărbat.+

4 Și voi, frații mei, ați ajuns morți față de Lege prin corpul lui Cristos, ca să fiți ai altuia,+ ai celui care a fost sculat din morți,+ ca să dăm rod pentru Dumnezeu.+ 5 Căci, atunci când trăiam potrivit cărnii, dorințele păcătoase, dezvăluite de Lege, lucrau în corpurile* noastre ca să dăm rod pentru moarte.+ 6 Dar acum am fost eliberați de sub Lege,+ fiindcă am murit față de ceea ce ne ținea legați, ca să fim sclavi într-un sens nou, prin spirit,+ și nu în sensul vechi, prin codul scris.+

7 Ce vom spune deci? Este Legea păcat? Nicidecum! De fapt, n-aș fi cunoscut păcatul dacă n-ar fi fost Legea.+ De exemplu, n-aș fi cunoscut pofta dacă Legea n-ar fi zis: „Să nu poftești”.+ 8 Însă păcatul, găsind ocazia prin poruncă, a trezit în mine pofta sub toate formele ei, căci, fără lege, păcatul era mort.+ 9 Într-adevăr, fără lege, eu eram înainte viu. Dar, când a venit porunca, păcatul a prins din nou viață, însă eu am murit.+ 10 Și mi-am dat seama că porunca aceasta, care trebuia să ducă la viață,+ ducea la moarte. 11 Fiindcă păcatul, găsind ocazia prin poruncă, m-a amăgit și m-a omorât. 12 Deci Legea în sine este sfântă și porunca este sfântă, dreaptă și bună.+

13 Prin urmare, a dus ceea ce este bun la moartea mea? Nicidecum! Ci păcatul, ca să se dovedească păcat, mi-a cauzat moartea prin ceea ce este bun,+ pentru ca, prin poruncă, păcatul să devină și mai rău*.+ 14 Fiindcă știm că Legea este spirituală, dar eu sunt carnal, vândut păcatului.+ 15 Nu înțeleg de ce fac ceea ce fac. Căci nu practic ce vreau, ci fac ce urăsc. 16 Totuși, dacă fac ce nu vreau, recunosc că Legea este bună. 17 Însă acum nu mai sunt eu cel ce face acest lucru, ci păcatul care locuiește în mine.+ 18 Căci știu că în mine, adică în carnea mea, nu locuiește nimic bun. Pentru că în mine există dorința de a face binele, însă nu există puterea de a-l face.+ 19 Nu fac binele pe care îl vreau, ci practic răul pe care nu-l vreau. 20 Deci, dacă fac ce nu vreau, nu mai sunt eu cel ce face acest lucru, ci păcatul care locuiește în mine.

21 Găsesc deci în cazul meu această lege: Când vreau să fac ce este drept, răul este în mine.+ 22 Într-adevăr, după omul lăuntric îmi place legea lui Dumnezeu,+ 23 dar văd în corpul* meu o altă lege, care poartă război împotriva legii minții+ mele și mă ține captiv sub legea păcatului+ care este în corpul* meu. 24 Nenorocitul de mine! Cine mă va scăpa de acest corp care mă duce la moarte? 25 Îi mulțumesc lui Dumnezeu prin Isus Cristos, Domnul nostru! Astfel, cu mintea sunt sclav al legii lui Dumnezeu, dar cu carnea sunt sclav al legii păcatului.+

8 Prin urmare, pentru cei ce sunt în unitate cu Cristos Isus nu este nicio condamnare. 2 Fiindcă legea spiritului care dă viață în unitate cu Cristos Isus te-a eliberat+ de legea păcatului și a morții. 3 Ceea ce Legea nu putea să facă,+ deoarece era slabă din cauza cărnii,+ a făcut Dumnezeu trimițându-l pe însuși Fiul său+ într-o formă asemănătoare cărnii păcătoase+ pentru a înlătura păcatul. Astfel, El a condamnat păcatul în carne 4 pentru ca noi să împlinim cerința dreaptă a Legii+ umblând nu potrivit cărnii, ci potrivit spiritului.+ 5 Fiindcă cei ce trăiesc potrivit cărnii își îndreaptă mintea spre lucrurile cărnii,+ dar cei ce trăiesc potrivit spiritului, spre lucrurile spiritului.+ 6 Căci a îndrepta mintea spre carne înseamnă moarte,+ dar a îndrepta mintea spre spirit înseamnă viață și pace;+ 7 fiindcă a îndrepta mintea spre carne înseamnă dușmănie cu Dumnezeu,+ deoarece carnea nu este supusă legii lui Dumnezeu și, de fapt, nici nu se poate supune. 8 Astfel, cei ce trăiesc potrivit cărnii nu-i pot fi plăcuți lui Dumnezeu.

9 Totuși, voi nu trăiți potrivit cărnii, ci potrivit spiritului,+ dacă spiritul lui Dumnezeu locuiește, într-adevăr, în voi. Însă, dacă cineva nu are spiritul lui Cristos, acela nu este al lui. 10 Dar, dacă Cristos este în unitate cu voi,+ spiritul dă viață datorită dreptății, deși corpul este mort din cauza păcatului. 11 Deci, dacă spiritul celui ce l-a sculat pe Isus din morți locuiește în voi, cel ce l-a sculat pe Cristos Isus din morți+ va da viață și corpurilor voastre muritoare+ prin spiritul său care locuiește în voi.

12 Așadar, fraților, noi avem o obligație, dar nu față de carne ca să trăim potrivit dorințelor ei;+ 13 căci, dacă trăiți potrivit cărnii, în mod sigur veți muri, dar dacă, prin spirit, faceți să moară practicile corpului,+ veți trăi.+ 14 Căci toți cei care sunt conduși de spiritul lui Dumnezeu sunt, într-adevăr, fii ai lui Dumnezeu.+ 15 Fiindcă voi n-ați primit un spirit de sclavie care provoacă din nou teamă, ci ați primit un spirit de adopție ca fii, spirit care ne face să strigăm: „Ava*, Tată!”.+ 16 Spiritul însuși depune mărturie împreună cu spiritul nostru+ că suntem copii ai lui Dumnezeu.+ 17 Prin urmare, dacă suntem copii, suntem și moștenitori – da, moștenitori ai lui Dumnezeu, dar comoștenitori+ cu Cristos – , cu condiția să suferim împreună+ cu Cristos ca să fim și glorificați împreună cu el.+

18 De aceea, consider că suferințele din prezent nu înseamnă nimic în comparație cu gloria care va fi revelată în noi.+ 19 Căci creația așteaptă cu nerăbdare revelarea fiilor lui Dumnezeu.+ 20 Deoarece creația a fost supusă inutilității+ nu din proprie voință, ci prin cel care a supus-o, pe baza speranței 21 că și creația va fi eliberată+ din sclavia degradării și va avea glorioasa libertate a copiilor lui Dumnezeu. 22 Căci știm că toată creația continuă să geamă și să sufere până acum. 23 Și nu numai atât, ci și noi, care avem primele roade, adică spiritul, da, și noi gemem în noi înșine,+ așteptând cu nerăbdare adopția ca fii,+ eliberarea de corpurile noastre prin răscumpărare. 24 Fiindcă în această speranță am fost salvați; dar o speranță care se vede nu este speranță, căci mai speră omul într-un lucru pe care îl vede? 25 Dar, dacă sperăm+ într-un lucru pe care nu-l vedem,+ continuăm să-l așteptăm cu perseverență.+

26 În mod asemănător, și spiritul vine în ajutorul nostru când suntem slabi,+ fiindcă uneori nu știm pentru ce să ne rugăm, dar spiritul însuși pledează pentru noi cu suspine negrăite. 27 Însă cel care cercetează inimile+ cunoaște intenția spiritului, deoarece acesta pledează pentru sfinți în armonie cu voința lui Dumnezeu.

28 Noi știm că Dumnezeu face ca toate lucrările sale să conlucreze spre binele celor care îl iubesc, al celor care sunt chemați potrivit scopului său;+ 29 fiindcă pe cei cărora le-a acordat mai întâi atenție i-a și ales dinainte să fie modelați după chipul Fiului său,+ pentru ca el să fie întâiul născut+ între mulți frați.+ 30 Mai mult, pe cei pe care i-a ales dinainte+ i-a și chemat,+ iar pe cei pe care i-a chemat i-a și declarat drepți.+ În sfârșit, pe cei pe care i-a declarat drepți i-a și glorificat.+

31 Ce vom spune deci despre aceste lucruri? Dacă Dumnezeu este cu noi, cine va fi împotriva noastră?+ 32 Întrucât el nu l-a cruțat nici chiar pe Fiul său, ci l-a dat pentru noi toți,+ nu ne va da cu bunăvoință și toate celelalte lucruri împreună cu el? 33 Cine va aduce vreo acuzație împotriva aleșilor lui Dumnezeu?+ Dumnezeu este Cel care îi declară drepți.+ 34 Cine îi va condamna? Cristos Isus este cel care a murit, ba chiar a fost sculat din morți, este la dreapta lui Dumnezeu+ și pledează pentru noi.+

35 Cine ne va separa de iubirea lui Cristos?+ Necazul sau suferința sau persecuția sau foamea sau lipsa de îmbrăcăminte sau pericolul sau sabia?+ 36 După cum este scris: „În fiecare zi suntem dați la moarte pentru tine, suntem considerați niște oi de înjunghiat”.+ 37 Însă din toate acestea ieșim pe deplin victorioși+ prin cel care ne-a iubit. 38 Căci sunt convins că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici guvernările, nici lucrurile prezente, nici lucrurile viitoare, nici puterile,+ 39 nici înălțimea, nici adâncimea și nicio altă creație nu ne vor putea separa de iubirea lui Dumnezeu care este în Cristos Isus, Domnul nostru.

9 Spun adevărul în Cristos, nu mint, deoarece conștiința mea depune mărturie în armonie cu spiritul sfânt 2 că am o mare mâhnire și o durere neîncetată în inimă. 3 Căci aș dori să fiu eu însumi separat de Cristos ca blestemat pentru frații mei, rudele mele după carne, 4 adică israeliții. Ei au adopția ca fii,+ gloria, legămintele,+ Legea,+ serviciul sacru+ și promisiunile.+ 5 Ei îi au pe strămoși+ și din ei a provenit după carne Cristosul.+ Lăudat să fie pentru totdeauna Dumnezeu, care este deasupra tuturor! Amin!

6 Dar aceasta nu înseamnă că a dat greș cuvântul lui Dumnezeu. Fiindcă nu toți cei care provin din Israel sunt cu adevărat „Israel”.+ 7 Nici nu sunt toți copii doar fiindcă sunt descendenții* lui Avraam,+ ci: „Ceea ce se va numi «descendența* ta» va veni prin Isaac”.+ 8 Adică nu copiii cărnii sunt cu adevărat copiii lui Dumnezeu,+ ci copiii promisiunii+ sunt considerați descendența*. 9 Căci iată care a fost cuvântul promisiunii: „La anul, pe vremea aceasta, voi veni, iar Sara va avea un fiu”.+ 10 Și nu numai atunci a fost așa, ci și când Rebeca a conceput gemeni de la Isaac, strămoșul nostru.+ 11 Căci pe când aceștia nu se născuseră încă și nu făcuseră nici bine, nici rău (ca să se vadă că scopul lui Dumnezeu privind alegerea nu depinde de lucrări, ci de Cel care cheamă), 12 ei i s-a zis: „Cel mai mare va fi sclavul celui mai mic”.+ 13 După cum este scris: „Pe Iacob l-am iubit, dar pe Esau l-am urât”.+

14 Ce vom spune deci? Este nedreptate la Dumnezeu? Nicidecum!+ 15 Căci el îi spune lui Moise: „Îi voi arăta îndurare cui vreau să-i arăt îndurare și îi voi arăta milă cui vreau să-i arăt milă”.+ 16 Deci nu depinde de dorința sau de eforturile cuiva*, ci de Dumnezeu, care arată îndurare.+ 17 Căci în Scripturi i se spune faraonului: „Iată de ce te-am lăsat în viață: ca să-mi arăt puterea în cazul tău, iar numele meu să fie proclamat pe tot pământul”.+ 18 Astfel, el se îndură de cine vrea, dar lasă să se încăpățâneze pe cine vrea.+

19 De aceea, îmi vei zice: „De ce mai găsește el vină? Fiindcă cine se poate împotrivi voinței lui?”. 20 Dar cine ești tu, omule, să-i întorci vorba lui Dumnezeu?+ Îi va spune lucrul modelat celui ce l-a modelat: „De ce m-ai făcut așa”?+ 21 Cum? Nu are olarul autoritate asupra lutului+ ca să facă din aceeași bucată de lut un vas pentru o întrebuințare onorabilă și altul pentru o întrebuințare neonorabilă? 22 Și ce dacă, voind să-și arate mânia și să-și facă cunoscută puterea, Dumnezeu a tolerat cu multă răbdare niște vase ale mâniei, pregătite pentru distrugere? 23 Și, dacă a acționat astfel ca să-și facă cunoscută bogăția gloriei sale unor vase ale îndurării,+ pe care le-a pregătit dinainte pentru glorie, 24 adică nouă, pe care ne-a chemat nu numai dintre iudei, ci și dintre națiuni,+ ce-i cu asta? 25 Este așa cum zice el și în Osea: „Voi numi «poporul meu» pe cei ce nu erau poporul meu+ și «iubită» pe cea care nu era iubită;+ 26 iar în locul în care li se spunea: «Voi nu sunteți poporul meu», acolo vor fi numiți «fiii Dumnezeului celui viu»”.+

27 Mai mult decât atât, Isaia spune despre Israel: „Chiar dacă israeliții* ar fi ca nisipul mării, numai rămășița va fi salvată.+ 28 Căci Iehova* va încheia socotelile cu locuitorii pământului în mod complet și fără întârziere”.+ 29 De asemenea, Isaia a prezis: „Dacă Iehova* al armatelor nu ne-ar fi lăsat o descendență*, am fi ajuns ca Sodoma și ne-am fi asemănat cu Gomora”.+

30 Ce vom spune deci? Că oamenii națiunilor, deși nu urmăreau dreptatea, au ajuns la dreptate,+ dreptatea care vine prin credință;+ 31 dar Israelul, deși urmărea dreptatea care vine prin respectarea legii*, n-a ajuns la ea. 32 De ce? Pentru că nu a urmărit-o prin credință, ci prin lucrări. Ei s-au poticnit în „piatra de poticnire”,+ 33 după cum este scris: „Iată că pun în Sion o piatră+ de poticnire și o stâncă de cădere, iar cine își întemeiază credința pe ea nu va fi dezamăgit”.+

10 Fraților, dorința inimii mele și implorarea mea către Dumnezeu sunt ca ei să fie salvați.+ 2 Căci mărturisesc despre ei că au zel pentru Dumnezeu,+ dar nu potrivit cunoștinței exacte. 3 Fiindcă, necunoscând dreptatea lui Dumnezeu+ și căutând să și-o stabilească pe a lor,+ nu s-au supus dreptății lui Dumnezeu.+ 4 Căci Cristos este sfârșitul Legii,+ pentru ca oricine manifestă credință să dobândească dreptatea.+

5 De fapt, Moise scrie despre dreptatea care vine prin Lege: „Omul care va respecta aceste lucruri va trăi prin ele”.+ 6 Dar despre dreptatea care vine prin credință este scris: „Să nu zici în inima ta:+ «Cine va urca în cer?»,+ adică pentru a-l aduce jos pe Cristos, 7 nici: «Cine va coborî în abis?»,+ adică pentru a-l ridica pe Cristos din morți”. 8 Dar ce spun Scripturile? „Cuvântul este aproape de tine, în gura ta și în inima ta”,+ și anume „cuvântul” credinței, pe care îl predicăm. 9 Fiindcă, dacă declari public cu gura ta că Isus este Domn+ și dacă crezi în inima ta că Dumnezeu l-a sculat din morți, vei fi salvat. 10 Căci cu inima se manifestă credință pentru dreptate, dar cu gura se face o declarație publică+ pentru salvare.

11 Fiindcă Scripturile spun: „Cine își întemeiază credința pe el nu va fi dezamăgit”.+ 12 Căci nu este nicio deosebire între iudeu și grec.+ Peste toți este același Domn, care este bogat* față de toți cei ce-l cheamă. 13 Fiindcă „oricine va chema numele lui Iehova* va fi salvat”.+ 14 Însă cum îl vor chema dacă nu cred în el? Și cum vor crede în el dacă n-au auzit despre el? Și cum vor auzi fără să le predice cineva? 15 Și cum vor predica dacă nu sunt trimiși?+ După cum este scris: „Ce frumoase sunt picioarele celor ce anunță vești bune despre lucruri bune!”.+

16 Însă nu toți au ascultat de vestea bună. Căci Isaia zice: „Iehova*, cine a crezut lucrul auzit de la noi*?”.+ 17 Astfel, credința vine în urma celor auzite,+ iar cele auzite vin prin cuvântul despre Cristos. 18 Totuși, întreb: Oare n-au auzit ei? Dimpotrivă, „mărturia lor a ajuns pe tot pământul și mesajul lor, până la marginile pământului locuit”.+ 19 Și mai întreb: N-a știut oare Israelul?+ Mai întâi, Moise spune: „Vă voi stârni gelozia prin ceea ce nu este o națiune, vă voi stârni mânia aprinsă printr-o națiune fără minte”.+ 20 Apoi Isaia spune cu multă îndrăzneală: „Am fost găsit de cei care nu mă căutau,+ m-am dezvăluit celor care nu întrebau de mine”.+ 21 Însă despre Israel spune: „Toată ziua mi-am întins mâinile spre un popor neascultător și încăpățânat”.+

11 Întreb atunci: Și-a respins oare Dumnezeu poporul?+ Nicidecum! Căci și eu sunt israelit, din descendența* lui Avraam, din tribul lui Beniamin. 2 Dumnezeu nu și-a respins poporul, căruia i-a acordat mai întâi atenție.+ Nu știți ce spun Scripturile despre Ilie, când i se plânge lui Dumnezeu cu privire la israeliți? 3 „Iehova*, i-au omorât pe profeții tăi, au dărâmat altarele tale! Numai eu am mai rămas și acum ei caută să-mi ia viața*.”+ 4 Dar ce îi spune cuvântul divin? „Mi-am păstrat 7 000 de bărbați, care nu și-au plecat genunchiul înaintea lui Baal.”+ 5 Tot așa, și în prezent există o rămășiță+ aleasă prin bunătate nemeritată. 6 Și, dacă este prin bunătate nemeritată,+ nu mai este prin lucrări;+ altfel, bunătatea nemeritată nu ar mai fi bunătate nemeritată.

7 Ce vom zice deci? Israelul n-a obținut ceea ce căuta stăruitor, dar cei aleși au obținut.+ Ceilalți au devenit insensibili,+ 8 după cum este scris: „Dumnezeu le-a dat un spirit de somn adânc,+ ochi care nu văd și urechi care nu aud, până în ziua de azi”.+ 9 Și David spune: „Masa lor să fie pentru ei o cursă și o capcană, o piatră de poticnire și o pedeapsă! 10 Să li se întunece ochii ca să nu vadă și fă ca spatele să le fie mereu încovoiat!”.+

11 De aceea, întreb: S-au poticnit ei și au căzut de tot? Nicidecum! Ci prin pasul lor greșit vine salvarea pentru oamenii națiunilor, ca să le stârnească gelozia.+ 12 Și, dacă pasul lor greșit înseamnă bogăție* pentru lume, iar descreșterea lor înseamnă bogăție pentru oamenii națiunilor,+ cu atât mai multă bogăție va fi când numărul lor va fi complet!

13 Acum vă vorbesc vouă, oameni ai națiunilor. Fiindcă sunt apostol al națiunilor,+ îmi glorific* serviciul,+ 14 încercând să stârnesc în vreun fel gelozia celor din poporul meu* și să-i salvez pe unii dintre ei. 15 Căci, dacă respingerea lor+ înseamnă împăcare pentru lume, ce va însemna acceptarea lor dacă nu întoarcere de la moarte la viață? 16 Mai mult decât atât, dacă partea din aluat oferită ca prim rod este sfântă, atunci tot aluatul este sfânt; iar dacă rădăcina este sfântă, atunci și ramurile sunt sfinte.

17 Totuși, dacă unele ramuri au fost tăiate, iar tu, deși erai dintr-un măslin sălbatic, ai fost altoit între cele rămase și beneficiezi și tu de seva rădăcinii măslinului, 18 nu privi cu aroganță ramurile*! Dacă însă le privești cu aroganță*,+ nu uita că nu tu susții rădăcina, ci rădăcina te susține pe tine. 19 Dar vei zice: „Unele ramuri au fost tăiate ca să fiu altoit eu”.+ 20 Așa este! Ele au fost tăiate+ din cauza lipsei lor de credință, iar tu stai în picioare prin credință.+ Nu fi trufaș, ci teme-te! 21 Căci, dacă Dumnezeu n-a cruțat ramurile naturale, nu te va cruța nici pe tine. 22 Observă deci bunătatea+ și severitatea lui Dumnezeu: severitate față de cei ce au căzut,+ dar bunătate față de tine, cu condiția să rămâi în bunătatea lui; altfel, vei fi tăiat și tu. 23 Iar ei, dacă nu persistă în lipsa lor de credință, vor fi altoiți,+ fiindcă Dumnezeu îi poate altoi înapoi. 24 Căci, dacă tu ai fost tăiat din măslinul care este sălbatic prin natura lui și ai fost altoit contrar naturii în măslinul de grădină, cu atât mai mult aceștia, care sunt ramuri naturale, vor fi altoiți înapoi în propriul măslin!

25 Fraților, nu vreau să fiți în neștiință cu privire la acest secret sacru,+ ca să nu deveniți înțelepți în ochii voștri: O parte din Israel a devenit insensibilă și așa va rămâne până se va aduna numărul complet al oamenilor din națiuni. 26 În felul acesta, tot Israelul+ va fi salvat, după cum este scris: „Eliberatorul* va veni din Sion+ și va îndepărta de la Iacob practicile lipsite de pietate*. 27 Acesta este legământul pe care îl voi face cu ei+ când le voi înlătura păcatele”.+ 28 Este adevărat că, în ce privește vestea bună, ei sunt dușmani, și aceasta în folosul vostru, dar în ce privește alegerea făcută de Dumnezeu, ei sunt iubiți datorită strămoșilor lor.+ 29 Fiindcă lui Dumnezeu nu-i va părea rău de darurile și de chemarea lui. 30 Așa cum altădată voi erați neascultători de Dumnezeu,+ însă acum vi s-a arătat îndurare+ din cauza neascultării lor,+ 31 tot așa și aceștia au fost acum neascultători, lucru care vouă v-a adus îndurare, pentru ca și lor să li se arate acum îndurare. 32 Căci Dumnezeu i-a închis pe toți în neascultare,+ ca să le arate îndurare tuturor.+

33 O, adâncul bogăției*, înțelepciunii și cunoștinței lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecățile sale și cât de necuprinse sunt căile sale! 34 Fiindcă „cine a ajuns să cunoască mintea lui Iehova* sau cine a devenit sfătuitorul lui”?+ 35 Sau „cine i-a dat ceva mai întâi, ca să trebuiască să fie răsplătit”?+ 36 Căci toate lucrurile sunt de la el, prin el și pentru el. A lui să fie gloria pentru totdeauna! Amin!

12 Vă implor deci, fraților, prin îndurarea lui Dumnezeu, să vă prezentați corpurile+ ca o jertfă vie, sfântă+ și plăcută lui Dumnezeu, aducând un serviciu sacru cu puterea rațiunii voastre.+ 2 Nu vă mai lăsați modelați de acest sistem*, ci transformați-vă prin înnoirea minții voastre,+ ca să vă convingeți singuri+ cu privire la voința cea bună, plăcută și perfectă a lui Dumnezeu.

3 Căci, prin bunătatea nemeritată care mi-a fost dată, îi spun fiecăruia dintre voi să nu gândească despre sine mai mult decât trebuie,+ ci să gândească într-un mod care reflectă o minte sănătoasă, fiecare după măsura de credință pe care i-a dat-o Dumnezeu.+ 4 Fiindcă, așa cum un corp are multe părți,+ dar nu toate au același rol, 5 tot așa și noi, deși suntem mulți, suntem un singur corp în unitate cu Cristos, iar, în mod individual, suntem părți ale corpului care depind* unele de altele.+ 6 Prin urmare, avem daruri diferite, în funcție de bunătatea nemeritată care ne-a fost arătată.+ Astfel, dacă avem darul profețirii, să profețim după credința care ne-a fost dată; 7 dacă avem darul de a le sluji altora, să le slujim; dacă cineva predă, să se ocupe de predare;+ 8 dacă cineva încurajează*, să continue să încurajeze*;+ dacă cineva împarte cu alții*, s-o facă cu dărnicie;+ dacă cineva îndrumă* congregația, s-o facă cu sârguință;+ dacă cineva arată îndurare, s-o facă cu bucurie.+

9 Iubirea voastră să fie fără ipocrizie.+ Să aveți oroare de rău;+ alipiți-vă de ce este bine. 10 În iubire frățească, fiți plini de afecțiune tandră unii față de alții. În a vă arăta onoare unii altora, fiți primii*.+ 11 Fiți harnici*, nu leneși.*+ Fiți înflăcărați de spirit.+ Slujiți-i lui Iehova* ca sclavi.+ 12 Bucurați-vă în speranță. Suportați în necazuri.+ Perseverați în rugăciune.+ 13 Împărțiți cu sfinții după nevoile lor.+ Fiți mereu ospitalieri.+ 14 Binecuvântați-i pe cei ce vă persecută;+ binecuvântați, nu blestemați.+ 15 Bucurați-vă cu cei ce se bucură, plângeți cu cei ce plâng. 16 Să aveți față de alții aceeași atitudine pe care o aveți față de voi înșivă. Nu vă gândiți la lucruri înalte*, ci umblați după lucruri umile.+ Nu deveniți înțelepți în ochii voștri.+

17 Nu întoarceți nimănui rău pentru rău.+ Țineți cont de ceea ce toți oamenii consideră că este bine. 18 Dacă este posibil, atât cât depinde de voi, fiți în pace cu toți oamenii.+ 19 Iubiții mei frați, nu vă răzbunați singuri, ci faceți loc mâniei*,+ căci este scris: „«A mea este răzbunarea, eu voi plăti», zice Iehova*”.+ 20 Dimpotrivă, „dacă dușmanului tău îi este foame, dă-i să mănânce, dacă îi este sete, dă-i să bea; fiindcă, dacă vei face așa, vei îngrămădi cărbuni aprinși pe capul lui*”.+ 21 Nu te lăsa învins de rău, ci învinge răul prin bine.+

13 Orice om* să fie supus autorităților superioare,+ căci nu există autoritate decât de la Dumnezeu,+ iar autoritățile existente au fost așezate în pozițiile lor relative de Dumnezeu.+ 2 De aceea, cine se împotrivește autorităților se împotrivește ordinii stabilite de Dumnezeu, iar cei ce se împotrivesc acesteia își vor atrage condamnarea. 3 Căci conducătorii sunt de temut nu pentru cei care fac fapte bune, ci pentru cei care fac fapte rele.+ Vrei să nu-ți fie teamă de autorități? Fă întotdeauna binele+ și vei avea laude din partea lor, 4 fiindcă ele sunt slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău. Dar, dacă faci răul, teme-te, căci nu degeaba poartă sabia. Ele sunt slujitorul lui Dumnezeu, un răzbunător care aduce pedeapsa* asupra celui ce practică răul.

5 Prin urmare, trebuie să fiți supuși nu numai din cauza pedepsei, ci și din cauza conștiinței voastre.+ 6 Tot de aceea plătiți și impozite; căci autoritățile sunt slujitori publici ai lui Dumnezeu, care fac neîncetat acest serviciu. 7 Dați-le tuturor ce li se cuvine: cui pretinde impozit, impozitul,+ cui pretinde tribut, tributul, cui pretinde teamă, teama,+ cui pretinde onoare, onoarea.+

8 Să nu datorați nimănui nimic, decât să vă iubiți unii pe alții,+ fiindcă cine își iubește semenul a împlinit legea.+ 9 De fapt, codul legii – „să nu comiți adulter,+ să nu ucizi,+ să nu furi,+ să nu poftești”+ și orice altă poruncă – este cuprins în aceste cuvinte: „Să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”.+ 10 Iubirea nu face rău aproapelui;+ așadar, iubirea este împlinirea legii.+

11 Faceți aceasta, fiindcă știți timpul în care ne aflăm: este deja ceasul să vă treziți,+ căci salvarea noastră este mai aproape acum decât atunci când am devenit credincioși. 12 Noaptea este foarte înaintată, ziua s-a apropiat. Să ne dezbrăcăm deci de lucrările întunericului+ și să ne îmbrăcăm cu armele luminii.+ 13 Să trăim în mod decent,+ ca în timpul zilei, nu în chefuri* și în beții, nu în relații sexuale imorale și în conduită nerușinată*,+ nici în ceartă și în invidie.+ 14 Dimpotrivă, îmbrăcați-vă cu Domnul Isus Cristos+ și nu faceți planuri pentru a vă satisface dorințele cărnii.+

14 Primiți-l cu căldură pe cel slab în credință,+ fără să-i judecați opiniile*. 2 Unul crede că poate să mănânce orice, dar cel slab în credință mănâncă doar legume. 3 Cel ce mănâncă să nu-l disprețuiască pe cel ce nu mănâncă, iar cel ce nu mănâncă să nu-l judece pe cel ce mănâncă,+ fiindcă Dumnezeu l-a primit cu căldură. 4 Cine ești tu să-l judeci pe servitorul altuia?+ Dacă el stă în picioare sau cade, aceasta îl privește pe stăpânul său.+ Dar va sta în picioare, fiindcă Iehova* îl poate face să stea în picioare.

5 Unul consideră o zi mai importantă decât alta,+ în timp ce altul consideră o zi la fel ca toate celelalte.+ Fiecare să fie pe deplin convins de ceea ce crede. 6 Cel ce ține o zi, pentru Iehova* o ține. La fel, cel ce mănâncă, pentru Iehova* mănâncă, fiindcă îi aduce mulțumiri lui Dumnezeu;+ iar cel ce nu mănâncă, pentru Iehova* nu mănâncă, și îi aduce și el mulțumiri lui Dumnezeu.+ 7 De fapt, niciunul dintre noi nu trăiește numai pentru sine+ și niciunul nu moare numai pentru sine. 8 Căci, dacă trăim, pentru Iehova* trăim+ și, dacă murim, pentru Iehova* murim. Așadar, fie că trăim, fie că murim, suntem ai lui Iehova*.+ 9 Fiindcă de aceea a murit Cristos și a revenit la viață, ca să fie Domn și peste cei morți, și peste cei vii.+

10 Dar tu de ce îl judeci pe fratele tău?+ Sau de ce îl disprețuiești pe fratele tău? Căci toți vom sta înaintea scaunului de judecată al lui Dumnezeu.+ 11 Fiindcă este scris: „«Viu sunt eu»,+ zice Iehova*, «că orice genunchi se va pleca în fața mea și orice limbă va recunoaște în mod deschis că eu sunt Dumnezeu»”.+ 12 Astfel, fiecare dintre noi îi va da socoteală despre sine lui Dumnezeu.+

13 De aceea, să nu ne mai judecăm unii pe alții;+ mai degrabă, fiți hotărâți să nu puneți o piatră de poticnire sau un obstacol înaintea unui frate.+ 14 Știu și sunt convins în Domnul Isus că nimic nu este necurat în sine.+ Numai dacă cineva consideră că ceva este necurat, pentru el este necurat. 15 Căci, dacă fratele tău este tulburat din cauza unei mâncări, tu nu mai umbli potrivit iubirii.+ Nu-l dărâma* prin mâncarea ta pe cel pentru care a murit Cristos.+ 16 Prin urmare, aveți grijă ca binele pe care îl faceți să nu fie vorbit de rău. 17 Căci Regatul lui Dumnezeu nu înseamnă mâncare și băutură,+ ci înseamnă dreptate, pace și bucurie cu spirit sfânt. 18 Fiindcă cel ce slujește astfel ca sclav pentru Cristos îi este plăcut lui Dumnezeu și este aprobat de oameni.

19 Așadar, să urmărim lucrurile care duc la pace+ și lucrurile care duc la zidire reciprocă.+ 20 Nu mai dărâmați lucrarea lui Dumnezeu pentru o mâncare!+ Este adevărat că toate lucrurile sunt curate, dar este greșit ca un om să mănânce dacă lucrul acesta cauzează poticnire.+ 21 Este mai bine să nu mănânci carne, să nu bei vin și să nu faci niciun alt lucru în care se poticnește fratele tău.+ 22 Ceea ce crezi păstrează pentru tine înaintea lui Dumnezeu. Fericit este omul care nu se condamnă singur pentru ceea ce decide să facă. 23 Dar, dacă are îndoieli și totuși mănâncă, este deja condamnat, fiindcă nu o face din credință. Da, tot ce nu vine din credință este păcat.

15 Noi, care suntem tari în credință, trebuie să purtăm slăbiciunile celor care nu sunt tari+ și să nu ne plăcem nouă înșine.+ 2 Fiecare dintre noi să-i placă aproapelui său făcând ce este bine pentru zidirea acestuia.+ 3 Fiindcă nici Cristos nu și-a plăcut lui însuși,+ ci s-a întâmplat după cum este scris: „Batjocurile celor ce te batjocoresc au căzut asupra mea”.+ 4 Căci tot ce a fost scris mai înainte a fost scris pentru instruirea noastră,+ pentru ca prin perseverența noastră+ și prin mângâierea din Scripturi să avem speranță.+ 5 Iar Dumnezeul care dă perseverență și mângâiere să vă facă să aveți toți același mod de gândire pe care îl avea Cristos Isus, 6 ca să-l glorificați pe Dumnezeul și Tatăl Domnului nostru Isus Cristos în unitate+ și într-un singur glas*.

7 Așadar, primiți-vă cu căldură* unii pe alții,+ așa cum și Cristos v-a primit cu căldură,+ spre gloria lui Dumnezeu. 8 Căci vă spun: Cristos a devenit slujitorul celor circumciși+ pentru a demonstra că Dumnezeu este fidel, pentru a confirma promisiunile făcute de El strămoșilor lor+ 9 și pentru ca națiunile să-l glorifice pe Dumnezeu pentru îndurarea sa.+ După cum este scris: „De aceea, te voi recunoaște în mod deschis printre națiuni și voi cânta laude numelui tău”.+ 10 Și se mai spune: „Bucurați-vă, națiuni, cu poporul său!”.+ 11 Și din nou: „Lăudați-l pe Iehova*, toate națiunile; toate popoarele să-l laude!”.+ 12 De asemenea, Isaia zice: „Va fi rădăcina lui Iese,+ cel care se va ridica să conducă națiunile;+ în el își vor pune speranța națiunile”.+ 13 Dumnezeul care dă speranță să vă umple de toată bucuria și pacea datorită încrederii voastre în el și, astfel, să aveți speranță din belșug prin puterea spiritului sfânt.+

14 Eu însumi sunt convins, frații mei, că și voi sunteți plini de bunătate și de cunoștință și că puteți să vă sfătuiți* unii pe alții. 15 Totuși, v-am scris mai deschis despre unele lucruri ca să vi le reamintesc, datorită bunătății nemeritate care mi-a fost dată de Dumnezeu. 16 Ea mi-a fost dată ca să fiu un slujitor public al lui Cristos Isus pentru națiuni+ și să îndeplinesc lucrarea sfântă a veștii bune a lui Dumnezeu,+ astfel încât aceste națiuni să fie o ofrandă plăcută, sfințită cu spirit sfânt.

17 De aceea, am motive să fiu foarte bucuros în Cristos Isus cu privire la serviciul meu pentru Dumnezeu. 18 Căci n-aș îndrăzni să vorbesc despre altceva decât despre ceea ce a făcut Cristos prin intermediul meu, pentru ca națiunile să asculte prin cuvintele și faptele mele, 19 prin puterea semnelor și a minunilor+ și prin puterea spiritului lui Dumnezeu. Astfel, din Ierusalim și până în Iliria, am predicat temeinic vestea bună despre Cristosul.+ 20 Și m-am străduit să nu anunț vestea bună acolo unde se vorbise deja despre numele lui Cristos, ca să nu zidesc pe temelia altuia; 21 am făcut după cum este scris: „Cei cărora nu li s-a spus nimic despre el vor vedea și cei care n-au auzit despre el vor înțelege”.+

22 Iată ce m-a împiedicat de multe ori să vin la voi. 23 Dar acum nu mai am niciun teritoriu în aceste regiuni în care să nu fi ajuns și de mulți* ani doresc să vin la voi. 24 De aceea, când voi fi în drum spre Spania, sper să vă văd și, după ce mă voi bucura un timp de compania voastră, să fiu însoțit de voi o bucată de drum. 25 Acum însă mă duc la Ierusalim ca să le slujesc sfinților.+ 26 Fiindcă cei din Macedonia și din Ahaia au avut plăcerea să-și împartă lucrurile cu sfinții din Ierusalim care sunt săraci, făcând o donație pentru ei.+ 27 Este adevărat că au avut plăcerea să o facă, dar aveau și o datorie față de ei. Căci, dacă națiunile s-au împărtășit din lucrurile lor spirituale, ele au și datoria să le slujească cu lucrurile lor materiale.+ 28 Astfel, după ce voi termina și le voi duce în siguranță această donație*, voi trece pe la voi în drum spre Spania. 29 Mai mult, știu că, atunci când voi veni la voi, voi veni cu binecuvântări bogate din partea lui Cristos.

30 Vă îndemn deci, fraților, prin Domnul nostru Isus Cristos și prin iubirea izvorâtă din spirit, să vă rugați fierbinte lui Dumnezeu pentru mine, așa cum fac și eu.+ 31 Rugați-vă să scap+ de necredincioșii din Iudeea, iar serviciul meu pentru Ierusalim să le fie plăcut sfinților,+ 32 astfel încât, dacă e voința lui Dumnezeu, să vin la voi cu bucurie și să mă înviorez împreună cu voi. 33 Dumnezeul care dă pace să fie cu voi toți!+ Amin!

16 V-o recomand* pe Fivi, sora noastră, care slujește în congregația din Chencrea.+ 2 Vă rog s-o primiți cu căldură în Domnul, într-un mod demn de cei sfinți, și s-o ajutați cu orice ar avea nevoie,+ fiindcă și ea i-a apărat* pe mulți, inclusiv pe mine.

3 Transmiteți salutările mele Priscăi și lui Aquila,+ colaboratorii mei în Cristos Isus, 4 care și-au pus capul în pericol pentru mine*+ și cărora le mulțumesc nu numai eu, ci și toate congregațiile din națiuni. 5 Salutați și congregația care este în casa lor.+ Salutați-l pe iubitul meu frate Epenet, care este unul dintre primii discipoli ai lui* Cristos din Asia. 6 Salutați-o pe Maria, care a lucrat din greu pentru voi. 7 Salutați-i pe Andronic și pe Iunias, rudele mele+ și tovarășii mei de închisoare, oameni bine cunoscuți de apostoli și care îl urmează pe Cristos de mai mult timp decât mine.

8 Transmiteți salutările mele lui Ampliat, iubitul meu frate în Domnul. 9 Salutați-l pe Urban, colaboratorul nostru în lucrarea lui Cristos, și pe iubitul meu frate Stache. 10 Salutați-l pe Apele, cel aprobat de Cristos. Salutați-i pe cei din casa lui Aristobul. 11 Salutați-l pe Ierodion, ruda mea. Salutați-i pe cei din casa lui Narcis care îl urmează pe Domnul. 12 Salutați-le pe Trifena și pe Trifosa, femei care lucrează din greu pentru Domnul. Salutați-o pe iubita noastră soră Persida, fiindcă a lucrat din greu pentru Domnul. 13 Salutați-i pe Ruf, un slujitor ales al Domnului, și pe mama lui, care este o mamă și pentru mine. 14 Salutați-i pe Asincrit, pe Flegon, pe Hermes, pe Patrobas, pe Hermas și pe frații care sunt cu ei. 15 Salutați-i pe Filolog și pe Iulia, pe Nereu și pe sora lui, precum și pe Olimpas și pe toți sfinții care sunt cu ei. 16 Salutați-vă unii pe alții cu o sărutare sfântă. Toate congregațiile lui Cristos vă salută.

17 Vă îndemn însă, fraților, să fiți cu ochii pe cei care, contrar învățăturii pe care ați primit-o, provoacă dezbinări și îi fac pe alții să se poticnească și evitați-i.+ 18 Fiindcă oamenii de felul acesta nu sunt sclavi ai Domnului nostru Cristos, ci ai poftelor* lor. Prin cuvinte mieroase și printr-o vorbire lingușitoare, ei amăgesc inimile celor naivi. 19 Ascultarea voastră este cunoscută de toți și, de aceea, mă bucur de voi. Dar vreau să fiți înțelepți cu privire la bine, însă inocenți cu privire la rău.+ 20 Dumnezeul care dă pace îl va zdrobi în curând pe Satan+ sub picioarele voastre. Bunătatea nemeritată a Domnului nostru Isus să fie cu voi.

21 Vă salută Timotei, colaboratorul meu, la fel și Luciu, Iason și Sosipater, rudele mele.+

22 Eu, Terțiu, care am scris această scrisoare, vă salut în Domnul.

23 Vă salută Gaius,+ gazda mea și a întregii congregații. Vă salută Erast, trezorierul* orașului, și la fel Quart, fratele lui. 24 ——*

25 Dumnezeu poate să vă întărească potrivit veștii bune pe care o anunț și potrivit predicării despre Isus Cristos. Această veste bună este în armonie cu revelarea secretului sacru+ care a fost ținut sub tăcere timp îndelungat, 26 dar care, potrivit poruncii Dumnezeului celui veșnic, a fost dezvăluit* acum și a fost făcut cunoscut prin scrierile profetice, pentru ca toate națiunile să aibă credință și să asculte de el. 27 A lui Dumnezeu, singurul înțelept,+ să fie gloria pentru totdeauna, prin Isus Cristos! Amin!